In cautarea jumatatii pierdute

Uite.. eu caut asta: sinceritate, incredere, rabdare, deschidere, spontaneitate, comunicare, prietenie.. etc.

Dar cred ca cel mai important.. este sa simti de la inceput ca e el/ea. :rot:

ihi...nu as putea sa explic ce vad in sufletul unui om care imi place ...sint atat de multe , atat de diferite ...pot spune cateva care nu imi plac in general ; de multe ori ma surpind oamenii si prin lucurile bune si prin cele rele...dar un tipar , nu, nu cred

Jumatatile din adolescenta se dovedesc adesea insuficiente la varsta maturitatii

stiu

La modul cel mai serios,cand eram mica vroiam un rus blond cu ochi albastri care sa fie un pacifist criminal in serie neprins,si io sa fiu singura din viata lui,sa ma venereze :P

Acum... ceva in genul lui...Mickey Mouse :rot:

nightwish a scris:

Uite.. eu caut asta: sinceritate, incredere, rabdare, deschidere, spontaneitate, comunicare, prietenie.. etc.

Dar cred ca cel mai important.. este sa simti de la inceput ca e el/ea. :rot:

alea le placem la toti oamenii...era vorba de tiparul unei jumatati...deci...ce ar trebui sa aiba sa'l faca unicul /unica

ma tampeste chestia asta : oare avem , asa , un chestionar in care bifam..ihi, asta e, asta nu...

...sau , mai bine , daca tot cautam, ii rugam frumos sa treaca si sa bifeze singuri?

nu ma bagati in seama, azi cred ca aberez mai rau decat in mod obisnuit...

Demiurgul a scris:

E destul de neobisnuit pentru mine sa incep un asemenea topic ..dar ...vreau sa stiu cum ati dorii sa fie persoana de care ati vrea sa va indragostiti ....Ce calitati sa aiba .....ati cautat mult pana sa o gasiti?si sunteti sigur ca ea/el este jumatatea pe care o visati atunci cand erati in adolescenta ...daca se repeta subiectul imi pare rau ..

Hm.

Cand esti adolescent, in zorii Marelui Joc called Life, gasim de cuviinta sa intram si noi in randul lumii si sa imprumutam de la diverse persoane si personaje cate o calitate-doua care ne plac si sa ne formam noi o imagine plina de romantism despre partenerul ce va sa vina. Asta e usor.

Mai greu e cand observam ca partenerul nostru nu are 1,8m ci are 1,5. O mica eroare de proiectare, trecem peste.

Mai trece ceva timp si suntem atrasi de cineva care e peltic, desi ne enerva la culme lucrul asta. Sau in cel mai ciudat mod, desi ne-am jurat ca nu ne plac oamenii mincinosi, culmea ironiei e ca persoana pe care o iubim acum cam minte. Nu ne place deloc lucrul asta, dar inexplicabil nu putem sa nu o iubim.

In sfarsit, cineva EXACT asa cum trebuie. Numai ca suntem socati. Desi are calitatile alea, nu o placem! Cum vine asta?

Si uite asa, portretul ala robot de acum ceva ani a suferit operatii estetice, modificari, ajustari, copci si retusari incat nu mai seamana deloc cu cel initial, ba chiar ne intrebam cine e.

me and just me a scris:

-nu ai cum sa sti cum va fi,eu sunt de parere ca nu va fi, in nici un caz ,cum ti-o inchipui ci cu totul diferit.

-nu cauti , cauti degeaba ,cred ca ti se da de undeva de sus!

-cu siguranta..depinde..totul este relativ,in nici un caz nu este persoana pe care o visam in adolescenta,desi atunci nu ma gandeam la'' jumatate ''ci doar la un tipar care credeam ca-mi place.

asta e opinia mea...

Absolut.

me and just me a scris:

-nu cauti , cauti degeaba ,cred ca ti se da de undeva de sus!

Hm.

tu sa treci pe lista pe cineva cu strepsils...sa scapi de hm-ul ala...

sarazin79 a scris:

alea le placem la toti oamenii...era vorba de tiparul unei jumatati...deci...ce ar trebui sa aiba sa'l faca unicul /unica

ma tampeste chestia asta : oare avem , asa , un chestionar in care bifam..ihi, asta e, asta nu...

...sau , mai bine , daca tot cautam, ii rugam frumos sa treaca si sa bifeze singuri?

nu ma bagati in seama, azi cred ca aberez mai rau decat in mod obisnuit...

Vezi ca am pus intre ghilimele cuvantul "tipar" tocmai pentru ca are un alt sens decat ce visam, probabil, cand eram copii, o listuta cu diferite caracteristici pe care ar trebui sa-l aiba persoana in cauza.

ma luasi in serios; dar nu inteleg...ar trebui sau nu?se poate incadra fiindca rational corespunde sa zicem...aspiratiilor noastre, sau fiindca sufletul nost' , biet' mut , orb si surd cum e el...simte ceva dincolo de tipare?

Pai.. el, saracu' simte foarte multe, dar nu stim sa-l ascultam. Multe dintre subiectele deschise pe aria Dragoste s-au nascut pentru ca initiatorul nu a vrut sa-si asculte sufletul/ratiunea/instinctul...

nu , la modul serios acum...avem tendinta sa punem etichete pe oamenii pe care ii cunoastem...(cumplit daca ajungem sa le punem si pe ai de'i asteptam sa apara dintr'un viitor)...asta e bun , asta e de incredere...

mi se pare ok , atata timp cat nu uitam ca si ala e un om...ca uneori , ii vine asa chef sa sara calul , sa dea cu bata'n balta...si atunci vezi , doamne , ne ofuscam cumplit...cum de si-a permis ...sa ne insele asteptarile?( trecem in pas vioi cum de ne-am permis noi sa impunem cuiva macar mental asteptarile alea...cu stampila de definitivat)