Ce nu trebuie sa spui copilului tau,NICIODATA

Nu vad unde sunt extremele in ceea ce am spus eu. Daca nu am sa imi impun vointa, daca nu or sa ma stie copiii de frica, nu inseamna ca vor fi la voia intamplarii. Nu inseamna ca o sa stau nepasatoare daca o sa vad ca ceea ce fac este gresit. Doar abordarea va fi diferita.

Mama nu mi-a facut nici un bine voit (nu pentru ca nu mi-a vrut binele, ci pentru ca intentiile ei bune au facut rau). De fapt ar fi putut sa imi faca un rau imens, daca as fi fost mai slaba de inger. Daca nu as fi plecat de acasa indata ce am avut posibilitatea, nici nu imi pot inchipui ce s-ar fi intamplat. In clipa de fata nu sunt absolut nimic din ce si-ar fi dorit ea sa fiu, deci nu si-a atis scopul. A vrut sa traiasca prin mine impunandu-mi alegerile, a vrut sa fiu un gen de copie a ei. Nu prea am pentru ce sa-i multumesc.... a incerat sa imi puna piedica in orice faceam, daca vedea ca imi face placere. Inca nu am inteles de ce. Nu ma lupt sa fiu un opus total al ei, dar incerc sa nu fac cu altii (si pe viitor cu copiii mei) lucrurile pe care mine m-au afectat - doar alea

Justine_ a scris:

Nu vad unde sunt extremele in ceea ce am spus eu. Daca nu am sa imi impun vointa, daca nu or sa ma stie copiii de frica, nu inseamna ca vor fi la voia intamplarii. Nu inseamna ca o sa stau nepasatoare daca o sa vad ca ceea ce fac este gresit. Doar abordarea va fi diferita.

Mama nu mi-a facut nici un bine voit (nu pentru ca nu mi-a vrut binele, ci pentru ca intentiile ei bune au facut rau). De fapt ar fi putut sa imi faca un rau imens, daca as fi fost mai slaba de inger. Daca nu as fi plecat de acasa indata ce am avut posibilitatea, nici nu imi pot inchipui ce s-ar fi intamplat. In clipa de fata nu sunt absolut nimic din ce si-ar fi dorit ea sa fiu, deci nu si-a atis scopul. A vrut sa traiasca prin mine impunandu-mi alegerile, a vrut sa fiu un gen de copie a ei. Nu prea am pentru ce sa-i multumesc.... a incerat sa imi puna piedica in orice faceam, daca vedea ca imi face placere. Inca nu am inteles de ce. Nu ma lupt sa fiu un opus total al ei, dar incerc sa nu fac cu altii (si pe viitor cu copiii mei) lucrurile pe care mine m-au afectat - doar alea

Cateodata sa stii ca mai trebuie sa iti impui si propria vointa in fata copilului. Asta fiindca trebuie sa iei in considerare toti factori inconjuratori care fac un om sa ia anumite decizii. De exemplu anturajul copilului tau. Va avea un rol determinat in formarea personalitatii lui. Si acela este un lucru pe care tu chiar nu il poti controla.

Tu poti avea control si sa iti execiti indrumarea numai la nivel de familie, dar scoala si anturajul nu . Asadar ca sa ajungi la o anumita armonie, va trebui sa mai si minti sa iti manipulezi copilul. Nu spun sa faci din asta un mod de viata indiferent ce metode folosesti. Dar se poate cadea foarte usor in extreme.

De aceia nivelul psihicului tau trebuie sa fie mereu stabil.

Justine_ a scris:

Nu vad unde sunt extremele in ceea ce am spus eu. Daca nu am sa imi impun vointa, daca nu or sa ma stie copiii de frica, nu inseamna ca vor fi la voia intamplarii. Nu inseamna ca o sa stau nepasatoare daca o sa vad ca ceea ce fac este gresit. Doar abordarea va fi diferita.

Dar tu nici nu vei stii ca este ceva gresit. Fiindca vei fi convinsa ca cea ce faci tu este bine, deoarece respingi din start ideea de severitate si control.

Resping ceea ce ar putea sa faca rau, ceea ce mie mi-a facut rau. E posibil ca in timp sa imi schimb anumite idei, desi sunt destul de covinsa ca nu in mod radical, in ceea ce priveste problema discutata aici. Din fericire nu voi lua aceste decizii singura, si tot din fericire nu se va intampla maine. Sunt constienta ca anturajul poate juca un rol negativ, desi cred ca in mare masura educatia de acasa poate influenta alegerea prietenilor (in masura in care exista discernamant, bineinteles). Dar mai sunt niste ani buni pana cand viitorii mei copii vor ajunge la varsta acestor probleme. Sper ca atunci o sa fiu pregatita.

Niciodata sa nu-i copilului "esti lenes ca taica-tu" sau "esti proasta ca maica-ta" - in final ajunge sa-si desconsidere ambii parinti.

Copilul isi da seama ca parintii lui nu sunt perfecti, dar daca parintii nu se respecta intre ei, nici copilul nu-i va respecta si cand creste mai mare ajunge sa-i injure in fata.

Niciodata sa nu-i promiti ca-l duci in parc si apoi sa te razgandesti. Mai intai nu va avea incredere in tine ca parinte si, apoi, va invata ca promisiunile sunt facute pentru a fi incalcate, nu respectate.

diela a scris:

Niciodata sa nu-i copilului "esti lenes ca taica-tu" sau "esti proasta ca maica-ta" - in final ajunge sa-si desconsidere ambii parinti.

Copilul isi da seama ca parintii lui nu sunt perfecti, dar daca parintii nu se respecta intre ei, nici copilul nu-i va respecta si cand creste mai mare ajunge sa-i injure in fata.

Si cate astfel de cazuri nu exista? Foarte des un parinte se aliaza cu copilul impotriva celuilalt parinte, isi descarca frustrarile cu ajutorul copilului.

Nu ne-am dorit niciodata sa te avem!

Poi daca auzeam eu asa ceva a doua zi ma sinucideam.......decat sa stau cu gandul asta toata viata..mai bine....

Eventual faceam un experiment cu 2 bucati de material fisionabil care nu depasesc impreuna masa critica!