freedomxx a scris:Perfect de acord cu tine. Desi condamn pe cei care-si bat copiii, desi nu am inca copii, am vazut de multe ori tanci care nu inteleg deloc de vorba buna si saracii parinti sunt disperati.Cred ca totusi ar trebui sa se apeleze in aceste cazuri extreme la un psiholog. Atunci cand vezi ca " bataita" nu rezolva lucrurile, ce poti face? Nici intr-un caz nu tre sa dea mai tare!
Din cazurile pe care le-am observat eu, incapatanarea unui copil de a persista in prostie se datoreaza incapacitatii parintilor de a-si impune autoritatea. In aceste cazuri, cred ca parintii ar avea nevoie de consultanta de specialitate si nu copiii.
Bataita rezolva intotdeauna lucrurile. Cazurile pe care le-am observat in care bataita nu rezolva incapatanarea irationala, este atunci cand parintii nu sunt de comun acord: "Copilul fuge la mami ca tati este rau" - in special cand mami se cearta cu tati ca de ce bate copilul. Copilul este siret si se duce la cine ii face pe plac. Ia ganditi-va cand statul ii face pe plac cu legi "nu-l atinge ca ai pus-o"... Este acelasi caz. Copilul va ramane irational, dezorientat, alergand la cel ce-i ia apararea. In felul asta statul a mai pus mana pe un "cetatean" irational, pregatit sa inghita momelile "democratiei".
Acelasi lucru cu fuga din fata "odiosului" care ne trage palme se intampla si cu noi, cand Dumnezeu ne trage palme, iar noi cautam scaparea in "ce fel de Dumnezeu e asta care ma bate?". In cazul asta noi suntem copiii, care daca nu ne fortam sa intelegem motivele palmelor ramanem dezorientati si irationali.

(si tot asta va fi tratamentul aplicat sor-mii)