Despre fidelitatea in dragoste

Ce parere aveti despre fidelitatea in relatie?

Am gasit un filmulet care este pe tema asta...o periuta de dinti...foarte haios, dar te pune si pe ganduri.

Rezista pana la final ca sa prinzi ideea!

Vroiam sa comentez.....dar no coment!!!!,la final...

Buna parabola intre fidelitatea in dragoste si periuta de dinti... :)

nu stiu ce era asa haios la faza cu periuta :)

cine nu isi poarta lana, io mananca lupii. cum sa o lasi tu la indemana tuturor si sa nu ai grija de ea?

GinGin a scris:

o lasi la loc sigur...in baia ta...dar?.... :)

si aia erau musafirii sau cum? ;)

flori de camp a scris:

nu stiu ce era asa haios la faza cu periuta ;)

faza scarboasa...parabola reusita...

flori de camp a scris:

cine nu isi poarta lana, io mananca lupii. cum sa o lasi tu la indemana tuturor si sa nu ai grija de ea?

o lasi la loc sigur...in baia ta...dar?.... :)

Stiu eu?...poate.... :)

Nu stiu daca am ales tocmai aria potrivita. In caz ca nu-i asa, as ruga ca un moderator sa mute topicul acolo unde-i e locul.

Dragostea nu-i decat o momeala cu care genele ne atrag pentru a-si urma scopul, respectiv pentru a-si asigura multiplicarea şi continuitatea. Suntem atrasi de persoane cu gene CMH (gene implicate in apararea imunitara a organismului ce contin molecule care joaca un rol important in recunoasterea celulelor si substanţelor proprii organismului, diferentiindu-le de cele straine) cat mai diferite de ale noastre. Istetele de ele vor sa se asigure ca posesorii lor vor da nastere unor urmasi cat mai sanatosi ceea ce le asigura, prin urmare, ca vor trai cat mai mult posibil. Ca sa realizam ce poate urma combinarii intre gene asemanatoare e de ajuns sa ne gandim la copiii rezultati din relatii consangvine, acestia se nasc deseori cu debilitate fizica sau/si psihica.

Nu ne indragostim de cineva pt. ca ne satisface gustul estetic, nu ne indragostim de cineva pt. ca ne impresioneaza cu iscusimea mintii sale, nu ne indragostim de cineva pt. ca are sufletul bun, genele CMH isi fac treaba linistite, fara sa tina seama de nevoile si cerintele celorlalte gene, de-aia ne trezim adesea ca, dupa ce ni se ia valul indragostirii de pe ochi, avem in fata un om care nu ne mai spune nimic, ba, dimpotriva, ne enerveaza, ca avem in fata noastra o persoana cu care nu avem preocupari comune, interese comune, ce s-o mai lungesc, o persoana mult diferita ori foarte diferita de noi. Si-apoi incepem sa ne batem cu pumnii in cap, la figurat (e posibil si la propriu), sa ne condamnam ca am fost chiori si lipsiti de ratiune, cand noi n-am facut altceva decat sa urmam un program creat in asa fel incat sa fie greu sa i ne sustragem, pana la urma, creat spre binele nostru, normal ( chiar daca binele asta nu se pliaza intotdeauna pe dorintele noastre), creat pt. a obtine perpetuarea.

Daca genele ne momesc, oxitocina este hormonul care constituie liantul unei relatii, contribuind la cimentarea acesteia. Apropierea dintre oameni, prin toate formele ei de manifestare (atingeri, mangaieri, sarutari, sex etc.) duce la stimularea acelei zone a hipotalamusului responsabila de producerea oxitocinei, denumita hormonul atasamentului. El este acela care ne tine ancorati unul de celalalt, iar ancorarea constanta are, in timp, drept rezultat fidelitatea. Prin urmare, fidelitatea nu tine de alegerea noastra, ci e dictata de un hormon la cheremul caruia suntem. Putem atunci sa ne simtim indreptatiti sa-i blamam, sa-i condamnam, pe aceia care au hipotalamusul dereglat sau stricat, incapabil sa produca oxitocina in cantitati suficiente sau incapabil sa o produca? Daca exista si hipotalamusuri greu de sensibilizat sau insensibile la apropiere, e de mirare ca posesorii acestora se transforma-n fluturasi si fluturite si zburda din floare-n floare?

titlul nu e bun

Ai studiat ceva biologie moleculara

Nu stiu daca e bine sa cadem pe mana determinismului genetic, riscam sa inlaturam si portiunea aia mica de liber arbitru pe care o avem. Putem face alegeri, chiar daca sunt constranse. :) Fidelitatea nu e mereu ceva determinat hormonal, sunt oameni care chiar aleg sa fie fideli. Chiar si dupa ce fluturasii dispar. :)

Eu sunt pentru responsabilitate. Infidelitatea nu inseamna neaparat sa te culci cu altcineva, inseamna in primul si primul rand, minciuna. Minciuna spusa persoanei pe care cica o iubesti. De ce sa inseli, cand iti poti alege relatia pe care o vrei, si sa lasi pe omul de langa tine sa-si vada de viata ? Nu e asta egoism si ipocrizie ? :) Eu cred ca da. :)

Da' cine-a zis ca gena musai se contrazice cu iubirea si cu sufletul? Sunt planuri de manifestere concentrice. Faptul ca exista gena si stim de ea, nu face sa dispara restul.