Preafericitul a scris:Imi este foarte greu sa inteleg ...
Iliuta draga, bravo!
Asta este de departe cel mai de bun simt (vorbind la modul general) mesaj de-al tau, de cand ai venit aici, pe Forum.
Si de fapt, din ziua in care te-am cunoscut.
Tocmai intentionam sa scriu ca este atata suficienta aici, pe Forum (auto-suficienta, desigur), de inutilitate si deci pierdere de timp, ca intentionez sa o mai raresc...
Ca nu exista dorinta reala de a afla ceva nou, ci doar de a-ti spune parerea, de a jigni, si de a juca ping-pong verbal.
Si cat de normal si folositor ar fi fost sa ne folosim de puterea noastra insumata de a gandi, de experientele si cunostiintele noastre insumate, si de timpul fiecaruia, devenit al nostru prin insumare, prin acest minunat forum si conexiunea mintilor noastre, oferita de minunea internetului
Puteam sa progresam in gandire, sa construim raspunsuri la intrebarile ce ne vin din interior.
Dar rezultatul este o agitatie rautacioasa si neproductiva.
Un rusinos zero.
Pentru niste fiinte rationale si cu pretentii, ce ne gasim...
Este corect ce ai spus mai sus.
Mai fa un pas, nu intorce spatele.
Mai accepta ca nimic nu poate fi omniprezent in acest spatiu decat Legile de Organizare din el (Dumnezeu); ca acestea nu sunt materiale, indeplinind conditia de a fi tot ce este, dincolo de materialitate (Duh Sfant); ca doar aceste legi rationale si rationalitatea inspirata de ele se regaseste in noi (Dumnezeu este in noi)...
Nu te retrage, asta este puntea intre Religie si Stiinta.
Si tu stai, acum, pe ea.
Si mai vezi ceva, Ilie.
Ca nu fiecare dintre noi, suntem mici dumnezei.
Tocmai asta ne distanteaza atat aici, pe forum, cat si in viata.
Constiintele noastre - prin definitie curate, fiind vocea Ratiunii Universale, a adevaratului Dumnezeu - luate impreuna, l-ar forma pe Dumnezeu, printr-un adevart miracol al Universului.
Precum furnicile formeaza musuroiul, ori celulele ne formeaza trupul.
Ai fost crescut stiind ca exista cineva, ca un parinte omniprezent si atotputernic care iti vegheaza firecare pas al vietii.
Stiu, iti este greu sa accepti, desi simti ca am dreptate.
Stiu, desi nu avem mama, ci doar un Tata; desi Tatal este tot ce este aici, in Univers, noi ne simtim, in mod gresit, ca si niste orfani.
Dumnezeu nu se ascunde de noi, ci noi inca nu reusim sa-l formam ca si entitate.
Dar si cand (si... daca) il vom intrupa, unindu-ne constiintele, te gandesti ce s-ar intampla in lume?
Nu ne-ar mai conduce hotii cei mai mari, ci numai oamenii cinstiti.
Nu ar mai fi oprimate popoare pentru a le fi furat petrolul.
Si nici nu ar mai intra avioane in turnuri pline de suflete nevinovate.
Nu s-ar mai trage un glont, si nu ar mai exploda o bomba.
Nu ar mai muri copii.
Nu ar mai fi distrugere, ci doar constructie.
Nu s-ar mai defrisa padurile.
Nu ar mai fi omorati delfinii in Japonia sau balenele in Norvegia.
Nu ar mai fi foamete, boli, saracie, nedreptate, malarie, SIDA, cancer...
Ar fi doar iubire adevarata de viata. Viata noastra este Dumnezeu. Si ea trebuie cu adevart slavita!
Ar fi doar dragoste.
Pentru ca ce altceva poate fi dragostea, decat cea mai puternica legatura dintre constiinte?...
Nu trebuie sa-mi raspunzi.
Doar nici nu trece cu nepasare peste ce ti-am scris.