Adriana Iliescu,

aceiasi problema...ca si altii si tu , te rezumi prin a te raporta la alte exemple negative, sau mai putin normale.

este o regula in viata..regula pe care multi o incalca fara sa-si dea seama..

niciodata nu trebuie sa te raportezi la negativ, la putin, la mic..

intotdeauna reperul trebuie sa fie unul pozitiv..

Bineinteles ca ma raportez la situatii mai putin normale. N-am cum sa raportez situatia la o situatie virtual perfecta. Bineinteles ca normal si frumos este sa ai o familie tinara, cu suficiente posibilitati materiale, cu parinti responsabili....dar lucrurile nu stau intotdeauna asa. Si oare pe cine va blama Eliza: pe donatoarii ovulului, spermei, pe medicul ce a facut fertilizarea sau pe cea care o adus-o pe lume! Are de unde alege!

izaiza a scris:

aceiasi problema...ca si altii si tu , te rezumi prin a te raporta la alte exemple negative, sau mai putin normale.

este o regula in viata..regula pe care multi o incalca fara sa-si dea seama..

niciodata nu trebuie sa te raportezi la negativ, la putin, la mic..

intotdeauna reperul trebuie sa fie unul pozitiv..

Bineinteles ca ma raportez la situatii mai putin normale. N-am cum sa raportez situatia la o situatie virtual perfecta. Bineinteles ca normal si frumos este sa ai o familie tinara, cu suficiente posibilitati materiale, cu parinti responsabili....dar lucrurile nu stau intotdeauna asa. Si oare pe cine va blama Eliza: pe donatoarii ovulului, spermei, pe medicul ce a facut fertilizarea sau pe cea care o adus-o pe lume! Are de unde alege!

ar trebui sa ne raportam la situatii, evenimente. etc. normale..normale unanim acceptate..

avem la indemana atetea instrumente care ne pot ajuta..

psihologia este unul din ele...

dar se pare ca se sare peste acest instrument...de cele mai multe ori..

daca nu putem avea mari pretentii de la familii cu probleme de ce sa nu avem pretentii de la oameni ce se vor a fi educati..

caci acesta femeie este o femeie pedagog...cu multa scoala,,,nu?

incearca sa te pui in situatia Elizei,,,,

gandeste-te ca ai 10-12 ani..si brusc ramai orfana....nu ai pe nimeni, nu ai bani, nu cunosti pe nimeni..

ce impact psihic are asupra ta la varsta respectiva?...

ajungi poate intr-o familie unde vei fi intotdeauna cop[ilul adoptat..( asta fiind un noroc)

sau ajungi intr-un orfelinat si de acolo..Dumnezeu cu mila..

sau ajungi pe strada..

...............................

Eliza ( si nu vreau asta, chiar nu-mi doresc ) o sa o blameze pe masa...pentru ca a fost optinea ei..

newtask a scris:

ar trebui sa ne raportam la situatii, evenimente. etc. normale..normale unanim acceptate..

avem la indemana atetea instrumente care ne pot ajuta..

psihologia este unul din ele...

dar se pare ca se sare peste acest instrument...de cele mai multe ori..

daca nu putem avea mari pretentii de la familii cu probleme de ce sa nu avem pretentii de la oameni ce se vor a fi educati..

caci acesta femeie este o femeie pedagog...cu multa scoala,,,nu?

incearca sa te pui in situatia Elizei,,,,

gandeste-te ca ai 10-12 ani..si brusc ramai orfana....nu ai pe nimeni, nu ai bani, nu cunosti pe nimeni..

ce impact psihic are asupra ta la varsta respectiva?...

ajungi poate intr-o familie unde vei fi intotdeauna cop[ilul adoptat..( asta fiind un noroc)

sau ajungi intr-un orfelinat si de acolo..Dumnezeu cu mila..

sau ajungi pe strada..

...............................

Eliza ( si nu vreau asta, chiar nu-mi doresc ) o sa o blameze pe masa...pentru ca a fost optinea ei..

....sau, va avea noroc si nu va blama pe nimeni. Ca sa nu mai discutam aiurea, ce crezi ca se poate face ca sa nu se repte situatia. Dar te rog, fara arme nucleare de asta data!

Ca sa nu mai discutam aiurea, ce crezi ca se poate face ca sa nu se repte situatia.

newtask... la romani inca merge gandirea "nu e singura, mai sunt destui in situatii mult mai rele". Chiar si in situatiile mult mai rele, chiar si in situatia de fata nu exista atitudine din partea oamenilor... Si da, mai este pana oamenii se vor raporta la exemple pozitive, nu la cele negative.

Eu spun ca iti racesti gura degeaba, din pacate.

Nu as pune problema ce atitudine au luat oamenii.

Majoritatea oamenilor au condamnat gestul si mi se pare ca atitudinea oamenilor e cat se poate de morala.

Intrebarea este daca legea, sau codul deontologic al medicilor trebuie sa adopte niste restrictii.

Eu am pledat impotriva legii(poate dintr-un spirit de prudenta mai ascutit), dar sunt pentru restrictii in ce priveste codul deontologic al medicilor, pentru ca in cazul de fata este vorba de un experiment stintific pe oameni, un experiment care nu tine seama de "efectele secundare", respectiv viata fetitei.

izaiza a scris:

....sau, va avea noroc si nu va blama pe nimeni. Ca sa nu mai discutam aiurea, ce crezi ca se poate face ca sa nu se repte situatia. Dar te rog, fara arme nucleare de asta data!

pot spune doar ce as face eu in cazul asta..

1. as sustine o campanie de educatie psihologica..pentru viitoarele si actualele mamici.

acelasi lucru l-as face prin intermediul scolii cu copii.

educatia si pregatirea cu ajutorul psihologilor este deficitara la noi..si nu numai.

cred ca este suficient ...

.....................

in cazul de fata...

medicii care au facilitat acest lucru impreuna cu institutiile abilitate ar trebui sa se gandesca ce se poate face..

fetita inca nu-si da seama ce se intampla cu ea...

este ca in cazul unui animal nascut/ crescut in captivitate caruia ii dai drumul in jungla..

daca nu moare o ia razna...sau are sansa infima de a fi adoptat de o alta familie de animale.....dar mai rar se intampla asta..

nu intotdeaunna ce vedem la TV se intampla in realitate...

ce vedem sunt doar cazuri extreme, izolate raportate la sute de mii, milioane de alte cazuri...

deci....procente mici..

gheorghe35 a scris:

Nu as pune problema ce atitudine au luat oamenii.

Majoritatea oamenilor au condamnat gestul si mi se pare ca atitudinea oamenilor e cat se poate de morala.

Intrebarea este daca legea, sau codul deontologic al medicilor trebuie sa adopte niste restrictii.

Eu am pledat impotriva legii(poate dintr-un spirit de prudenta mai ascutit), dar sunt pentru restrictii in ce priveste codul deontologic al medicilor, pentru ca in cazul de fata este vorba de un experiment stintific pe oameni, un experiment care nu tine seama de "efectele secundare", respectiv viata fetitei.

Legea, nu codul deontologic ar trebui sa reglementeze situatiile astea. Este acelasi lucru ca in cazul avortului peste o anumita virsta a sarcinii, eutanasia sau operatiile de schimbare de sex.

izaiza a scris:

Legea, nu codul deontologic ar trebui sa reglementeze situatiile astea. Este acelasi lucru ca in cazul avortului peste o anumita virsta a sarcinii, eutanasia sau operatiile de schimbare de sex.

Multe tari au lasat la libera alegere a persoanei in ce priveste schimbarea de sex.

Reglemetarea prin lege e rigida si de multe ori produce efecte inverse.

In cazul avortului peste o anumita varsta a sarcinii, probabil ca daca legea prevedea un factor de risc, estimat de o echipa de specialisti, ar fi fost mult mai bine.

Sunt persoane pentru care factorul de risc e mai mare decat la altele, la aceiasi varsta a sarcinii.

Depinde de constitutia si afectiunile fiecarei persoane, nu poti stabili prin lege pe baza "factorului mediu" de risc.

Nu stiu cat de morali sunt cei care au condamnat aceasta "fapta" a Adrianei ......... pentru ca daca spunem iar "societatea in general" nu trebuie sa scurmam tare mult, petele Romaniei de astazi nu au iesit deocamdata........

Credeti ca in alta tara acest subiect ar fi avut o alta abordare? de ce...........?

Depinde ce tara luam pentru comparatie, India sau Anglia.

Daca luam Anglia probabil ca normele legislative si deontologice ar fi facu experimentul imposibil.

Io n-am nimic cu femeia, doar ca uneori am impresia ca ne cam batem joc de legile firesti ale naturii.

Femeia este "setata" biologic sa poata concepe copii cam pana-n varsta de 50 ani, uneori chiar si mai devreme, dupa aceea intra in perioada de menstruatie, adios ovulatie.

Nici nu vreau sa-mi imaginez cat s-a dopat cu medicamente pana-n varsta de 66 ani, medicamente care nu cred sa aiba vreun efect pozitiv unei sarcini, in fine, trecem si peste asta. Ce fel e o copilarie fara mama si fara tata? Ce le va zice acel copil la scoala colegilor? Cum va fi ea privita in colectivitate? ? Din punctul meu de vedere a procedat intr-un mod ffffoarte egoist, mai ales ca nu are rude in viata mai tinere, frati, surori, cui lasi copilul? mai mult de 100 ani nu vad sa poata trai...

Copii in lumea asta abandonati sunt cata frunza si cata iarba, de ce nu a luat de crescut daca si-a dorit atat de mult unul?

Sa nu fie cu suparare da bunica mea are 71 ani si ea mereu zice ca simte ca o ia razna pe zi ce trece, apai sa mai ai grija si de un copil la varsta asta...e clar :)