"Prostioare" din copilarie

[ema27 0]

Eu eram foarte smecheruta la plans. Am fost crescuta la bunici si acolo imi cam cantau in struna. Dupa ce m-au luat ai mei acasa, nu prea mai era la fel. Seara ai mei mai trebaluiau pe la bucatarie. Asa ca daca ma suparam, plangeam, dar nu asa oricum... doar cand ii auzeam ca ies din bucatarie. Pai ce?! Iroseam eu frumusete de plans aiurea. :)

[Itsi Bitsi 60]

:D

deci...toti ati fost niste "perle" de copii :D am ras cu pofta la poastarile voastre...cu mici exceptii desigur :)

 

Am facut si eu o boacana...aveam o punga cu nasturi si stateam la povesti cu fratele meu...si in timp ce povesteam...eu foarte lejer ii dadeam cu punga in cap...incet, fara sa il doara....si ce nu stiam eu ...e ca in punga era si un ac ratacit....si tot dand, tot dand, ridic odata punga si :wacko: acul era implantat in capul fratelui meu, exact in varful capului....avea o antena :friends: si cel mai ciudat a fost ca el nu a simtit nimic

[flori de camp 33]

povestea mama zilele trecute ca atunci cad luam bataie eu spuneam : "poti sa dai cat vrei, n-ai sa vezi o lacrima de la mine" :wacko:

cata incapatanare dom'le :D

[:x 67]

cand plecam din vacanta de vara de la bunici, ingropam un anumit lucru undeva in pamant, puneam si un semn, si chiar credeam ca in urmatoarea vacanta il voi gasi... niciodata nu s-a intamplat... (ce vremuri de ... poveste! :offtopic: )

Editat Noiembrie 17, 2006 de costy73

[TheEvil 1]

Nu mai tin minte ce varsta aveam... dar am fost in Galati la niste verisori si era atat de cald, incat ne-am gandit sa mergem la scaldat, in Brates (un lac din zona). Ne-am balacit cateva ore si cand am iesit.... stupoare: nu ne mai gaseam hainele. Le-am tot cautat si degeaba. A trebuit sa mergem desculti si in slipi pana acasa. Era destul de departe, dar am reusit sa ajungem. Eu mi-am luat alte haine pe mine si am fost vorba lui Creanga "foarte cuminte in ziua aceea". Cand sa plec din Galati cu ai mei, mi s-a spus sa imi iau sandalele in picioare (cele cu care fusesem la scaldat ) si ma tot faceam ca le caut si ca nu le gasesc. Pana la urma am dat vina pe o verisoara, care, fiind mai mica decat noi, nu stia sa spuna daca a umblat ea sau nu cu ele. Bine-nteles, s-a aflat dupa vreo 2 luni, pentru ca unuia din verisori i se furasera chiar adidasii noi, cu care trebuia sa mearga la scoala . Din fericire, trecuse destul timp pentru ca ai mei sa nu fie suparati, si au ras pe tema asta.

 

Si acum, cand merg in Galati, ne amintim de povestioara asta si radem, si chiar daca nu sunt eu pe acolo si e cineva care ma cunoaste, varul meu Stefan, nu ezita sa povesteasca asta tuturor :think: