Povesti,povestiri,glume crestine,orientale si de pretutindeni.

Deciziile corecte sunt balamalele destinului

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.

Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si. era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana.

Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:

- Vii cu mine soldat?

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

- Buna ziua, si a invitat-o la cina.

Iar aceasta i-a spus:

- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine,

sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

Motto: " Deciziile corecte sunt balamalele destinului" Edwin Markham

Semintele imparatului

Un imparat din Orientul indepartat , impovarat de ani , s-a hotarat in cele din urma sa isi numeasca succesorul. In loc de a alege insa pe unul din curtenii sai intelepti sau din nobilii lui fii, el s-a hotarat sa faca cu totul altceva. A chemat la el toti baietii din imparatie la palat si le-a spus : " Este timpul sa fac un pas inapoi si las locul de pe tron altcuiva , asa ca am hotarat sa aleg pe unul dintre voi ."

Baietii au ramas muti de uimire ! Imparatul a continuat insa imperturbabil : " Va voi da fiecaruia dintre voi cate o samanta , o samanta foarte deosebita. Vreau sa o plantati , sa o udati si sa reveniti aici peste un an cu ceea ce va rasari din ea. In functie de cum vor arata plantele voastre , voi alege cine va fi urmatorul imparat."

Unul dintre baietii prezenti la acest anunt , pe nume Ling , si-a luat in primire samanta , asemeni celorlalti , si s-a intors acasa in graba , unde i-a povestit emotionat mamei lui tot ce se intamplase. Ea l-a ajutat sa gaseasca un ghiveci , a pus pamant reavan in el , iar baiatul si-a sadit samanta. In fiecare zi , Ling uda cu grija pamantul din vas si cerceta cu atentie sa vada daca nu incoltise ceva. Dupa 3 saptamani , unii din baietii din vecini incepusera deja sa vorbeasca despre mladitele verzi rasarite din semintele lor , care cresteau pe zi ce trecea. Ling s-a uitat din nou , cu ochii mijiti , in ghiveciul sau de flori dar nu a reusit sa desluseasca nimic. Au trecut , una dupa alta 3 , 4 , 5 saptamani , si nici un firicel de verdeata nu si-a facut aparitia. Ceilalti vorbeau de-acum cu mandrie despre felul in care cresteau plantele lor , asa ca Ling se simtea din ce in ce mai amarat si lipsit de speranta. Dupa inca 6 luni , ghiveciul lui ramasese la fel de sterp , in ciuda faptului ca era stropit zilnic cu apa. Ling era aproape sigur ca era vina lui, ca , printr-o intamplare nefericita , distrusese intr-un fel sau altul samanta lui.

Toti baietii din imprejurimi se laudau cu mici arbori sau flori cu lujerii inalti , dar Ling nu putea sa spuna nimic.Se inchisese in el , se indepartase de prietenii lui si astepta , cu un ultim graunte de speranta , ca ceva sa rasara si in ghiveciul sau.

S-a implinit un an si toti baietii s-au indreptat catre palat, purtandu-si cu grija in maini plantele care mai falnice si mai frumoase. Ling ii marturisise mamei lui ca nu vrea sa se duca in fata imparatului , cu ghiveciul lui sterp. Mama i-a zis ca era , totusi, datoria lui sa se prezinte la palat, iar baiatul , cu sufletul impovarat de rusine , a trebuit sa ii dea dreptate. Atunci cand a ajuns in marea sala a curtii imperiale , el a lasat jos vasul sau cu pamant , dand nastere la hohote de ras si la tot felul de comentarii rautacioase. Unora le-a fost , insa, mila de el si i-au spus " Ai avut ghinion , cel putin ai incercat."

Atunci cand imparatul si-a facut aparitia , a dat roata cu privirea in toata incaperea. Ling se ascunsese rusinat in spatele altor baieti. "Hei , ce plante frumoase, ce copacei minunati ati adus cu voi " , a spus imparatul. "Astazi unul dintre voi va fi numit drept viitor imparat !" Dintr-o data , imparatul l-a zarit pe Ling intr-un cotlon al salii , langa ghiveciul sau golas . Fara sa mai stea pe ganduri , le-a poruncit garzilor sa il aduca pe baiat in fata lui. Ling era cu sufletul la gura : " Imparatul si-a dat seama ca nu sunt in stare de nimic ! Poate ca are de gand sa ma dea pe mana calaului !"

Imediat ce a ajuns in fata lui, imparatul i-a cerut sa isi spuna numele. "Ma numesc Ling" , a rostit el cu sfiiciune. Toti baietii din jurul lui au inceput sa rada zgomotos si sa il faca de ocara. Imparatul i-a aruncat lui Ling o privire scrutatoare si apoi s-a adresat multimii : " Iata-l pe noul imparat ! Numele lui este Ling !" Bietului baiat nu ii venea sa isi creada urechilor. Doar nu fusese in stare sa isi cultive planta. Poate ca era numai o gluma. Cum putea ajunge el imparat ? Batranul suveran a rostit urmatoarele cuvinte : " Cu un an in urma , v-am dat la toti cate o samanta. V-am spus sa luati samanta acasa , sa o plantati , sa o udati si sa reveniti cu ce va rasari din ea in aceasta zi. Ce nu stia nici unul dintre voi este ca v-am dat niste seminte fierte in apa , care nu aveau cum sa rodeasca. Cu totii, in afara de Ling , mi-ati adus flori, arbori si diferite alte plante. Cand ati vazut ca semintele voastre nu dau nastere la nimic , ati inlocuit samanta data de mine cu o alta. Ling a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce in fata mea un ghiveci cu o samanta stearpa. Din aceasta cauza, el va fi urmatorul imparat !"

Daca sadesti cinste , vei culege incredere. Daca insamantezi bunatate , vei culege prietenie.Daca plantezi modestie, vei culege maretie. Daca sadesti perseverenta , vei culege armonie.Daca insamantezi munca , vei culege succes.Daca plantezi iertare , vei culege impacare. Daca sadesti sinceritate, vei culege afectiune. Daca insamantezi rabdare, vei culege evolutie. Daca plantezi credinta , vei culege miracole.

Dar ...

Daca sadesti necinste , vei culege suspiciune. Daca insamantezi egoism , vei culege saracie.Daca plantezi aroganta, vei culege distrugere.Daca sadesti invidie, vei culege necazuri.Daca insemintezi dispret, vei culege singuratate.Daca plantezi lene , vei culege saracie.Daca sadesti lacomie, vei culege pierdere.Daca insemintezi barfa, vei culege dusmani.Daca plantezi temeri,vei culege riduri.Daca sadesti pacat,vei culege vina.

Necazurile si bucuriile vietii

Intr-o zi , calul unui taran a fugit din batatura .Catre seara , toti vecinii s-au adunat in fata casei lui si i-au spus : " Vai , ce mare ghinion !"

Taranul a stat putin pe ganduri si le-a raspuns : "Poate".

A doua zi , calul s-a intors inapoi si a adus impreuna cu el alti sapte cai salbatici. Oamenii din sat s-au minunat si au zis : "Vai , ce norocos poti sa fii !"

Taranul nu a parut fericit nevoie mare , ci a spus : "Poate".

In ziua urmatoare , fiul taranului a incalecat pe unul din caii salbatici , incercand sa il imblanzeasca , dar a fost aruncat la pamant si si-a rupt un picior. Oamenii din vecini l-au cainat pe taran : " Vai , ce nenorocire pe capul tau !".

Taranul , le-a multumit pentru grija lor si le-a raspuns : "Poate".

In a patra zi , mai multi ofiteri au venit in sat si i-au adunat cu arcanul , pentru oaste , pe toti tinerii barbati , dar nu l-au luat si pe feciorul taranului , datorita piciorului lui rupt. Prietenii si cunostiintele taranului au venit la el acasa si l-au felicitat : " Hei ! Nu e nemaipomenit ? Fiul tau a scapat de armata !"

Taranul a dat din cap si le-a spus : "Poate".

In cautarea lui Dumnezeu

L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti , de la inceputul existentei. Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta , nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si , in cele din urma , am ajuns la acea stea , dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.

Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica , atat de misterioasa , atat de incantatoare , incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.

Spre surpriza mea , intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata , care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".Bucuria mea era fara de margini .In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei , foarte multe trepte , care duceau inspre usa. Pe masura , insa, ce ma apropiam , pas cu pas , mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa , m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci , nu o mai gandisem pana atunci , nu o mai visasem pana atunci.

Frica mea era : "Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu , ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"

Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea , iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si , apoi, ce voi face impreuna cu el ? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea , adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.

Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste , cu miscari lente , am pasit inapoi , speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva , sa deschisa usa si sa imi spuna : "Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !" Dupa ce am coborat scara , am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea , si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu , indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita . Asa ca imi continui cautarea , ma bucur din inima de calatorie , de neincetatul meu pelerinaj.

O poveste de Rabindranath Tagore

Un adevar simplu

In timp ce statea cufundat in reflectie , pe plaja unei mari , un mare maestru a fost interpelat de un barbat care si-a facut aparitia pe neasteptate si i-a atins plin de respect picioarele :

Molia indragostita de o stea

A fost odata o molie careia i-a picat cu tronc o stea. Toti prietenii si rudele ei o luau o ras , ii spuneau cu emfaza ca nu este realista si o indemnau sa faca un efort pentru a gasi pe cineva mai apropiat de conditia ei , precum o lampa de pe strada , una de la intrarea unei case , un felinar sau macar o lumanare. Ei bine, chiar si un candelabru , daca gasea de cuvinta.

Molia noastra era insa indragostita nebuneste de steaua ei si nu avea de gand sa renunte la ea. Asa s-a facut ca prietenii , parintii , fratii , surorile , matusile si verisorii ei au sfarsit curand prin a fi arsi de flacarile luminilor reale , pamantesti , si au luat forma unor mici pete de cenusa pe trotuarele , verandele , podelele si mesele orasului , in timp ce molia a dus o viata lunga si fericita iubind fara incetare steaua ei intangibila.

Ucenicia lui Platon pe langa Socrate

Intr-o zi , Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a raspuns :

Mantra si duhul din lampa

Intr-o dimineata , un om sarac din India s-a trezit , ca de obicei , cu matele ghioraindu-i de foame si numai o rupie in buzunar. Cum foamea nu ii dadea deloc pace , a pornit catre piata , in speranta ca va putea cumpara cateva fructe stricate cu ultimul lui banut.

Odata ajuns printre targovetii laudandu-si zgomotos marfurile , privirea i-a fost atrasa fara voie de un barbat imbracat in haine alese , tinand in maini o frumoasa lampa cu ulei pe care era lipita o eticheta cu pretul :

Fiecare om isi poarta propria-i cruce

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : "Ai curaj , intra si schimba-ti povara " . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo

ESENTA CUNOASTERII

In vremuri stravechi, de mult uitate , un imparat a chemat in fata lui un invatat despre care se spunea ca ar fi cel mai intelept om de pe intreg cuprinsul lumii , si i-a cerut sa ii scrie o carte despre esenta cunoasterii.

Inteleptul s-a pus pe treaba si , dupa 12 ani , i-a inmanat imparatului mai multe volume groase, legate in piele.

"Este prea mult " , a exclamat suveranul , "aduna-mi toata cunoasterea intr-o singura carte".

Invatatul s-a supus si s-a intors la munca vreme de inca 4 ani.

Atunci cand a asezat in fata imparatului cartea cuprinzand toata cunoasterea umana , acesta dat nemultumit din cap : " Nu , este prea mult de citit.Eu trebuie sa guvernez o imparatie si nu am timp de pierdut .Scrie-mi cateva pagini cu lucrurile care crezi ca sunt cu adevarat importante si intoarce-te la mine".

Din nou , inteleptul s-a asternut pe treaba si , dupa 2 ani, a reusit sa rezume toata cunoasterea lui pe cateva foi de hartie. El i le-a daruit , plin de speranta , imparatului, dar acestea era prea ocupat in acea zi , asa ca i-a poruncit invatatului sa concentreze toata intelepciunea lui pe o singura pagina.

Omului i-ai mai trebuit cativa ani pentru a duce la capat aceasta dificila sarcina.

Atunci cand a ajuns din nou la curtea imperiala , suveranul i-a spus plictisit : " Nu , nu , nu pot sa citesc atat.Este si asa prea mult.Vreau sa-ti fac o sugestie : nu mai scrie nimic.Incearca sa concentrezi toata esenta cunoasterii tale intr-un singur cuvant , apoi vino sa mi-l impartasesti si te voi rasplati asa cum nici nu visezi."

Invatatul s-a retras intr-un loc izolat, la mare departare de orice faptura omeneasca , si s-a lasat intru totul in voia meditatiei. In cele din urma , a reusit sa gaseasca cuvantul , unicul cuvant in care se aduna imensa lui cunoastere , intelepciune si experienta , si s-a dus neintarziat la palat, cerand o audienta.

Imparatul , devenit batran si garbovit odata cu trecerea anilor , l-a intrebat : " Ei , ai gasit cuvantul?"

"Da, maiestate, l-am descoperit !"

"Atunci, vino sa mi-l soptesti la ureche".

Invatatul s-a apropiat de suveran , s-a aplecat catre el si i-a soptit ceva la ureche .

"Hei, dar stiam deja lucrul asta !" , a exclamat imparatul.