sarazin79 a scris:e ciudat cred , dar nici macar in frageda pruncie n'am visat un ideal , un model...nici macar o culoare de ochi , un stil de a gandi nu as putea sa'ti spun...m'a pus pe ganduri rau topicul tau...nu caut nimic...intr'un fel , desi nu suna intreg adevarat , e ca si cum as astepta ceva ce stiu ca veni , mult dincolo de ceea ce as putea eu inchipui
Frumos spus... 
Nici eu nu am avut un tipar dupa care sa ma ghidez...fizic, cu atat mai putin. Oamenii de care m-am indragostit in timp au fost la fel de diferiti precum culorile curcubeului...Dar cred ca intotdeauna am stiut, undeva in spatele gandurilor, ca atunci cand il voi gasi, voi sti... Pare rupt din filme sau romane probabil, dar pentru mine acest lucru are mai mult sens decat multe altele.
Am avut de la viata darul unei intuitii ireprosabile, care nu m-a inselat niciodata, in care am crezut si care m-a ghidat bine pe toate drumurile de pana acum, oricat de dificile sau intortocheate ar fi parut ele. Oricat as fi de rationala si ancorata in real, cred ca ochii sufletului vad mai bine decat orice rationament si fiecare dintre noi are o voce interioara care ne pazeste de rau in viata si ne ajuta sa tinem cararea si sa nu ne ratacim ascultand de alte influente din exterior...
Cred ca vocea interioara se aude de multe ori in momentele de indecizie. Aici nu vorbesc de diminetile in care nu te poti hotari ce sa porti sau unde sa pleci in vacanta. E vorba despre deciziile majore in viata, cand toate argumentele rationale merg intr-o directie, dar exista in tine un mic "ceva", ca un sentiment nedefinit, care iti spune sa iei decizia opusa... Mult prea dusi de valurile vietii, uitam sa dam atentie acestui impuls si cautam raspunsuri in afara, dar e gresit. Raspunsul adevarat e in noi.
Asa e si cu persoana ideala. Poate ca nu avem un tipar, sau avem tipare care se vor dovedi false atunci cand o vom intalni... Cu siguranta fiecare are in suflet un model de care nu este constient, pe care nu ar putea sa il descrie in cuvinte, dar pe care il poate recunoaste doar la momentul potrivit. Si este imprtant ca atunci cand IL/O gasim sa nu ii lasam sa plece din motive/ambitii/orgolii/suparari/whatever stupide, ci sa luptam pentru acea dragoste cu toate fiinta noastra. Eu cred ca dragostea ideala este facuta sa existe pentru fiecare dar noi suntem cei/cele care o ratacesc pe drum...