stupid_me a scris:nu mai am curajul de mul timp, si nici chemarea, sa scriu despre ceva ce nu am trait...sau traiesc.deci, da. o spun cu mana pe inima.
EXISTA.
Dovorturile, daca ar ramena intelepciunea, ar veni doar in caz de nepotrivire..si atunci crede-ma, lacrimile nu ar mai fi chiar aat de amare..si oamenii ar putea mai usor sa se inhame la alte iubiri.
ei, uite..vezi, aici gresesc multi.
Pana sa intri in viata sa, omul de langa tine a trecut prin multe, ca si tine de altfel..pe undeva, cand iubesti, desi nu pare corect, trebuie sa rascumperi sufletul iubitului tau, intelegandu-i nelinistile, temerile, fantomele trcutului...sa fii constienta mereu ca nu intotdeauna cand sufera pt ca tu faci una sau alta, esti TU vinovata.
Sa nu il alungi cand vine la tine si te intreaba, poate a mia oara...daca il inseli...uneori, avem nevoie sa ni se aminteasca ca trecutul ramane in trecut si sa ni se spuna cu voce tare, si ochi curati : nu, nu te mint.
Dar noi, de multe ori, suntem mult prea preocupati sa ne aparam agresiv asa zisa libertate (de a pleca in lume doua zle fara sa eplicam ce si cum , sa raspundem la sms-uri semiascuns..sa mergem in cealalta camera cand vorbim la telefon..sa stam noaptea si sa tastam cu diferite persoane)..si sa ii lasam pe cei care ne iubesc, oamenii fiind - fiecare cu lupii lor- sa se macine si sa se chinuie in intrebari..suntem mult prea preocupati cu orgoliul nostru pacatos : pai cum poti si SA TE GANDESTI NUMAI ca teas insela, cand eu te iubesc ATAT...???!!!!!!.....
Nu asa se face cand iubesti..
Cand nu poti sa mai raspunzi a mia oara la aceleasi intrebari (asta e uneori)..mai bine pleaca..sau , daca nu poti, rezolva totul cu iubire, liniste si intelepciune.
INTELEPCIUNEA sta la baza a tot ce facem..chiar si a tot ce iubim.
Dar multi uitam asta.
Inca ceva si termin..
uneori nu ne potrivim...asta e..e greu...dar decat sa ne chinuim reciproc, mai bine plecam. Acceptam ca am luat o decizie gresita si plecam capul, umili. Nimeni nu e perfect.
Dar atunci cand ne potrivim cu cineva si ne face bine iubirea..ah, cat de putin cere ea de fapt..si totusi, cere si responsabilitate.
Adica...dupa povestea ta, el ar veni dupa tine ca nu poate de dor.
Poate s-a speriat de o amintire neplacuta..de o camera goala..de niste vorbe aruncate in vant..e slab, alteori e f slab..dar nu e al tau? Nu la tine vine? Nu lasa el oare orgoliul de barbat..atat de pacatos, doar stim noi bine...doar ca sa vina la tine?..ai grija, ai foarte mare grija cum il primesti. El iti e alaturi, nu altii...el merita mai multa rabdare, intelegere, intelepciune, efort..caci daca nu cei pe cae ii iubim meriat asta, atunci cine?
ai vorbit ffffffff intelept.

))))) E greu un pic la inceput, dar din rutina am trait si pan-acum.