laurent-III-rd a scris:Stii ca asta e genetica si se mosteneste .
eu ma refeream mai mult la bataie. ca oricum fratii lu mamaie s-au dilit dupa 50 de ani in colo... dar cine stie, eu poate le calc mai repede pe urme 
Ce nu trebuie sa spui copilului tau,NICIODATA
Început de Cupidon, Dum 21 aug 2005 · 205 răspunsuri · 40.017 vizualizări
Justine_ a scris:Ce spunea ea ma demotiva, si uneori (rareori) ma mai demotiveaza si in prezent, desi m-am obisnuit cu gandul ca ea este negativista si cu asta basta, si ca nu e de luat in serios ce spune.Ma motiveaza propriile mele dorinte. Frazele pe care le-am scris mai sus numai discurs motivational nu sunt
Este evident ca te motiveaza propriile dorinte. Dar ce te face sa iti doresti sa fii mai bun ca altul ?
Ca pana la urma o sa constati ca mama ta avea dreptate. Poate la acea vreme te deranja tonul pe care o spunea, nicidecum cuvintele. Bine o parte din ele. Nu vorbim de cele umilitoare sa te motiveze.
fast_motion a scris:eu ma refeream mai mult la bataie. ca oricum fratii lu mamaie s-au dilit dupa 50 de ani in colo... dar cine stie, eu poate le calc mai repede pe urme
Viata merge mult mai repede in ziua de azi, deci..ai grija.
Imi doresc sa fiu foarte buna (nu neaparat mai buna ca altcineva) in chestiile pe care le fac cu placere. Dau tot ce am mai bun acolo unde imi place ce fac. De exemplu, desi in generala si liceu am fost o eleva mediocra, in facultate m-am descurcat foarte bine, am avut note foarte mari. Ma rog, e posibil ca notele alea mari sa le fi luat ca urmare a faptului ca nu m-a mai stresat nimeni si nu am mai fost impinsa de la spate, pentru ca momentele coincid.
Justine_ a scris:Imi doresc sa fiu foarte buna (nu neaparat mai buna ca altcineva) in chestiile pe care le fac cu placere. Dau tot ce am mai bun acolo unde imi place ce fac. De exemplu, desi in generala si liceu am fost o eleva mediocra, in facultate m-am descurcat foarte bine, am avut note foarte mari. Ma rog, e posibil ca notele alea mari sa le fi luat ca urmare a faptului ca nu m-a mai stresat nimeni si nu am mai fost impinsa de la spate, pentru ca momentele coincid.
Deci vezi, trebuie sa ii fi recunoscatoare mamei tale.
Si intrebare: cum iti vei motiva tu copii.. ca sa invete?
Caci presupun ca va fi ceva invers fata de tactica adoptata de catre mama ta.
De ce sa ii fiu recunoscatoare? N-am avut copilarie. Am facut o gramada de tampenii din cauza ei si ca sa scap de ea.
Am omis ceva. Ma ajuta foarte mult incurajarile si recunoasterile. Cam asa o sa fac si eu cu copiii mei, ii voi incuraja sa faca lucrurile care le plac, iar atunci cand voi avea ceva de reprosat voi incerca sa o fac intr-un mod delicat, fara sa insult, fara sa fac copilul sa se simta prost si fara sa il descurajez. Stiu ca e mai simplu de zis intr-un fel de asta nu fac copii inca
Justine_ a scris:De ce sa ii fiu recunoscatoare? N-am avut copilarie. Am facut o gramada de tampenii din cauza ei si ca sa scap de ea.Am omis ceva. Ma ajuta foarte mult incurajarile si recunoasterile. Cam asa o sa fac si eu cu copiii mei, ii voi incuraja sa faca lucrurile care le plac, iar atunci cand voi avea ceva de reprosat voi incerca sa o fac intr-un mod delicat, fara sa insult, fara sa fac copilul sa se simta prost si fara sa il descurajez. Stiu ca e mai simplu de zis
Deci tu ca parinte ii vei spune un DA hotarat la orice isi va dori copilul. Dar ce te faci , caci copii sunt schimbatori si nu stiu ce vor. Plus ca nu prea stiu sa faca diferenta in tot privitor la ce este bine si ce este rau pentru ei.
Deci tu practic iti anulezi rolul de parinte. Tu vei spune da, doar de frica sa nu semeni cu mama ta.
Imi rastalmacesti cuvintele. Nu am spus ca o sa aprob orice, ci ca voi dezaproba in alt mod decat a facut-o mama. Nu aruncand cu insulte, nu certand pentru ceea ce copilul nici nu stia ca nu are voie, nu impunandu-i liceul si facultatea pe care vreau EU sa le faca, ci lasand deciziile care il privesc sa fie ale lui, cel mult dandu-i idei in privinta alegerilor de felul asta. Bineinteles ca pana la o anumita varsta se cere o oarecare monitorizare, se cere sa il inveti ce este bine si ce nu este bine sa faca (cu explicatii pe care sa le inteleaga), se cere indrumare, dar in nici un caz manipulare, minciuna, santaj emotional.
Justine_ a scris:Imi rastalmacesti cuvintele. Nu am spus ca o sa aprob orice, ci ca voi dezaproba in alt mod decat a facut-o mama. Nu aruncand cu insulte, nu certand pentru ceea ce copilul nici nu stia ca nu are voie, nu impunandu-i liceul si facultatea pe care vreau EU sa le faca, ci lasand deciziile care il privesc sa fie ale lui, cel mult dandu-i idei in privinta alegerilor de felul asta. Bineinteles ca pana la o anumita varsta se cere o oarecare monitorizare, se cere sa il inveti ce este bine si ce nu este bine sa faca (cu explicatii pe care sa le inteleaga), se cere indrumare, dar in nici un caz manipulare, minciuna, santaj emotional.
Nu rastalmacesc nimic. Iti spun practic ce se va intampla. Fiindca experientele tale emotionale te vor urmarii si toata viata. Si mereu vei fii in dubii daca faci bine cea ce faci. Lucru care te va face sa gresesti.
Deci tu iti vei lasa copilul practic sa esueze singur, pentru a putea invata din greseli.
Daca el va dori sa faca o facultate care crede el ca ii place, apoi fiindca nu a fost educat oarecum sever va considera dupa un an ca nu ii va mai place. Ce vei face atunci ?
Asadar daca tu ii inspiri sa faca o anumita scoala, aia nu se cheama manipulare ?
Daca ii dau o idee, nu cred. Idei va mai primi cu siguranta din multe alte parti. Si nu i-as da idei intr-un sens in care as vedea ca nu ii place.
Si eu am facut 2 ani dintr-o facultate pentru ca apoi sa o abandonez. Nu am vrut acolo, dar aproape toata familia mi-a spus ca facultatea pe care o vroiam eu va fi o pierdere de vreme. Ca atare am pierdut 2 ani aiurea, dar pana la urma am facut ce imi dorisem cu adevarat, si nu a fost deloc o pierdere de vreme. A fost si vina mea ca m-am lasat influentata
Justine_ a scris:Daca ii dau o idee, nu cred. Idei va mai primi cu siguranta din multe alte parti. Si nu i-as da idei intr-un sens in care as vedea ca nu ii place.Si eu am facut 2 ani dintr-o facultate pentru ca apoi sa o abandonez. Nu am vrut acolo, dar aproape toata familia mi-a spus ca facultatea pe care o vroiam eu va fi o pierdere de vreme. Ca atare am pierdut 2 ani aiurea, dar pana la urma am facut ce imi dorisem cu adevarat, si nu a fost deloc o pierdere de vreme. A fost si vina mea ca m-am lasat influentata
Deci exact cum am spus. De teama sa nu semeni cu mama ta vei renunta sa mai fi autoritara si il vei lasa pe el sa aleaga.
Asa ca iti anulezi rolul de parinte. Evident caci la vremea facultati el fiind adolescent are ceva personalitate. Problema apare ca tu nu vrei sa fi cu el rea absolut deloc. Lucru care va influenta foarte mult personalitatea copilului tau.
Fiindca un lucru fara o parte negativa care este relativa, nu ii poti aprecia valoarea corecta a binelui.
De aceia un rau este de fapt un bine. Asta a facut mama ta .
Bine, caci in cazul ei, interveneau si frustrarile cotidiene si complexele. Care se revarsau asupra ta, din prisma dorintei de auto actualizare a mamei tale.
Si uite cum implicit tu fara sa iti dai seama, aplici extremele. Lucru care NU trebuie sa il faci cu copilul tau.