Cleric Preston a scris:Pana si analiza tranzactionala e un joc. Eric Berne a spus clar "abţineţi-va de la a juca jocul AT" - mai ales cu cei din familie sau cu apropiatii. Probabil e si ăsta un motiv pentru care a divortat de 3 ori, vedea prea multe dar nu putea sa schimbe nimic. Pentru ca nu se face terapie cu cei apropiati.
Alta piesa!!! 
Trebuia sa-mi spuna si mie cineva cand m-am nascut sa nu fac asta cu parintii mei. De aici si starile mele de anxietate si comportamentul contradictoriu.
Mama nu m-a vrut de la inceput pentru ca a ramas insarcinata imediat dupa casatorie (dar avand in vedere datele foarte apropiate, eu cred ca a ramas insarcinata si apoi s-a casatorit, desi ea zice ca nu), apoi a suferit mult si in timpul sarcinii si la nastere. Mereu imi spunea ca ar fi vrut sa fiu baiat ca sa nu sufar, ca fetele/femeile sufera. Si mai rau mi-a facut.
Imi spuneau ca plangeam ingrozitor cand m-au adus de la maternitate si ca nu era chip sa-mi faca baie. DE CE??? Pentru ca eu simteam toata frica/teama maicamii.
Eu m-am nascut un copil senzitiv si fratele meu la fel, pentru ca imi aduc aminte cum nu suporta sa se atinga nimeni de el in anumite situatii. Refuza categoric sa se aseze la masa unde statuse altcineva inainte, nu suporta sa-si imparta patura cu nimeni etc. Doar ca si mama, fiind la al doilea copil, a fost mai relaxata cu el si a acceptat altfel iubirea lui (din astrograma fratimio ar putea fi un extraordinar psiholog, sexolog sau terapeut de cuplu).
Eu am fost intotdeauna aceeasi ca senzitivitate emotionala, si prin faptul ca nu acceptam contradictii primeam bataie. Adica nu-mi spui: "te rog frumos vino la masa" pe un ton de ai fi zis: "treci incoa' ca daca nu te omor". Asa ca voi, mamele de pe topicul asta... AVETI FOARTE MARE GRIJA CUM VORBITI si ce emiteti cand vorbiti, pentru ca ei simt extraordinar de bine ce e in mintea si in sufletul vostru. Ei simt energia pura si calitatea ei. Cititi si ceva Radiestezie si Inforenergetica, desi ma indoiesc ca veti intelege ceva. Ego-ul nu va va permite accesarea/intelegera unor informatii cu putere divina prea mare.
Eu ma transformam mereu intr-o oglinda si pentru ca ma vedeau pe mine monstrul din ei, ma bateau, logic. Asa ajunsesem sa stau cat mai rar pe acasa. Veneam de la camin si de la scoala mult mai tarziu decat ar fi trebuit (desi faceam 5 minute pana acasa) pentru ca stiam ca oricum voi lua bataie pentru intarziere. La caminul cu program prelungit aveam foarte mari probleme de comunicare si de asertivitate, incat preferam sa nu cer voie nici la toaleta... deduceti voi restul (cam pana pe la 5 ani). Ceea ce acum mi se pare ingrozitor, si asta ma determina sa scriu prin ce am trecut, dar incerc sa nu acumulez energie negativa, pentru ca furia si mania imi otravesc sufletul si imi strica viitorul.
Cand m-am facut mai mare am incercat sa ma adaptez situatiei, si ma invatasem sa nu mai ASCULT/CITESC/ASIMILEZ mesajele ce-mi veneau din latura emotional-senzitiva, si ma inchisesem prea mult in mine.
Apoi cand ma indragosteam, totul se intampla brusc. Adica desi simteam emotia pentru respectivul de la inceput, o ignoram, pana cand ajungeam sa ma "topesc" de tot. Apoi eram ca scaiul si ei deveneau din ce in ce mai reci si mai duri, desi se comportau la fel, doar ca perceptia mea se schimba. Eu sufeream din ce in ce mai mult si ma agatam si mai mult etc. Eram magnetica si atragatoare la primele intalniri, ca apoi cand lucrurile avansau si eram dorita sexual, ma blocam. Apoi am descoperit ca sufeream de alexitimie... sau de o forma apropiata. Asta cand nu aberam pur si simplu, trecand in sfera obsesivo-compulsiva. Noroc cu inteligenta mea si cu... Horia 
.
Asadar, pe mine m-a ajutat foarte mult tot ceea ce se spune despre copiii/adultii indigo. Desi cei de pe aici poate nu ma cred, noaptea cu ochii inchisi inainte sa adorm, imi pot vedea aura. Arata ca niste valuri de energie colorata, albastru foarte intens, indigo si putin portocaliu pe margine. De asemenea, de cand ma stiu, inainte sa adorm aud foarte multe lucruri, ca si cum intru ca un observator invizibil in alta lume. Ma obisnuisem cu asta, doar ca de anul trecut de cand am inceput sa ma studiez mai bine si sa spun ceea ce simt, oamenii din jur nu ma mai intelegeau, dar eu gaseam informatii care imi dadeau dreptate. M-am apucat sa citesc si Biblia si tot dreptetate imi dadea. Voi ce ati fi preferat, sa va mintiti in continuare si sa ignorati ceea ce sunteti?
Acum fac tot posibilul sa ma descopar total si de cele mai multe ori cand discut cu oameni pe care nu i-am mai intalnit pana acum, exact ceea ce ma intreaba, sau ceea ce sunt nevoita sa le raspund accesandu-mi rationalul, sunt informatii pretioase si pentru mine. Si cred ca si asta face si Cleric Preston de vreme ce spune ca atunci cand se va cunoaste 100% nu va mai sta pe forum. Aici e sincronicitatea lui Freud, iar constiinta pe care o am ma face sa ma indoiesc de informatii pana nu le traiesc. De aici, cunoasterea.
Dar daca acum as vedea un copil agresat de parinti in parc nu as face nimic, doar as pleca din locul ala, pentru ca m-as incarca cu energie negativa. Pana nu imi cere cineva ajutorul, nu am ce sa fac.
La fel trebuie sa stii foarte bine cat sunt capabili oamenii respectivi de a intelege ajutorul tau, iar daca vezi un om cazut in sant si il acoperi cu o patura, ca apoi sa suni la salvare mi se pare o dovada de inteligenta emotionala foarte mare din partea lui Cleric, dar persoana careia i se adresa exemplul asta a dat dovada de cu totul altceva.
Nu am renuntat inca la astrologie, numerologie si analiza culturala a numelor, dar vreau sa-mi dau doctoratul in psihologie.
Faptul ca leg mai bine notiunile din toate sferele nu ma face elucubrant (ma amuza tare rau cuvantul, si sufar si de sinestezie 
) Ma face extrem de capabila in a procesa informatie.
Pana la urma vreau sa-mi demonstrez ca si cu psihologia pot ajunge sa identific copiii indigo si de cristal, dar stiu ca inca sunt ca nivel undeva unde inventez prima spita de la roata 
pentru ca vad carele altora care au ANI de cunostinte si practica in spate.
