Mamica singura

Prin "sotietatea" noastra circula ideea ca femeia ar trebui sa se marite inainte sa faca un copil. Cel putin asa era cu ceva timp in urma si, probabil, inca nu ne-am emancipat intr-atat incat sa schimbam acest aspect.

Cred ca suntem toti de acord ca un copil are nevoie si de mama si de tata. Nu despre asta este vorba.

Sa discutam despre femeile care sunt pregatite psihic, financiar, emotional etc sa aiba un copil, dar care pentru un motiv sau altul.. nu-si doresc "the full package".

Ati face acest pas?

nightwish a scris:

Ati face acest pas?

Adica... daca as face un copil chiar daca nu am un partener [sau nu vreau sa raman cu partenerul]?

Da, as face-o. Dorinta mea de a avea un copil nu tine de faptul ca am un partener sau nu.

Si da, multe femei se simt nepregatite.. eu stiu asta. Pe multe, lipsa partenerului le blocheaza si mai mult.

Probabil un copil m-ar impili ca femeie si sincer nu imi imaginez viata fara un copil, casatorita sau nu. Important este insa ca acel micut sa nu fie facut din egoism...

Atunci cand esti pregatita pt un copil(eu inca nu sunt)dar daca as fi nu ar conta daca partenerul imi este alaturi sau nu.dimpotriva imi este mila de acele femei care zic.."ce sa fac indur orice doar no sa las copilul fara tata" .NU asta trebuie sa ne influenteze in decizia de a avea sau nu un copil mai ales daca ne putem descurca(plan financiar)si singure fara ajutor!!!

Ok... chiar daca sunt casatorita, cred ca pot sa-mi spun parerea..

Eu nu as sfatui o femeie tanara, in ascensiune profesionala si singura, sa faca un copil.

- poti sa crezi ca esti pregatita, dar cu siguranta cand il vei vedea, iti vei da seama ca nu ai fost pregatita deloc.

- poate e doar cazul meu, dar acum, privind in urma, consider ca as mai fi putut astepta.

Un copil iti schimba viata, din toate punctele de vedere, orice decizie ai lua, din momentul in care il ai, trebuie sa te raportezi la el. Copilul iti face programul, practic. El depinde de tine si tu trebuie sa fii 24 din 24 la dispozitia lui.

- fara sprijinul familiei, este imposibil sa le faci pe toate - cariera, gatit, ingrijirea copilului sau ingrijirea ta...

- nu mai ai o viata a ta, totul se invarte in jurul copilului, cel putin in primii doi ani de viata, cand este dependent in totalitate de tine.

Acum.. daca eu, ca si femeie independenta, aleg sa fac un copil... Iar mai apoi sa devin dependenta de ajutorul mamei, matusilor, etc.. Care mai e farmecul? Cel putin jumatate din timp copilul meu va fi privat de prezenta mea.. Il fac ca sa mi-l creasca rudele? Interactiunea cu mama in primul an de viata este esentiala.

M-am referit strict la situatia in care tatal nu exista in peisaj.

nightwish a scris:

Ati face acest pas?

l-am facut.

Amarena a scris:

Ok... chiar daca sunt casatorita, cred ca pot sa-mi spun parerea..

Chiar ma bucura.

La un moment dat, un prieten m-a intrebat ce as face daca as stii cu siguranta ca "omul visat de mine" nu exista (ca tot se discuta despre asta pe un alt topic).. si-am raspuns, fara sa stau pe ganduri, ca as face un copil. Ulterior.. viata.. m-a facut sa realizez ca nu sunt nici de departe de matura pe cat mi-as fi imaginat.. ca, cel putin deocamdata, nu am ce invata un copil.. si ca, per ansamblu, nu sunt pregatita pentru o asa responsabilitate..

Au trecut doi ani de atunci.. imi doresc in continuare, poate mai mult, un copil, dar nu-l voi aduce pe lume doar pentru ca mi-l doresc. Si aici nu intra in discutie existenta tatalui, desi conteaza si el, ci de viitorul copilului meu.

nightwish a scris:

Ulterior.. viata.. m-a facut sa realizez ca nu sunt nici de departe de matura pe cat mi-as fi imaginat.. ca, cel putin deocamdata, nu am ce invata un copil..

Asta-i pretext, nu se ia in considerare.

nightwish a scris:

si ca, per ansamblu, nu sunt pregatita pentru o asa responsabilitate..

Pregatita in ce fel?

Ca stare materiala, sau nu esti pregatita sa-ti sacrifici libertatea?

nightwish a scris:

Au trecut doi ani de atunci.. imi doresc in continuare, poate mai mult, un copil, dar nu-l voi aduce pe lume doar pentru ca mi-l doresc. Si aici nu intra in discutie existenta tatalui, desi conteaza si el, ci de viitorul copilului meu.

Amarena a punctat bine dificultatile.

Cred ca a exagerat ca mama trebuie sa-si creasca copilul in primii doi ani, o sa vada ea dupa cei doi ani cum e proverbul, "copii mici probleme mici, copi mari probleme mari".

Eu am avut o femeie care a stat cu copilul cat eram la servici.

Nu trebuie sa-l duci la parinti sau la matusi si sa-l vezi la sfarsit de saptamana, daca ai un program de 8 ore.

Daca programul e zi lumina atunci alta solutie nu exista, dar asta-i valabil si pentru o femeie casatorita.

Trebuie sa fie luate in calcul si urmatoarele aspecte:

- o femeie nu trebuie sa depaseasca o anumita varsta ca sa faca un copil.

- faptul ca o femeie cu un copil isi reduce dramatic sansele la o casatorie.

Gheoghe, multam pentru "votul de incredere", dar crede-ma ca stiu mult mai bine situatia.

gheorghe35 a scris:

Ca stare materiala, sau nu esti pregatita sa-ti sacrifici libertatea?

EXACT despre asta e vorba. Pierderea libertatii, total, practic.

Cred ca a exagerat ca mama trebuie sa-si creasca copilul in primii doi ani, o sa vada ea dupa cei doi ani cum e proverbul, "copii mici probleme mici, copi mari probleme mari".

Nu trebuie sa creasca singura copilul, dar ai fi uimit sa stii cate se bat cu pumnul in piept ca ar face-o, fara sa stie ce inseamna. Eu la ele ma refeream, la cele care considera ca pot face asa ceva singurele.

Este daunator si pentru mama si pentru copil, sa fie crescut in exclusivitate de ea.

Copiii mei au 6 ani si, din pacate, in primii doi ani de viata, ajutorul a fost cvasi inexistent si deci stiu cat de greu ii poate fi unei femei cu toata casa pe cap si.. doi copii mici. Recunosc ca nu stiu cum e cu unul singur. O fi mai usor