Bagherra a scris:
Postarea ta nu e doar offtopic,e impotriva subiectului topicului...si culmea e ca topicul l-ai deschis chiar tu...
Poti sa ne explici si noua de ce ai deschis acest topic,pretinzand ca vrei sa-i intelegi pe homosexuali,sa aflii cum ne simtim,si cum suntem cu adevarat...ca apoi sa incepi sa postezi atacuri la adresa noastra?
Exista deja un topic cu subiectul ,,este homosexualitatea o boala'',asta are cu totul alt subiect.
Iti discreditezi propriul demers,si asta nu poate avea decat o singura explicatie: nu ai fost sincera nici cu tine nici cu noi ,atunci cand ai deschis topicul.De fapt,ceea ce vrei,este sa gasesti noi motive pentru a ne discredita...si pari foarte dezamagita de faptul ca demersul tau,a avut un efect contrar...
Imi displac profund oamenii vicleni.
Persoana pe care ai reusit sa o discreditezi,esti tu insati.
joannahart a scris:Nu, nu, nu. Nu e nimic rau in a fi noi insine, dar uite......te intreb din nou...Chiar iti vine pe strada sa iti iei iubitul in brate si sa-l saruti? Si n-o faci pentru ca te vede lumea?
Nu am sarutat pe cineva(si nu ma refer la acele pupicuri pe obraz...)vreodata in public...poate pentru ca sunt prea inhibat...poate pentru ca gestul mi se pare dizgratios,atunci cand il privesc la altii...nu ii condamn pe cei care se saruta in public,indiferent de sex,dar eu nu am facut-o.
De imbratisat,da,am imbratisat prieteni in public...
Cred ca e cazul sa povestesc cateva imbratisari ,care mi-au ramas in suflet:
Eram pe la vreo douazeci de ani,si foarte indragostit de un prieten.Semana bine cu Brad Pitt,doar ca era mai dragut...mai dulce...Si are si o fire foarte calda,afectuasa,e foarte prietenos,un baiat bun,pe care oamenii in general il simpatizeaza.
Eram la o petrecere a unui prieten comun,cand acest baiat,a aparut si el la chef.
Pana atunci,in ciuda insistentelor,evitasem sa ma alatur celorlalti...nu ma simteam in largul meu,mi se parea foarte ciudat sa dansez cu o fata,si ciudat nu acopera nici pe departe sentimentul de jena in privinta asta.Imi era de fapt, rusine de mine,si nu ma simteam in largul meu deloc...venisem acolo la insistentele altora,dar nu stiam unde sa ma mai ascund...
Si atunci a venit el...cum a intrat pe usa,mi-a zambit,a venit la mine, si m-a imbratisat cu toata dragostea...am simtit ca ma topesc ca inghetata...nu-mi venea sa-i mai dau drumul...
Mai tarziu,dupa niste ani,l-am intalnit pe strada,(intre timp imi depasisem inhibitiile,rusinea si vinovatia)...asa ca i-am spus ce simt pentru el.S-a oprit,mi-a spus ca nu e gay,dar nu are nimic impotriva noastra,si m-a imbratisat din nou,in plina strada...am simtit ca ma iubeste cu adevarat...numai ca nu pluteam de fericire...chiar daca stiam ca nu o sa fim decat prieteni,si ca nu pot sa-i cer mai mult...a reactionat uluitor.
Alta imbratisare in public:
Ma plimbam prin oras,cu cineva,nici nu mai stiu cine,cred ca o prietena,si ne oprisem intr-o piata centrala.
Am observat un baiat,foarte simpatic,uitandu-se insistent la mine...apoi a venit la mine,si,m-am pomenit ca ma imbratiseaza...cu toata dragostea!
am apucat doar sa-l intreb,cand s-a desprins din imbratisare,daca e gay,si mi-a raspuns cu glasul tremurand: ,,da...lasa-ma,ca vreau sa uit de asta!''...apoi a rupt-o la fuga inapoi la baietii cu care era in piata...probabil ,,prietenii'' lui...au facut un misto crunt de el,de nu mai avea nici curaj sa se uite la mine,apoi,de cate ori l-am intalnit,era cu cineva,si se uita rusinat intr-o parte...nu inteleg nici acum,cum de a gasit curajul sa faca gestul asta,si cum de s-a dovedit atat de speriat ulterior...
si,mai inainte ca cineva sa speculeze ca a fost doar o bataie de joc,la care a fost el insusi complice,vreau sa spun ca nu am simtit deloc asta,a fost un gest de afectiune,si am simtit asta.