Mamica singura

Sado, te-ai blocat. Mai rau ca un cd stricat. Intelege ca oamenii gandesc diferit, nu toata lumea gandeste ca tine.

De fapt si de drept, fiecare gandeste prin prisma propriei experiente. D-aia iti si spun ca trebuie sa mai cresti, pentru ca sunt lucruri pe care nu le intelegi pentru ca nu te-ai dat cu capul de ele. In plus, intotdeauna am incercat sa-i inteleg pe oamenii astia pe care ii intereseaza ce fac altii cu viata lor si care pe deasupra, ii mai si judeca.

De obicei, cei care ii judeca pe altii ajung sa faca exact ceea ce judecau. Si asta ti-o spun din proprie experienta.

Amarena a scris:

Ies si io cu sucu' la inaintare. DA. Capu' face, capu' trage.

sado a scris:

am crescut cu ambii parinti...pur si simplu nu inteleg de ce ar vrea o femeie sa nu-si lase propriul copil sa creasca cu tata!nu imi intra ideea asta in cap!si nici nu as vrea sa va dau drepatate doar asa de gura voastra,sincer!

Pai poate intelegi situatia cand vei fi pusa in fata ei. In viata ti se pot intampla o mie si una de lucruri si vei ajunge la multe concluzii sumbre.

Angelique26 a scris:

Tu esti foarte marcata de treaba asta. Ai crescut fara tata? Fara mama?

Stiu ca nu e treaba mea, dar poate ai vreun motiv.

Eu am crescut fara un parinte si nu sunt atat de pornita ca tine, ba chiar sunt foarte toleranta si accept toate variantele tuturor, pentru ca pe mine nu ma priveste viata altora.

Fiecare plateste pentru propriile decizii.

am crescut cu ambii parinti...pur si simplu nu inteleg de ce ar vrea o femeie sa nu-si lase propriul copil sa creasca cu tata!nu imi intra ideea asta in cap!si nici nu as vrea sa va dau drepatate doar asa de gura voastra,sincer!

Darianna a scris:

Mai poate exista o varianta si e destul de intalnita. Il iubesc, as face un copil cu el, m-as marita cu el, dar pe el l-a intrebat cineva?! El poate nu are aceleasi teluri ca si mine, aceleasi sentimente si eu totusi raman insarcinata. Ce fac atunci?

Eu cumva am presupus ca intr-o relatie normala, apropiata ambii doresc acelasi lucru. Normal ca are si el un cuvant de spus in a face sau nu un copil.

In situatia in care el nu are aceleasi sentimente ca mine, aceleasi teluri ca mine dar eu totusi raman insarcinata, chiar nu pot zice ce as face. Pe de o parte copilul ar resimti toata viata relatia defectuoasa sau absenta relatiei cu tatal. Pe de alta parte maine toate pot fi schimbate, fiecare are dreptul sa-si refaca viata.

De viitor nu putem decide. Acum as spune ca in acel caz as rupe relatia mea cu partenerul si as tine copilul. NU este egoism. E usor dupa taste.

Amarena a scris:

Da.. se iubesc, dupa care, peste cativa ani, nu se mai iubesc si hotarasc sa se desparta...

Pai bine.. asa poti sta cu omul ala 10 ani.. nu faci copil (pentru ca nu vrea el).. toate bune si frumoase.. si cand sa se puie si de acte... Bye bye la tot.

Cine stie ce se intampla mai incolo.. nici actul si nici copilul nu-ti garanteaza ca relatia va exista la nesfarsit...

sado a scris:

dar sa sa nu vrei sa-ti cresti copilu cu tata eu asta nu inteleg!

Daca faci afirmatia asta inseamna ca n-ai citit nimic din topicul asta. Te rog frumos sa-ti vezi de treaba.

nightwish a scris:

Daca nu te intereseaza, nu mai posta pe acest topic. Am inteles acum douazeci de posturi ca tu vrei sa fie amandoi parintii alaturi de copil. Nu cred ca este cineva pe forum care sa sustina ca asa este cel mai indicat. Dar exista si cazuri in care nu se poate asa ceva.

Ai zis de atatea ori ca e musai acel tata ca mi s-a acrit. Uite ca as trimite undeva un tata care e iresponsabil si nu ii pasa de copilul lui sau care il face sa sufere etc. Mai opreste-te ca nu intotdeauna.. tatal este si potrivit.

nu stiu care pe care nu intelege!eu ma refer strict la faptu ca o femeie vrea copil fara tata!ca are tata si se cearta si se despart,ca moare tatal dupa ce se naste copilul,ca doamne fereste pleca si nu mai vine asta e alta treaba,dar sa sa nu vrei sa-ti cresti copilu cu tata eu asta nu inteleg!

nightwish a scris:

Pentru ca unii barbati sunt cu adevarat CRETINI. Or fi potriviti ca parteneri de viata, dar ca tata sunt idioti.

Pricepi?

si in cazu asta ce faci,un copil cu unu si traiesti cu altu!?si iar va spun ca nu ati inteles nici una ce ma doare pe mine!

sado a scris:

nu stiu care pe care nu intelege!eu ma refer strict la faptu ca o femeie vrea copil fara tata!ca are tata si se cearta si se despart,ca moare tatal dupa ce se naste copilul,ca doamne fereste pleca si nu mai vine asta e alta treaba,dar sa sa nu vrei sa-ti cresti copilu cu tata eu asta nu inteleg!

si in cazu asta ce faci,un copil cu unu si traiesti cu altu!?si iar va spun ca nu ati inteles nici una ce ma doare pe mine!

Adica sa cresc copilul meu cu tatal meu? In niciun caz.

Amarena a scris:

Postarea ta mi-a adus in minte o intrebare pe care mi-o pun de la un timp..Desi nu prea are legatura cu topicul..

De ce trebuie sa ne legam, de cel pe care-l iubim, printr-un copil? Nu putem sa ne traim dragostea si fara sa aducem pe lume un om? Un om de care o sa fim responsabili? Ce anume ne anima, ca sa zic asa? Sa zicem ca nu suntem casatoriti si avem o relatie de 4 ani. Am luat o cifra la intamplare. Mai putin de 5, sa zicem

Nu zice nimeni ca ramanem cu omul ala pana la capatul zilelor.......

Ma tot gandesc la asta.

Dorinta de a merge mai departe anima.

Nu ne legam de cel pe care il iubim printr-un copil. Nici ea de el, nici el de ea.

Daca ne putem trai dragostea, asa fara sa aducem pe lume un om. Desigur. Ne dorim insa?

nightwish a scris:

Daca faci afirmatia asta inseamna ca n-ai citit nimic din topicul asta. Te rog frumos sa-ti vezi de treaba.

am citit tot topicu!dar cu voi nu se poate discuta!bye

ps:nu va mai enervati daca exista cineva care nu e de acord cu voi,da na sunteti majoritare,nu o sa ma pun cu voi!

sado a scris:

nu ma intereseaza ce crezi despre mine,asta e mai putin important,important e cum va ganditi voi numai la necesitatea sau moftu femeii dupa caz de a avea un copil,aveti dreptate,orice om se naste cu un scop,dar sunt nu intotdeauna scopul omului e sa se reproduca!

OMG! Tu chiar nu vezi dincolo de asta! Tu chiar nu vezi ca in spatele acelui copil crescut de un singur parinte, se poate afla un om care iti poate schimba chiar tie destinul sau poate al intregii omeniri. Ma rog, se poate filosofa aici, dar exagerez un pic ca sa iti pot da seama ce incerc eu sa zic aici.

Un copil crescut de un singur parinte, nu este neaparat o jumatate de om, asa cum ati tot incercat voi sa ziceti aici. Sunt si oameni dezechilibrati printre ei, e adevarat, dar sunt oameni dezechilibrati si printre cei crescuti in puf de ambii parinti.

Si strict legat de povestea cuplului cunoscut de tine, Irina... daca as fi in locul ei, as avea posibilitati materiale, m-as simti pregatita din toate punctele de vedere si totusi tatal nu ar vrea copilul, l-as face, as fi o mamica singura. Si nu as fi egoista, nu as vrea copilul ca sa nu fiu eu singura, ci pentru ca e sange din sangele meu.

Poate nu realizati, dar in momentul in care o femeie decide sa aiba un copil, ea nu mai conteaza, corpul i se schimba, uneori radical, noua luni te poti simti groaznic, nasterea e dureroasa, iar asta e doar partea usoara. Dincolo de toate astea, cand vine copilul trebuie sa muncesti de doua ori mai mult, s-a zis cu iesirile cu prietenii noaptea in club, s-a zis cu sesiunile de shopping cu prietenele, s-a zis cu duminicile linistite sau concediile la mare cu iubitul, de la care de altfel, iti poti lua adio pentru cativa ani. Cine dracu' te mai vrea cu copil mic?! Asta este egoismul de care vorbeati?! Din contra, e o femeie curoajoasa.