Început de Cleric Preston, Joi 17 iul 2008 · 364 răspunsuri · 45.330 vizualizări
laurent-III-rd a scris:De unde stii ca este gresit daca nu l-ai facut ?Si depinde din ce unghi privesti.
Si da, pot avea o problema, dar tu nu ai, inca.
Da,mai bine sa-i faci si sa vezi ca ai gresit. 
Copii nu sunt un experiment.
Acum nu am o problema si nu vreau copii vreodata,dar cand voi avea o problema atunci sigur nu sa o vreau copii.
Jet Black a scris:Da,mai bine sa-i faci si sa vezi ca ai gresit.Acum nu am o problema si nu vreau copii vreodata,dar cand voi avea o problema atunci sigur nu sa o vreau copii.
Ce te face sa crezi ca vei gresi ? 
Greseste cine nu stie ce sa faca.
Nu cei care stiu.
(Jet Black @ Nov 28 2008, 04:18 PM)Bravo.Cel mai bine asa.
Nu poti garanta ca nu o sa faci aceleasi greseli cum au facut parintii tai cu tine.
XXI a scris:sa aplic AT sau metoda mea pe textul asta?
Din pacate Jet Black are dreptate. Chiar nu poti garanta, fie si identificind greselile pe care le-au facut ai tai cu tine si fiind constient ca esti in proportie semnificativa rezultatul acestor greseli tot nu poti garanta ca nu le vei repeta. Va spun din proprie experienta. Sint lucruri ce te depasesc pur si simplu, daca nu le-ai depasit tu in prealabil prin terapie eficienta si de durata. In ce ma priveste, stiu ca deja am facut greseli cu copilul meu, chiar daca din fericire am fost indeajuns de lucida incit sa nu le repet intocmai pe cele ale parintilor (si nu am facut greseli de aceeasi gravitate), totusi mi-a fost mult mai greu sa ii fiu o mama indeajuns de buna pentru ca modelul maternal care-mi fusese impregnat mie era atit de puternic si otravitor. Mi-a fost mult mai greu decit i-ar fi fost unei persoane care a fost iubita in copilarie. Nu pot decit sa sper ca aceste greseli nu au fost prea grave, incit el sa le poata procesa si aseza intr-un sertar ok al psihicului sau. Si desigur, sa fac eforturi, sa ma documentez si sa ma autoanalizez constant incit sa nu le mai repet vreodata.
Pentru mine, subiectul asta prezinta foarte mult interes si regret ca apar deviatii atit de dese si sint multe replici offtopic.
laurent-III-rd a scris:Ce te face sa crezi ca vei gresi ?Greseste cine nu stie ce sa faca.
Nu cei care stiu.
Asta e doar unul din aspecte,ca voi gresi.
Alt motive pt. care nu vreau :
- pur si simplu nu vreau sa am grija unui copil
- lumea nu este nici pe departe ideala
- nu vreau sa ajung sa fiu un om normal cu nevasta si copil
- de abia ma intereseaza de mine,dar de altcineva
- sunt destui oameni pe planeta,nu mai e nevoie de inca unul
Cu toate ca ai mei au gresit ff putin fata de ce povesti am vazut pe aici.
Editat Vin 28 nov 2008 18:46
whydontyouyesbut a scris:Pentru mine, subiectul asta prezinta foarte mult interes si regret ca apar deviatii atit de dese si sint multe replici offtopic.
subiectul e tratat pe larg aici
Cleric Preston a scris:subiectul e tratat pe larg aici
Deja bookmarked de ceva timp . Partial lecturat. Foarte util. Si totusi, inca ma intereseaza si threadul curent.
laurent-III-rd a scris:Ce te face sa crezi ca vei gresi ?Greseste cine nu stie ce sa faca.
Nu cei care stiu.
Pai tocmai aici e problema. Ca nu stii ce sa faci. Pentru ca ai modele anapoda si afectarea e atit de profunda si subtila, cu aspecte adesea imperceptibile pentru subiect. Si trebuie sa reinventezi cumva roata. Si daca vrei sa procedezi contrar modelului parintilor tai tot nu e 100% ok pentru ca te definesti tot in raport cu ei. Si poti face alte greseli. Poate fi chiar greu de tot.
whydontyouyesbut a scris:Pe de alta parte, tot pe un forum al parintilor citeam nu foarte demult sfaturi inteligente despre cum sa nu-ti lovesti copilul cu mina libera (cititi si va cutremurati pe ce culmi se poate ridica perversitatea: "mina mamei e doar pentru mingiiat, de aceea cind il bat, folosesc coada unei linguri de lemn") sau sa nu iti lovesti niciodata copilul atunci cind iti pierzi cumpatul, la furie, ci sa-l bati cind esti cu capul limpede, intrebindu-l intii: "stii de ce o sa te bata mama? stii ce-ai gresit".
Cruzimea este evidenta in aceste exemple, presupun ca ceilalti parinti de pe forumul respectiv au criticat aspru persoana care a postat asta. Majoritatea parintilor care scriu pe forumuri am observat ca se considera parinti buni, "cu dragoste de copiii" (lor!) , sunt categoric impotriva bataii, certarii etc.
Si totusi, am impresia ca multi dintre aceste parinti tot nu pricep esentialul. De exemplu ei condamna disciplinarea prin bataie, dar comportamentele cu care o inlocuiesc sunt in continuare pline de cruzime, dar de data asta disimulata. De exemplu: trimit copilul in camera lui ca sa se gandeasca la ce a gresit (manipulare ascunsa). Deci se asteapta de la copil sa regrete, sa-i para rau, sa spuna "nu mai fac" (bleah!), si asta in continuare dupa logica parintelui "judecator" care decide ce e gresit, ce e corect etc. Parintele nu intotdeuna ignora realitatea copilului, fiindca multi dintre cei care scriu pe forumuri chiar sunt interesati sa inteleaga sentimentele si nevoile copilului lor, dar aspectul abuziv din aceasta situatie pe care putini l-au observat este ca SE ASTEAPTA de la copil sa simta si gandeasca intr-un anume fel, adica asa cum crede parintele de cuviinta ca e "bine"/"corect".
O carte care mi-a placut foarte mult, in care este analizata cruzimea ascunsa din spatele vorbelor aparent "de bine" este "Comunicarea non-violenta", autor Marshall Rosenberg.
La exemplul cu trimisul copilului in camera ca sa se gandeasca la ce a gresit exista parinti care au sesizat agresiunea mascata si nu sunt de acord cu el, totusi am observat ca modul acesta de a proceda este in general acceptat si privit cu simpatie.
Un alt exemplu in care o fetita pe nume Agata agreseaza intr-o maniera inca si mai disimulata sub masca "vreau doar sa ajut" o alta fetita care plange, de data asta un comportament pe care mamele ("mamicile" cum se autonumesc ele) de pe forum l-au ridicat in slavi:
"Fetita mea are o prietena, cu care se cam cearta, pentru ca fetita respectiva se supara tot timpul si plinge. Si are un plins atit de ciudat, ca in momentul in care plinge devine un copil urit, i se shimonoseste fata si copiii ii spun ca e urita, ea plinge si mai tare... Ma intreaba Agata ce sa faca, pentru ca ii este mila de fetita, ca toti copiii ii spun urita, iar ea crede ca e urita doar atunci cind plinge, altfel e o fetita draguta. I-am spus ca cea mai buna metoda este de a-i spune adevarul, important este sa gaseasca momentul si modalitatea in care sa o faca, fara sa o intristeze pe fetita mai tare decit este. Intr-o zi, Agata isi ia inima in dinti si cind era in curte la ea si se jucau impreuna (eu stergeam geamul de la camera ei, asa ca, fara sa vreau, am auzit toata discutia fetitelor), ii spune: uite, vreau sa-ti spun ceva, dar nu stiu daca te vei supara sau nu pe mine, cum faci de obicei, ca tu te cam superi din orice si nu e chiar bine. Ai niste ochi superbi, mi-ar placea sa am culoarea aceasta de ochi si genele atit de lungi ca tine. Ai pistrui pe fata, dar asta te face sa fii dragalasa, mie imi plac. Imi place si sa ma joc cu tine, dar tu plingi prea mult si din orice, de multe ori nu mai stiu cum sa ma port cu tine, sint si eu copil si ma obosesti cind plingi atit de mult si parca nu mai am chef sa ma joc cu tine. Si cind plingi mult, fata ta se face foarte urita, se inroseste, pistruii se fac mai mari, pina si ochii tai frumosi se fac rosii si uriti. Si cum tu plingi des, copiii te vad mai mult urita decit frumoasa, si de aceea iti spun mereu asa. Ce sa fac ca sa ne intelegem bine si sa ne jucam frumos, iar tu sa nu mai plingi si sa fii o fetita dragalasa, asa cum esti de fapt!?! Nu stiu cum va fi relatia lor dupa ce se va intoarce din vacanta, dar mie mi-a placut Agata (normal eu sint cioara, si ea e puiul meu...), a gasit singura cum sa spuna si adevarul, dar nu i l-a aruncat, l-a oferit. Daca fetita stie sa-l accepte, va fi bine, daca nu, nu. Si Agata are 7 ani! Deci se poate."
Editat Sâm 29 nov 2008 12:49
Candid C. (Candice) a scris:Cruzimea este evidenta in aceste exemple, presupun ca ceilalti parinti de pe forumul respectiv au criticat aspru persoana care a postat asta. Majoritatea parintilor care scriu pe forumuri am observat ca se considera parinti buni, "cu dragoste de copiii" (lor!) , sunt categoric impotriva bataii, certarii etc.
E aici postarea...pe Roportal. 
...i-a scapat lui Preston...
Editat Sâm 29 nov 2008 15:30
Candid C. (Candice) a scris:Cruzimea este evidenta in aceste exemple, presupun ca ceilalti parinti de pe forumul respectiv au criticat aspru persoana care a postat asta. Majoritatea parintilor care scriu pe forumuri am observat ca se considera parinti buni, "cu dragoste de copiii" (lor!) , sunt categoric impotriva bataii, certarii etc.
Exemplele dateaza de citiva ani (2-3), eu insa l-am citit pe forumul respectiv nu cu mult timp in urma. La vremea aceea o singura persoana se aratase scandalizata de ceea ce scrisesera celelalte, criticase cruzimea lor si-o condamnase radical, in schimb a primit ironiile celorlalte si condescendentul "las' ca te vedem noi ce-ai sa mai faci cind o sa mai creasca si copilul tau".
Candid C. (Candice) a scris:Si totusi, am impresia ca multi dintre aceste parinti tot nu pricep esentialul. De exemplu ei condamna disciplinarea prin bataie, dar comportamentele cu care o inlocuiesc sunt in continuare pline de cruzime, dar de data asta disimulata. De exemplu: trimit copilul in camera lui ca sa se gandeasca la ce a gresit (manipulare ascunsa). Deci se asteapta de la copil sa regrete, sa-i para rau, sa spuna "nu mai fac" (bleah!), si asta in continuare dupa logica parintelui "judecator" care decide ce e gresit, ce e corect etc. Parintele nu intotdeuna ignora realitatea copilului, fiindca multi dintre cei care scriu pe forumuri chiar sunt interesati sa inteleaga sentimentele si nevoile copilului lor, dar aspectul abuziv din aceasta situatie pe care putini l-au observat este ca SE ASTEAPTA de la copil sa simta si gandeasca intr-un anume fel, adica asa cum crede parintele de cuviinta ca e "bine"/"corect".
Metodele coercitive gen time out tocmai asta inseamna: ignorarea realitatii copilului. In loc sa se intrebe de ce a reactionat asa, de ce a aparut comportamentul suparator, ce vrea sa exprime copilul, cum se simte el in momentul acela, parintele il exileaza in camera lui (metoda "la colt" indulcita). Aparent time out-ul e benign, "doar nu i-am facut nimic, l-am trimis sa se mai gindeasca, ce-i rau in asta? Doar n-am sa-i tolerez obrazniciile. Trebuie sa-l facem sa inteleaga blablabla...". Sau alta metoda sideranta: ii numeri pina la 3 "metoda 1-2-3 magic" (now excuse me while I puke) timp in care el trebuie sa-si revizuiasca atitudinea sau treci la represalii.
Candid C. (Candice) a scris:La exemplul cu trimisul copilului in camera ca sa se gandeasca la ce a gresit exista parinti care au sesizat agresiunea mascata si nu sunt de acord cu el, totusi am observat ca modul acesta de a proceda este in general acceptat si privit cu simpatie.
Daca nu-s in stare sa sesizeze agresiunea mascata (chestie indubitabila de altfel) macar ar trebui sa-i duca mintea sa inteleaga cit de artificiala e impunerea unei pauze asupra unui copil.
Candid C. (Candice) a scris:Un alt exemplu in care o fetita pe nume Agata agreseaza intr-o maniera inca si mai disimulata sub masca "vreau doar sa ajut" o alta fetita care plange, de data asta un comportament pe care mamele ("mamicile" cum se autonumesc ele) de pe forum l-au ridicat in slavi:
Mda. Pe forumuri toate sint "mamici", pre-mamicile sint "gravidute" sau "burtici", pre-"gravidutele" sint "miresici" samd. Se gratifica reciproc prin diminutivele astea vomitiv de dulcege. Si uite-asa, "mamica" e o entitate edulcorata si binevoitoare, care, stim bine, nu poate sa vrea altceva decit binele puiului ei, "bine" in legatura cu care ea e singura indreptatita sa actioneze dupa cum ii sopteste instinctul matern.
Candid C. (Candice) a scris:"Fetita mea are o prietena, cu care se cam cearta, pentru ca fetita respectiva se supara tot timpul si plinge. Si are un plins atit de ciudat, ca in momentul in care plinge devine un copil urit, i se shimonoseste fata si copiii ii spun ca e urita, ea plinge si mai tare... Ma intreaba Agata ce sa faca, pentru ca ii este mila de fetita, ca toti copiii ii spun urita, iar ea crede ca e urita doar atunci cind plinge, altfel e o fetita draguta. I-am spus ca cea mai buna metoda este de a-i spune adevarul, important este sa gaseasca momentul si modalitatea in care sa o faca, fara sa o intristeze pe fetita mai tare decit este. Intr-o zi, Agata isi ia inima in dinti si cind era in curte la ea si se jucau impreuna (eu stergeam geamul de la camera ei, asa ca, fara sa vreau, am auzit toata discutia fetitelor), ii spune: uite, vreau sa-ti spun ceva, dar nu stiu daca te vei supara sau nu pe mine, cum faci de obicei, ca tu te cam superi din orice si nu e chiar bine. Ai niste ochi superbi, mi-ar placea sa am culoarea aceasta de ochi si genele atit de lungi ca tine. Ai pistrui pe fata, dar asta te face sa fii dragalasa, mie imi plac. Imi place si sa ma joc cu tine, dar tu plingi prea mult si din orice, de multe ori nu mai stiu cum sa ma port cu tine, sint si eu copil si ma obosesti cind plingi atit de mult si parca nu mai am chef sa ma joc cu tine. Si cind plingi mult, fata ta se face foarte urita, se inroseste, pistruii se fac mai mari, pina si ochii tai frumosi se fac rosii si uriti. Si cum tu plingi des, copiii te vad mai mult urita decit frumoasa, si de aceea iti spun mereu asa. Ce sa fac ca sa ne intelegem bine si sa ne jucam frumos, iar tu sa nu mai plingi si sa fii o fetita dragalasa, asa cum esti de fapt!?! Nu stiu cum va fi relatia lor dupa ce se va intoarce din vacanta, dar mie mi-a placut Agata (normal eu sint cioara, si ea e puiul meu...), a gasit singura cum sa spuna si adevarul, dar nu i l-a aruncat, l-a oferit. Daca fetita stie sa-l accepte, va fi bine, daca nu, nu. Si Agata are 7 ani! Deci se poate."
Ciudat exemplul acesta. Nu-mi suna deloc ca si cind cuvintele citate ar fi apartinut copilei de 7 ani. Sigur "mamica" a suplinit la greu cu ideile si cuvintele ei. Asta desigur nu inseamna ca fetita nu putea sa fi fost in prealabil influentata de viziunea parentala. Sint convinsa ca atunci cind copiii sint cruzi, neiertatori unii cu altii, asta e pentru ca imita modelul parintilor. Nu au avut de unde sa fi invatat empatia. Copiii ii spuneau fetitiei ca e urita cind plinge pt ca asta e unul dintre comentariile stereotipe pe care le fac adultii "vai, ce urita esti cind plingi!"(din nou manipulare, ca sa nu-i spuna direct "nu mai plinge"=nu mai simti ceea ce simti i se pare mai ok s-o motiveze in felul asta "subtil"). Scopul e negarea emotiilor negative, negarea furiei, tristetii, durerii, fricii, vazute toate ca slabiciuni. Dupa rationamentul lor, asa vor avea copii mai puternici. Ca si cind, odata mascate, sentimentele acelea chiar au disparut asa in neant.
Editat Sâm 29 nov 2008 16:03
whydontyouyesbut a scris:Metodele coercitive gen time out tocmai asta inseamna: ignorarea realitatii copilului. In loc sa se intrebe de ce a reactionat asa, de ce a aparut comportamentul suparator, ce vrea sa exprime copilul, cum se simte el in momentul acela, parintele il exileaza in camera lui (metoda "la colt" indulcita).
Sunt de acord cu ideile pe care le aduceţi aici