Povestea coruptiei pe intelesul tuturor
Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. „Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse imparatul cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: „Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere de la targovetul din fata cetatii”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”. Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si ii lua la rost: „Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul imparatului, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”. Zis si facut.
Intors la seful sau, strajerul se lauda: „Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”. Primul strajer merse la stolnic: „M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat, am reusit sa cumpar un sac cu mere!”. Stolnicul, repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: „Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”. Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea imparatului si glasui: „Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”.
Imparatul musca dintr-un mar si cugeta: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela are o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. ia sa maresc eu birurile!”
Povesti,povestiri,glume crestine,orientale si de pretutindeni.
Început de Gelupanda, Joi 12 iun 2008 · 418 răspunsuri · 81.475 vizualizări
Era odata o fata oarba....si s-a izolat de toti si toate...nu vroia sa stea cu ea decat prietenul ei. Tot ce-mi doresc mai mult e sa pot vedea lumea din jurul meu, spunea ea...
-Vrei sa te casatoresti cu mine? i-a propus intr-o zi baiatul...
-Nu ma voi casatori daca nu pot vedea...
...La ceva timp, pt fata a aparut o pereche de ochi donati...a putut vedea si in momentul cand s-a uitat la prietenul ei a vazut ca si el este orb...
-"Nu ma pot casatori cu un orb"... a spus fata si s-a intors sa plece...
Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit :
"sa ai grija de ochii mei te rog" ...
The Egg
By: Andy Weir
Translation: Anton Robert
Erai pe drum spre casă când ai murit.
Ai avut un accident de maşină. N-a fost cine ştie ce, dar a fost fatal. Aveai o soţie şi doi copii. Ai murit fără dureri.. Doctorii au încercat din răsputeri să te salveze, dar fără succes. Corpul ţi-a fost pur şi simplu fărâmiţat; mai bine că ai murit, crede-mă.
Şi după ce ai murit, m-ai întâlnit pe mine.
"Ce...s-a întâmplat?" ai întrebat. "Unde sânt?"
"Ai murit," ţi-am răspuns fără ocolişuri. N-avea rost să te iau cu binişorul.
"Era....un camion...şi am început să derapez....."
"Mm...da," am zis.
"Am.....am murit?"
"Da. Dar nu fii supărat. Toată lumea moare." am răspuns.
Te-ai uitat prin-prejur. Nu era absolut nimic. Numai tu şi cu mine.
"Ce este asta?" ai întrebat. "Asta-i viaţa de după moarte?"
"Da şi nu, " am răspuns.
"Cine eşti tu, Dumnezeu?" ai întrebat.
"Da, eu sunt Dumnezeu." am răspuns.
"Copiii mei....şi soţia mea......" ai început să zici.
"Ce-i cu ei?"
"Or să fie în regulă?"
"Hai c-am văzut-o şi pe asta," am zis. "Tu tocmai ai murit şi te interesează de familia ta. Nemaipomenit."
Te-ai uitat la mine cu fascinaţie. Nu mă vedeai ca pe Dumnezeu. Mă vedeai ca pe un om sau femeie oarecare. Poate cu un pic de autoritate. Mă vedeai mai mult ca pe o profesoară de gramatică, decât ca pe Cel Atotputernic.
"Nu te-ngrijora," ţi-am zis. "Se vor descurca. Copiii îşi vor aduce aminte numai de momentele bune petrecute cu tine. Soţia ta va plânge cu lacrimi, dar sufleteşte va fi eliberată. Ca să fiu cinstit, căsătoria voastră nu mergea chiar aşa de bine. Ca o consolare, să ştii că soţia ta se va simţi vinovată de faptul că se va crede eliberată."
"Aha," ai zis. "Şi...ce se-ntâmplă acuma? Mă duc în Ceruri, sau în Iad, sau ce....?"
"Niciuna," ţi-am răspuns. "Vei fi re-încarnat."
"Aha, aveau dreptate Indienii." ai zis.
"Toate religiile au dreptate, în felul lor," am zis. "Hai cu mine."
"Unde mergem?" ai întrebat în timp ce mergeam împreună prin void.
"Nicăieri," ţi-am răspuns. "Dar este plăcut să vorbeşti în timp ce mergi."
"Şi atunci care este sensul?" ai întrebat. "Când renasc, am să uit totul, nu-i aşa? Ca un bebeluş. Toate experienţele şi tot ce am făcut în viaţa aceasta nu vor conta."
"Nu-i chiar aşa." am zis. "Ai înlăuntrul tău toate cunoştinţele şi toate experienţele din vieţile tale anterioare. Doar că nu-ţi aduci aminte de ele chiar acuma."
M-am oprit din mers, şi mi-am pus mâinile pe umerii tăi. "Nici nu-ţi imaginezi cât de frumos şi magnific si gigantic este sufletul tău. Mintea umană poate să conţină doar o bucaţică mică din ceea ce eşti tu cu adevărat. E ca şi cum ţi-ai băga un deget intr-un pahar cu apă, ca să vezi dacă apa este caldă sau rece. Pui o bucăţică din tine în container, şi când o iei înapoi ai acumulat toate experienţele pe care le-a avut acel container."
"Ai fost în omul acesta pentru 48 de ani, aşa că n-ai avut timp să descoperi toată conştiinţa ta imensă. Dacă mai stăm mult pe aici, ai să-ţi aduci aminte despre tot. Dar n-are rost să facem asta între două vieţi."
"Şi atunci, câte vieţi am trăit?"
"Ah... multe, nenumărat de multe. Şi multe diferite vieţi." am răspuns. "Acuma te trimit să fii o ţărăncuţă Chineză in anul 540."
"Stai aşa...ce zici....?" ai început să te bâlbâi. "Mă trimiţi înapoi în timp?"
"Ai ghicit. Timpul există numai la tine în univers. La mine lucrurile sunt diferite."
"Da ...de unde eşti tu?" ai întrebat.
"A, bineînţeles că sunt şi eu de undeva." am răspuns. "De undeva din altă parte. Şi mai sunt o grămadă ca mine. Sunt sigur că ai vrea să afli totul, dar sincer îţi spun că n-ai să înţelegi."
"Ah...," ai zis un pic amărât. "Ia stai aşa. Dacă mă reîncarnez în alt timp, aş putea să interacţionez cu mine însumi de atunci."
"Bineinţeles. Aşa se întâmplă mereu. Şi amândouă vieţile tale sunt conştiente doar de ele însele; nici nu-şi dau seama una de alta, sau ce se întâmplă."
"Şi atunci care-i rostul lor?"
"Serios?" te-am întrebat. "Chiar serios, mă întrebi care-i rostul vieţii? Nu este cam banală întrebarea?"
"Nu, nu, este o întrebare foarte serioasă pentru mine," ai persistat.
M-am uitat în ochii tăi şi ţi-am zis: "Rostul vieţii, şi motivul pentru care am făcut acest univers, este ca tu să te maturizezi."
"Cum adică, omenirea? Vrei ca omenirea să se maturizeze?"
"Nu, ci doar tu. Am făcut acest univers întreg doar pentru tine. Cu fiecare viaţă pe care o trăieşti, creşti şi te maturizezi şi devii o inteligenţă mai mare."
"Doar eu singur? Şi ce se întâmplă cu restul omenirii?"
"Nu există restul omenirii." ţi-am răspuns. "În acest univers nu suntem decât noi doi, tu şi cu mine."
Te-ai uitat la mine cu privirea pierdută. "Dar restul oamenilor de pe pamânt...."
"Toţi sunt tu. Diferite re-încarnări ale tale."
"Stai un pic. Eu sunt toţi oamenii !?"
"Acum ai înţeles!" am zis, şi te-am bătut uşor pe umăr.
"Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit?"
"Sau care va trăi, Da."
"Eu sunt Abraham Lincoln?”
"Eşti în acelaşi timp şi Ceauşescu," am adăugat.
"Eu sunt Hitler?" ai întrebat îngrozit.
"Şi eşti şi milioanele de persoane pe care el le-a omorât."
"Eu sunt Isus?"
"Da, si eşti şi toţi cei care l-au urmat."
Ai amuţit.
"De câte ori ai asuprit pe cineva, te-ai asuprit pe tine însuţi." ti-am spus. "De câte ori ai avut milă de cineva, ai avut milă de tine însuţi. Orice fericire sau supărare, pe care orice om a avut-o, ori o va avea, vor fi experienţele tale."
Ai stat şi te-ai gândit lung.
"Da de ce?" ai întrebat. "De ce faci toate acestea?"
"Pentru că într-o zi, vei fi ca şi mine. Căci asta eşti. Eşti ca şi mine. Eşti copilul meu."
"Ce..!?" ai zis fără credinţă. "Vrei să spui că eu sunt un dumnezeu?"
"Nu, nu încă. Eşti încă mic, şi eşti încă în creştere. Dar după ce ai trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile posibile, înseamnă că ai crescut de ajuns ca să te naşti în lumea mea."
"Deci tot acest univers, este....." ai zis.
"Doar un ou." am răspuns.
"Hai că-i timpul să te trimit în viaţa următoare."
Şi te-am trimis.
Editat Mie 27 nov 2013 21:08
Wow ! Super lectura. Mersi de postare. :flowers:
you're welcome 
Editat Mie 27 nov 2013 22:28
”Ce-mi doresc eu mie...!
Dacă nu am mai căsca gura fascinați la neamprostie și frivolitate, la maneliști și pitzipoance, la parveniți și semidocți care se cred genii,
Dacă am munci mai mult,
Dacă nu am mai vrea să moară capra vecinului,
Dacă i-am ironiza și noi pe străinii care ne fac hoți și cerșetori, și nu ne-am mai văita că suntem victime,
Dacă nu ne-am mai grăbi în permanență către nimic,
Dacă n-am mai claxona la stop,
Dacă le-am zâmbi funcționarilor care ne sfidează,
Dacă nu ne-am mai speria copiii că îi vor lua țiganii dacă nu sunt cuminți,
Dacă nu ne-am mai cumpăra mașini mai mari decât garsonierele în care stăm,
Dacă am citi mai mult,
Dacă nu ne-am mai vorbi de rău țara ori de câte ori ne întâlnim cu vreun străin,
Dacă ne-am lăuda mai mult cu Brâncuși decât cu Dracula,
Dacă am înțelege că avem politicienii pe care-i merităm și că nu-i putem schimba fără să ne schimbăm,
Dacă n-am mai spera la mai bine fără să devenim mai buni,
Dacă n-am mai da și lua șpagă,
Dacă nu ne-am mai lăsa spălați pe creier de lideri de opinie, ticăloși sau imbecili, care ne repetă obsesiv că am ajuns pe fundul prăpastiei,
Dacă am oferi înainte de a cere ceva,
Dacă ne-am întreba mai des cu ce am greșit înainte de a da vina pe alții,
Dacă nu ne-am mai minți că suntem buricul pământului,
Dacă nu i-am mai desconsidera pe străini pentru că învață la liceu ce am învățat noi în clasa a șasea,
Dacă am privi mai mult în sus când mergem pe stradă,
Dacă nu ne-am mai fura singuri căciula,
Dacă nu am mai povesti la întoarcerea din vacanță doar despre ce am mâncat și am băut,
Dacă n-am mai ieși la aer curat doar ca să ne înecăm cu fumul de la grătare,
Dacă nu ne-am mai duce la biserică doar de Paște, în drumul către discotecă,
Am putea simți că în fiecare zi e ziua noastră.”
SILVIU SERGIU
1.Sa nu ai alti Dumnezei afara de Mine.
Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va ura pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul, si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona.
2.Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos de cat pamantul.Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti.
Caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.
3.Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.
4.Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau.Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit:de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit -o
5.Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti -o da Domnul, Dumnezeul tau.Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri, caci este drept."Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" - este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta - "ca sa fii fericit, si sa traiesti multa vreme pe pamant."
6.Sa nu ucizi.Oricine uraste pe fratele sau, este un ucigas; si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el.
7.Sa nu preacurvesti.Dar Eu va spun ca ori si cine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui.
8.Sa nu furi.Cine fura, sa nu mai fure; ci mai de graba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit.
9.Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau."Iata ce trebuie sa faceti: Fiecare sa spuna aproapelui sau adevarul; judecati in portile voastre dupa adevar si in vederea pacii; niciunul sa nu gandeasca in inima lui rau impotriva aproapelui sau, si nici sa nu iubiti juramantul stramb!
Caci toate lucrurile acestea Eu le urasc," zice Domnul
10.Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau.Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac.
Sa nu adaugati nimic la cele ce va poruncesc eu, si sa nu scadeti nimic din ele; ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, asa cum vi le dau eu.
Cuiul lui Pepelea
Pepelea a fost un om frumos si isteţ, iar "cuiul lui Pepelea" a fost un cui de lemn, bătut in peretele casei părinteşti, pe care Pepelea a vândut-o unui om.
Omul acela avea o fata cuminte si mândră nevoie mare, de-ţi venea să cumperi numaidecât două lumânări albe de ceară curata si s-o cununi cu Pepelea...!
Pepelea ar fi vrut şi el, nu-i vorbă şi nici fata nu s-ar fi dat in lături, dar tatăl fetii nu voia sa audă.
- Măi moşule, dă-mi pe fiică-ta de nevastă, zicea Pepelea.
- Mai pune-ţi pofta-n cui, băiete, îi răspundea tatăl fetii.
- Atunci, dacă-i aşa, am să-mi vând şi eu casa şi-am sa ma duc în lume.
- Ţi-o cumpăr eu.
- Bine. Ţi-o vând toată, din cheotoare-n cheotoare, fără numai un lucru nu: cuiul din păretele din răsărit. Pe acela să mi-l laşi mie.
- Ei, şi de ce?
- Să am si eu moştenirea asta de la părinţi. Scoate banii şi să facem hârtiile.
Omul a scos banii, hârtiile s-au fost întărit şi omul cu fata cea frumoasă s-a mutat in casa lui Pepelea.
Şi era bine acolo, în odăile acelea încăpătoare, în casa cea împrejmuita cu livadă si acareturile frumoase..
Le era dragă casa lui Pepelea şi lui Pepelea îi era drag, încă mai mult, cuiul de lemn bătut în păretele din răsarit.
A doua zi, veni Pepelea la om:
- Ce vrei, Pepeleo?
- Am venit să-mi pun caciula-n cuiul meu.
Omul cam stramba din nas, dar ce putea sa facă, dacă aşa scria la învoială.
A treia zi iar!
- Ce vrei, Pepeleo?
- Am venit să-mi iau căciula din cuiul meu.
Şi azi aşa, mâine aşa, Pepelea avea întotdeauna câte ceva de pus ori de luat din cuiul de lemn bătut în păretele de răsărit.
Şi, vedeţi, acestea se întâmplau mai întotdeauna când omul lipsea de pe-acasă, când rămânea numai fata, singură.
Şi fata avea mare grijă să nu iasă cumva cuiul din perete şi să nu se piardă.
Din ce pricină însă, tăieţi-mă, spânzuraţi-mă, că nu v-aş putea spune. Nu ştiu!
Lucrurile au rămas aşa: casa în picioare şi cuiul în părete.
Pepelea îndrăgostit de cuiul de lemn şi fata.. tot aşa. Şi mai mult nu.Că într-o zi, am auzit că Pepelea s-a însurat cu fata cea frumoasa şi cuminte şi că stă chiar în casa cea nu de mult vândută, m-am dus la creştinul acela şi l-am întrebat:
- Bine, omule, ce te facu să-ţi măriţi fata tocmai cu unul de care nici nu vreai să auzi?
- Ce m-a făcut? Blestematul de cui al lui Pepelea, nepoate, mi-a raspuns omul.
Şi atât.
Nu stiu daca s-a mai postat sau nu, dar am gasit o analogie foarte interesanta:
Doi bebeluși vorbesc:
-Zi-mi, tu crezi în viața de după naștere?
-Bineînțeles.După naștere vine viața. Poate că noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce urmează după naștere.
-Las-o baltă ! După naștere nu este nimic ! De acolo nu s-a întors nimeni ! Și, pe deasupra, cum ar putea să fie?
-Nu știu exact, dar simt că acolo sunt lumini peste tot…Poate umblăm pe propriile noastre picioare și mâncăm cu gura noastră.
-Asta-i o mare prostie! Umblatul este imposibil! Și cum am putea mânca cu gura asta derizorie? Nu vezi cordonul ombilical? Și gândește și tu o clipă la asta: viața postnatală e imposibilă fiindcă cordonul e prea scurt.
-Da, dar mă gândesc că este precis ceva acolo, doar că e altfel decât ceea ceea ce numim noi viață.
-Ești prost. Nașterea este sfârșitul vieții și asta este.
-Uite, nu știu exact ce se va întâmpla, dar Mama ne va ajuta…
-Mama? Tu crezi în Mamă ? !
-Da.
-Nu fi ridicol ! Ai văzut-o pe Mama pe undeva? A văzut-o măcar cineva vreodată ?
-Nu, dar ea e peste tot în jurul nostru. Noi trăim înăuntrul ei. Și, cu siguranță, datorită ei, noi existăm.
-Bine, acum lasă-mă în pace cu idioțenia asta, bine? O să cred în Mamă când o să o văd.
-Nu o poți vedea, dar dacă ești liniștit, poți să auzi cântecul ei, poți să simți dragostea ei. Dacă ești liniștit, poți simți grija ei și vei simți mâinile ei protectoare.
