P r o z a c a scris:Aha! Ceea ce-am vrut eu sa se inteleaga din ceea ce-am postat este c-ar trebui sa privim mai relaxati dragostea, pur si simplu sa ne bucuram de ea daca avem parte si-atat, si ca ar trebui sa nu ne mai grabim sa aruncam cu pietre-n infideli.
Bineinteles nu e treaba noastra sa judecam pe altii si sa "aruncam cu pietre" in ei, dar in ceea ce priveste propriul bors, avem tot dreptul la o adica sa dam cu proverbialul bolovan in capul la proverbialul fluture care polenizeaza pe unde vrea eprubeta lui. Si de ce avem dreptul asta ? Pentru faptul ca in acea relatie, fiind a noastra, suntem direct implicati noi insine si ca atare este vorba si despre viata noastra. Nimanui nu cred ca i-ar conveni sa fie mintit, uneori pe perioade indelungate si sa afle intr-o buna zi ca de fapt i s-a furat dreptul la alegere, adica sa ramana sau nu cu partenerul/a daca acesta/aceasta a inselat. Minciuna fura dreptul individului de a decide cum sa purceada in propria viata. Decizia intr-un fel i-o face ala care-l minte si-l tine langa el traind in acea minciuna. De ce ? Pentru ca mincinosul din pur egoism si lasitate nu vrea sa-si asume responsabilitatea si consecintele de a spune adevarul. Remuscarile si rusinea sunt aspecte secundare. Pe primul loc se situeaza egoismul, pentru ca nu vrea sa fie parasit/a.
