Abuzul minorilor şi instinctul matern – cum se manifestă acest instinct si la ce se reduce de fapt?

As intreba aici atunci si de gestul a-i cara copilului ghiozdanul la scoala pana in clasa a 4-a.

Nu spun ca nu e util sa-l insotesti la scoala, dar sa o faci ani intregi?

Ca sa nu-l calce ceva....cica, nu ar fi mai bine , in conditiile cand sta la o distanta rezonabila de casa, sa mearga si singur la scoala. Majoritatea trec strada fara nici un discernemant, ca ei sunt adusi la scoala.

Si sa nu imi spuna nimeni ca sunt atat de grele acele ghiozdane. Nu le deformeaza coloana. Vezi doar mame "constiincioase" care mai apoi la gimnaziu parca uita ca mai au un copil.

Adaugare cu referire la caratul jucariilor . Ma rog, intrebare. Remarca personala, cei necarati la scoala decat vreo luna in clasa 1, timp in care invata drumul, sa treaca strada si cum sa se grabeasca sa ajunga.....sunt mai rezonabili , mai siguri pe sine ( ca sa nu zic descurcareti).

Cleric Preston a scris:

Ei, se pune intrebarea de unde stie sa arate copilul tinta cu degetul? Pentru ca asa vede acasa. Asa arata ma'sa cu degetul princiar spre ceea ce isi doreste, iar sotul executa. Apoi mama a vazut ca alti parinti le spun la copii "nu arata cu degetul" si s-a gandit ea sa-i faca la fii'sa educatie dupa ureche.

Desigur ca daca avea dragoste fata de fii'sa altfel ar fi procedat.

E posibil sa ma insel, dar impresia mea e ca gestul de a arata cu degetul nu e neaparat dobindit prin imitatie. Bebelusii de 7-8-9 luni deja stiu sa arate cu degetul spre obiectul dorit pentru a-l cere, e un gest atit de firesc incit nu mi se pare ca e nevoie sa-l vada la parinti si sa-l imite pentru a-l reda apoi. (ceea ce spun nu inseamna ca neg receptivitatea bebelusilor, chiar si a celor nou nascuti, la gesturile si mimica adultilor, pe care le reproduc imitativ)

Pe de alta parte, mi se pare aberanta si oribila insistenta parintilor de a-si civiliza cu forta pruncii. "Nu se arata cu degetul""Spune multumesc/te rog/buna ziua/la revedere etc" sau agresivul "Cum spui acum?". Oare chiar isi inchipuie ca in modul asta o sa aiba copii mai buni? Deprinderile astea insusite automat, fara motivatie intrinseca, golite de sens pentru ei, ce rost au? Cind e atit de simplu sa ii fii tu un model de relationare cu oamenii, increzindu-te in inteligenta si receptivitatea copilului. Si sa il lasi sa relationeze asa cum simte, cum e natural pentru el.

Cleric Preston a scris:

Asa si cu jucariile. Si cand are 5 ani, poti sa-i dai lui direct banii sa-si plateasca la casa jucaria, dupa care o lasi sa si-o care, nu-i spui "vezi sa nu o strici", asa invata ca are si el putere, pentru ca si-a cumparat-o singur, si ca e proprietarul ei, daca vrea o pastreaza, daca nu, nu are decat sa isi verse furia pe ea si sa o strice, e decizia lui, in care parintele nu are nici un drept sa intervina. A reprima mereu furia copilului are consecinte grave mai tarziu.

sunt de acord

odata ce ai facut un cadou unui copil, nu ai dreptul de a-i impune cum sa se joace cu acel cadou, e dreptul lui sa exploreze cadoul cum doreste, deja e proprietar.

Un parinte ar trebui sa-i spuna copilului de acasa exact ce cumparaturi urmeaza sa faca si chiar sa-i ceara ajutorul . Copilul intreaba ,,si imi iei si mie ceva?'', parintele zice ,,sigur'' insa pentru copil asta inseamna ca ,,orice, fara limita''

ma gandesc ce greu e insa sa-i aiguri copilului o alimentatie sanatoasa dar sa-i si satisfaci poftele, de a bea cola, de a manca dulciuri etc.

Cleric Preston a scris:

Faptul ca iti numesti copiii "doi dracusori" spune multe despre relatia ta cu tatal lor.

Si? Nici nu incerc sa zic ca am o relatie buna. Citeste mesajele mele, ca stiu ca mai faci si asta, si vezi unde zic asta.

In realitate nu le zic dracusori niciodata, am cautat un cuvant mai "amuzant" pentru mesajul respectiv. Nici macar nu face parte din vocabularul meu cuvantul asta, na. Le stii tu pe toate.

Ca ei nu te asculta arata ca nu sunt constienti ca mai existi si tu pe lumea asta, plus faptul ca nu ai autoritate asupra lor.

Gresesti. Am autoritate si ma asculta, au petrecut cel mai mult timp cu mine, deci ma indoiesc ca nu sunt constienti ca exist, din moment ce eu ii ingrijesc, eu ma duc in parc cu ei, eu fac temele, etc, dar orice copil incearca sa obtina ce vrea, nu? Unii parinti cedeaza, altii nu. Daca le zic nu, cu explicatia de rigoare, nu mai continua, trec la produsul urmator si reincepe sirul explicatiilor. Daca ai tu alte metode

Si daca sunt prea mici, de 3-4 ani, nu-i mai lua asa de des la supermarket.

Au 6 ani. Iar cand ii iau si ii luam cu mine, chiar si mai mici fiind, ii luam fiind nevoita, pentru ca nu puteam sa-i las singuri in casa, nu? Iar le stii pe toate

Poti comanda produsele online. Exista firme de distributie la domiciliu care iti fac cumparaturile.

Uite ca nu pot sa fac lucrul asta, pentru ca nu fac cumparaturi in asa hal incat sa ma incadrez in plafonul cu care as beneficia de transport la domiciliu. Si nu e cazul, am magazine aproape, n-are sens sa fac miscarea asta. Nu mai intru in alte detalii.

Plus de asta, copilul mai trebuie invatat sa daruiasca si altor copii, asa devine constient ca nu exista numai el pe lumea asta. Trebuie dus la alti copii si determinat sa imparta cu ei in schimbul prieteniei. Eu am doi copii. In momentul in care sunt deja doi, sunt nevoiti sa imparta jucarii si nu numai. Copiii mei sunt altruisti, impart ce au cu ceilalti copii, au dat mare parte din jucarii cand am fost solicitati sa dam din ce avem pentru copiii care nu au, deci nu exista problema asta. In plus, ii inveti sa obtina favorurile celorlalti in schimbul jucariilor? Asta e ok, dupa parerea ta?

Altceva, dom' profesor?

P.S. Nu-s perfecta, dar fac tot ce pot ca sa fie bine. Nu m-a invatat nimeni, nu am vazut acasa... Invat din mers. :think:

Cleric Preston a scris:

Adevarul este ca acel copil era scapat de sub autoritatea parintelui

Poti sa detaliezi suplimentar ce intelegi prin autoritate? Mai mult decit acea "autoritate" subinteleasa care decurge din disproportia de "marime psihologica" dintre copil si parinte? Pentru ce are copilul nevoie de un parinte autoritar? Cit de autoritar?

Legat de mersul cu copiii la supermarket: mi se par de inteles orice fel de crize (tantrumuri) facute de copiii expusi la o asemenea experienta pentru ca e vorba de un mediu supra-stimulant in care, la drept vorbind, multi adulti nu sint tocmai stapini pe ei (cumpara mai mult decit si-au propus ca reactie la marketarea abila a produselor). Ce sa ne asteptam de la un copil aterizat in spatiul tuturor posibilitatilor: dulciuri in cantitati industriale, ambalaje atractiv colorate peste tot, jucarii nenumarate ca in visele lor. Daca ii luam cu noi la cumparaturi nu trebuie sa ne plingem apoi ca "ne-au facut o scena" in mijlocul magazinului, e doar vina noastra. Poate n-ar fi fost rau sa-i fi tinut departe de templele consumismului.

whydontyouyesbut a scris:

Daca ii luam cu noi la cumparaturi nu trebuie sa ne plingem apoi ca "ne-au facut o scena" in mijlocul magazinului, e doar vina noastra. Poate n-ar fi fost rau sa-i fi tinut departe de templele consumismului.

Uneori este imposibil.

S.M.Poupincourt a scris:

Uneori este imposibil.

Stiu

whydontyouyesbut a scris:

Legat de mersul cu copiii la supermarket: mi se par de inteles orice fel de crize (tantrumuri) facute de copiii expusi la o asemenea experienta pentru ca e vorba de un mediu supra-stimulant in care, la drept vorbind, multi adulti nu sint tocmai stapini pe ei (cumpara mai mult decit si-au propus ca reactie la marketarea abila a produselor). Ce sa ne asteptam de la un copil aterizat in spatiul tuturor posibilitatilor: dulciuri in cantitati industriale, ambalaje atractiv colorate peste tot, jucarii nenumarate ca in visele lor. Daca ii luam cu noi la cumparaturi nu trebuie sa ne plingem apoi ca "ne-au facut o scena" in mijlocul magazinului, e doar vina noastra. Poate n-ar fi fost rau sa-i fi tinut departe de templele consumismului.

Nu ispita este problema principala care provoaca crizele copiilor in supermarket.

In experiments on first grade students in Sarasota, researchers have found that children who work in a classroom with cool white fluorescent lighting are more hyper active than students in another classroom with full spectrum fluorescent tubes which duplicate natural sunlight but with shields to stop harmful radiation.

...si alte efecte (rabdare cu cititul pana la coada, merita...)

whydontyouyesbut a scris:

Poti sa detaliezi suplimentar ce intelegi prin autoritate? Mai mult decit acea "autoritate" subinteleasa care decurge din disproportia de "marime psihologica" dintre copil si parinte? Pentru ce are copilul nevoie de un parinte autoritar? Cit de autoritar?

Autoritatea o ai automat daca ai dragoste, respect, fermitate si inspiri un model pentru copil. Prin autoritate se impun copilului limitele sanatoase astfel incat sa nu devina un psihopat (ce limite li s-au impus psihopatilor nostri politici o simtim in buzunare de zeci de ani). Daca nu, autoritatea o poti impune cu bataia si va iesi un traumatizat. Dar aia nu mai e autoritate ci frica. In urma supravegherii cu camere video 75% din bone bat copiii, uneori

Cleric Preston a scris:

Autoritatea o ai automat daca ai dragoste, respect, fermitate si inspiri un model pentru copil. Prin autoritate se impun copilului limitele sanatoase astfel incat sa nu devina un psihopat (ce limite li s-au impus psihopatilor nostri politici o simtim in buzunare de zeci de ani). Daca nu, autoritatea o poti impune cu bataia si va iesi un traumatizat. Dar aia nu mai e autoritate ci frica. In urma supravegherii cu camere video 75% din bone bat copiii, uneori