Asadar, ce inseamna libertatea in cuplu pentru voi?

Nelinistita a scris:

Foarte frumos spus.

Sigur ca este foarte frumos ce spune stupid_me. Dar intrebarea este: exista asa ceva in realitate? Daca ar fi asa, atunci lumnea ar fi dominata de armonie, intelegere, nimeni nu s-ar mai desparti de nimeni si nu ar mai exista divorturi.

Exista tot ceea ce inventam noi.Nimic in plus.

Lynxulnegru a scris:

Sigur ca este foarte frumos ce spune stupid_me. Dar intrebarea este: exista asa ceva in realitate? Daca ar fi asa, atunci lumnea ar fi dominata de armonie, intelegere, nimeni nu s-ar mai desparti de nimeni si nu ar mai exista divorturi.

Totul e desertaciune - si vanare de vant . :roll:

E ca la loz in plic.Si daca tu castigi?

Lynxulnegru a scris:

Sigur ca este foarte frumos ce spune stupid_me. Dar intrebarea este: exista asa ceva in realitate? Daca ar fi asa, atunci lumnea ar fi dominata de armonie, intelegere, nimeni nu s-ar mai desparti de nimeni si nu ar mai exista divorturi.

Aici generalizezi prea repede. Daca exista in realitate nu inseamna ca predomina, inseamna doar ca exista in realitate. Ca sa fie lumea dominata de armonie, intelegere, etc.... trebuie sa predomine comunicare.

Uite un poem fain:

Primesc

Simt cel mai mult ca primesc

atunci cand iei de la mine

cand intelegi bucuria pe care o simt

cand iti ofer.

Si stii ca darul meu nu e oferit

pentru a te indatora,

ci pentru ca vreau sa traiesc iubirea

pe care o simt pentru tine

Sa primesti cu gratie

poate fi cel mai mare dar.

Nu pot sa le separ

pe cele doua

Cand tu imi oferi,

eu iti ofer primirea mea.

Cand tu iei de la mine, simt

ca primesc.

---

O astfel de interactiune se poate invata, sunt... cursuri, carti. Poti, cu ceva efort sa-ti remodelezi gandirea in asa fel incat sa nu mai poti vedea inamici nicaieri... doar colaboratori. Atunci intelegi ce spunea de Chardin cand spunea "Datoria noastra, de barbati si femei, este sa actionam ca si cum limitele capabilitatilor noastre nu ar exista. Suntem colaboratori in creatie."

Schimbi jocul. Din a juca "Cine are dreptate?" ajungi sa joci "Sa facem viata minunata" iar lumea arata cu totul altfel pentru tine in clipa aia.

Sunt persoane care au facut saltul, care traiesc o altfel de viata... dar.... repet... existenta unor astfel de persoane dovedeste doar ca este posibil asa ceva.... nu implica transformarea instanta a lumii.

Cavalerul_Jedi a scris:

Aici generalizezi prea repede. Daca exista in realitate nu inseamna ca predomina, inseamna doar ca exista in realitate. Ca sa fie lumea dominata de armonie, intelegere, etc.... trebuie sa predomine comunicare.

O astfel de interactiune se poate invata, sunt... cursuri, carti. Poti, cu ceva efort sa-ti remodelezi gandirea in asa fel incat sa nu mai poti vedea inamici nicaieri... doar colaboratori. Atunci intelegi ce spunea de Chardin cand spunea "Datoria noastra, de barbati si femei, este sa actionam ca si cum limitele capabilitatilor noastre nu ar exista. Suntem colaboratori in creatie."

Schimbi jocul. Din a juca "Cine are dreptate?" ajungi sa joci "Sa facem viata minunata" iar lumea arata cu totul altfel pentru tine in clipa aia. Sunt persoane care au facut saltul, care traiesc o altfel de viata... dar.... repet... existenta unor astfel de persoane dovedeste doar ca este posibil asa ceva.... nu implica transformarea instanta a lumii.

Poezia este frumoasa. Poate din postarea mea se intelege o atitudine prea pesimista. Insa nu generalizez. Asa cum spui si tu, sunt constient ca acele lucruri doar exista si nu neaparat predomina. Dar nici nu am complexul Polyana; cred ca nimeni nu poate spune ca se intalneste in viata doar cu poezia si frumosul, ci ne izbim si de probleme si de murdarie. Nu vad inamici, ci doar sunt curios sa aflu tot felul de experiente. Privesc oamenii cu intelegere, stiind ca nimeni nu este un ingeri sau un sfant (afara de mine, desigur :roll: )

Jedi esti ultimul cavaler romantic :roll:

Eu nu ma simt chiar deloc ca in poezia ta.

Nu avem o relatie perfecta, suntem cat se poate de diferiti si totusi nu ma simt incatusata, nu simt ca am pierdut ceva prin faptul ca ne-am casatorit... Nici nu am castigat nimic.

mai pe scurt libertatea=incredere

sa stiu ca pot lipsi doua zile(cu treburi) fara sa aiba ganduri c-am fugit in lume cu Fat Frumos, fara sa simta nevoia sa vina dupa mine de dor, fara sa ma faca sa mi se rupa inima ca l-am lasat doua zile fara mine, sa-mi respecte modul de a privi si a intelege lucrurile, sa nu-mi limiteze visele si evolutia ci sa ma provoace, din astea, da se poate imbraca in cuvinte pompoase :roll:

fulgdenea a scris:

mai pe scurt libertatea=incredere

sa stiu ca pot lipsi doua zile(cu treburi) fara sa aiba ganduri c-am fugit in lume cu Fat Frumos, fara sa simta nevoia sa vina dupa mine de dor, fara sa ma faca sa mi se rupa inima ca l-am lasat doua zile fara mine, sa-mi respecte modul de a privi si a intelege lucrurile, sa nu-mi limiteze visele si evolutia ci sa ma provoace, din astea, da se poate imbraca in cuvinte pompoase

....placut ce ai spus....cam asa s-ar defini iubirea/dragostea fata de partener :roll: , insa prea idealizat pentru societatea de astazi. sunt putine persoane care sunt in stare de asa ceva. eu una recunosc cand vorbesc de libertate in cuplu o vad ca un consimtamant din partea amandurora si e mai mult libertatea ca cuplu.....desi doresc sa fie asemanatoare cu ceea ce a scris fulgde nea.

Lynxulnegru a scris:

Sigur ca este foarte frumos ce spune stupid_me. Dar intrebarea este: exista asa ceva in realitate? Daca ar fi asa, atunci lumnea ar fi dominata de armonie, intelegere, nimeni nu s-ar mai desparti de nimeni si nu ar mai exista divorturi.

nu mai am curajul de mul timp, si nici chemarea, sa scriu despre ceva ce nu am trait...sau traiesc.

deci, da. o spun cu mana pe inima.

EXISTA.

Dovorturile, daca ar ramena intelepciunea, ar veni doar in caz de nepotrivire..si atunci crede-ma, lacrimile nu ar mai fi chiar aat de amare..si oamenii ar putea mai usor sa se inhame la alte iubiri.

fulgdenea a scris:

mai pe scurt libertatea=incredere

sa stiu ca pot lipsi doua zile(cu treburi) fara sa aiba ganduri c-am fugit in lume cu Fat Frumos, fara sa simta nevoia sa vina dupa mine de dor..

ei, uite..vezi, aici gresesc multi.

Pana sa intri in viata sa, omul de langa tine a trecut prin multe, ca si tine de altfel..pe undeva, cand iubesti, desi nu pare corect, trebuie sa rascumperi sufletul iubitului tau, intelegandu-i nelinistile, temerile, fantomele trcutului...sa fii constienta mereu ca nu intotdeauna cand sufera pt ca tu faci una sau alta, esti TU vinovata.

Sa nu il alungi cand vine la tine si te intreaba, poate a mia oara...daca il inseli...uneori, avem nevoie sa ni se aminteasca ca trecutul ramane in trecut si sa ni se spuna cu voce tare, si ochi curati : nu, nu te mint.

Dar noi, de multe ori, suntem mult prea preocupati sa ne aparam agresiv asa zisa libertate (de a pleca in lume doua zle fara sa eplicam ce si cum , sa raspundem la sms-uri semiascuns..sa mergem in cealalta camera cand vorbim la telefon..sa stam noaptea si sa tastam cu diferite persoane)..si sa ii lasam pe cei care ne iubesc, oamenii fiind - fiecare cu lupii lor- sa se macine si sa se chinuie in intrebari..suntem mult prea preocupati cu orgoliul nostru pacatos : pai cum poti si SA TE GANDESTI NUMAI ca teas insela, cand eu te iubesc ATAT...???!!!!!!.....

Nu asa se face cand iubesti..

Cand nu poti sa mai raspunzi a mia oara la aceleasi intrebari (asta e uneori)..mai bine pleaca..sau , daca nu poti, rezolva totul cu iubire, liniste si intelepciune.

INTELEPCIUNEA sta la baza a tot ce facem..chiar si a tot ce iubim.

Dar multi uitam asta.

Inca ceva si termin..

uneori nu ne potrivim...asta e..e greu...dar decat sa ne chinuim reciproc, mai bine plecam. Acceptam ca am luat o decizie gresita si plecam capul, umili. Nimeni nu e perfect.

Dar atunci cand ne potrivim cu cineva si ne face bine iubirea..ah, cat de putin cere ea de fapt..si totusi, cere si responsabilitate.

Adica...dupa povestea ta, el ar veni dupa tine ca nu poate de dor.

Poate s-a speriat de o amintire neplacuta..de o camera goala..de niste vorbe aruncate in vant..e slab, alteori e f slab..dar nu e al tau? Nu la tine vine? Nu lasa el oare orgoliul de barbat..atat de pacatos, doar stim noi bine...doar ca sa vina la tine?..ai grija, ai foarte mare grija cum il primesti. El iti e alaturi, nu altii...el merita mai multa rabdare, intelegere, intelepciune, efort..caci daca nu cei pe cae ii iubim meriat asta, atunci cine?