Cita T a scris:1. Si totusi, nu discutam decat despre legi...... dar ma rog, port o parte din vina, daca nu reusesc sa ma fac clar inteles.
2. OK, am inteles ce-mi spui. Legile observatiilor noastre, da, nu au sens. Sa nu spun atunci legile gravitatiei, pentru ca sunt rezultatul observatiilor omului. Sa spun doar ca gravitatia exista si in absenta observatiilor omului, si ca actiona asupra materiei, dupa legi proprii, e ok asa? Spun asta deoarece planetele si stelele se atrag oricum, si s-au atras cu miliarde de ani inainte de a fi cunoscute de om.
3. Nu stim ce legi functionau atunci, bine, putem doar sa deducem ca pastrau aceeasi 'rationalitate' ca cele de azi, 'rudele' lor?
De ce ti-e greu sa intelegi ca rationalitatea insasi poate fi definita strict prin perspectiva umana? Gravitatia e un concept si fenomen interpretat de om in urma unor observatii. Atat. Nu un concept si fenomen "de sine statator". Pentru ca un astfel de concept si/sau fenomen pur si simplu nu exista. Daca vecinul tau joaca singur tenis la un perete comun cu apartamentul tau, 'fenomenul' observat si interpretat, pentru tine, este un anumit tip de zgomot. El ar defini mult mai degraba acelasi fenomen ca fiind interactiunea dintre mingea de tenis si perete, pe cand vecinul de jos poate l-ar defini ca fiind aparitia inexplicabila a unor fisuri in vopseaua de pe tavan. Exemplul e evident pueril dar principiul e valabil: informatia pe care o primim este informatia care ne este accesibila, iar concluziile la care ajungem sunt cele care corespund nivelului de interpretare al informatiei detinute.
Ca o conventie practica, ne referim deseori la aceste concepte si interpretari umane ca fiind de sine statatoare. Asta pentru a putea defini un sistem de referinta, chiar si temporar, si a extinde posibilele interpretari analitice. In acest context, da, poti spune ca gravitatia si legile ei existau bine merci si inaintea aparitiei omului (avem indicii bunicele in acest sens). Insa e o evidenta eroare de logica sa interpretezi aceasta extrapolare a sferei de actiune a legilor dincolo de limitele spatio-temporale ale istoriei omului, ca fiind dovada vreunei rationalitati obiective, absolute, independente de ratiunea umana.
In speranta ca nu o sa disecam si notiunea de 'rationalitate', iti consult parerea si experienta privind aspectul existentei sau inexistentei a unei 'rationalitati' ca si factor comun sau constituent, in tot acest traseu.Traseu de la Big Bang si pana la discutia noastra de azi; de la (sa nu mai zic legile chimiei) proprietatile de interactiune ale elementelor la coaja semintelor ce rezista acizilor gastrici din stomacurile animalelor ce le poarta departe de copacul mama; de la materialul firului de paianjen la existenta stereoscopiei vederii si a auzului.
Deci, exista rationalitate totala sau nu in desfasurarea universului?
Daca intelegi ce am scris mai sus notiunea de "rationalitate totala" devine doar un sofism.


Te pomenesti ca n-ai vazut o insecta in viata ta. 
