Despre fidelitatea in dragoste

Typhon a scris:

Ai studiat ceva biologie moleculara

Nu stiu daca e bine sa cadem pe mana determinismului genetic, riscam sa inlaturam si portiunea aia mica de liber arbitru pe care o avem. Putem face alegeri, chiar daca sunt constranse. :) Fidelitatea nu e mereu ceva determinat hormonal, sunt oameni care chiar aleg sa fie fideli. Chiar si dupa ce fluturasii dispar. :)

Eu sunt pentru responsabilitate. Infidelitatea nu inseamna neaparat sa te culci cu altcineva, inseamna in primul si primul rand, minciuna. Minciuna spusa persoanei pe care cica o iubesti. De ce sa inseli, cand iti poti alege relatia pe care o vrei, si sa lasi pe omul de langa tine sa-si vada de viata ? Nu e asta egoism si ipocrizie ? :) Eu cred ca da. :)

adevarat, nu suntem niste lilieci orbecaind prin pesteri

P r o z a c a scris:

Atunci, rar, cand omul intalneste un context favorabil, intelege ca, ceea ce a facut in viata, a avut loc, deoarece altfel nu ar fi fost el insusi.

Ce-i drept, e foarte posibil ca, niciodata sa nu avem ocazia de a ne rataci intr-un asemena "context" al trairii.

P r o z a c a scris:

Daca genele ne momesc, oxitocina este hormonul care constituie liantul unei relatii, contribuind la cimentarea acesteia. Apropierea dintre oameni, prin toate formele ei de manifestare (atingeri, mangaieri, sarutari, sex etc.) duce la stimularea acelei zone a hipotalamusului responsabila de producerea oxitocinei, denumita hormonul atasamentului. El este acela care ne tine ancorati unul de celalalt, iar ancorarea constanta are, in timp, drept rezultat fidelitatea. Prin urmare, fidelitatea nu tine de alegerea noastra, ci e dictata de un hormon la cheremul caruia suntem. Putem atunci sa ne simtim indreptatiti sa-i blamam, sa-i condamnam, pe aceia care au hipotalamusul dereglat sau stricat, incapabil sa produca oxitocina in cantitati suficiente sau incapabil sa o produca? Daca exista si hipotalamusuri greu de sensibilizat sau insensibile la apropiere, e de mirare ca posesorii acestora se transforma-n fluturasi si fluturite si zburda din floare-n floare?

Fidelitatea este o alegere. De asta sunt convinsa 100%. Da pot fi blamati in buna constiinta cei care inseala. De partenerii lor bineinteles. Asta-i culmea acum, sa gasim justificatie bio-chimica comportamentului si alegerilor lor.

Cum ai reactiona tu daca partenerul tau ti-ar spune intr-o buna zi...draga mea, te-am inselat cu tot cartierul si jumate din judet si cu sora'ta dar iarta-ma ca sunt deficient hormonal ? :rot:

Poate industria farmaceutica ar trebui sa se puna pe produs medicamente anti-cheating si sa le cheme Para(cheat)oral.

Typhon a scris:

De ce sa inseli, cand iti poti alege relatia pe care o vrei, si sa lasi pe omul de langa tine sa-si vada de viata ? Nu e asta egoism si ipocrizie ? Eu cred ca da.

Este.

temporary insanity, se practica

daca am fi in jungla s-ar aplica legea junglei

i0an a scris:

Atunci, rar, cand omul intalneste un context favorabil, intelege ca, ceea ce a facut in viata, a avut loc, deoarece altfel nu ar fi fost el insusi.

Ce-i drept, e foarte posibil ca, niciodata sa nu avem ocazia de a ne rataci intr-un asemena "context" al trairii.

Aha! Ceea ce-am vrut eu sa se inteleaga din ceea ce-am postat este c-ar trebui sa privim mai relaxati dragostea, pur si simplu sa ne bucuram de ea daca avem parte si-atat, si ca ar trebui sa nu ne mai grabim sa aruncam cu pietre-n infideli.

Si, da, cred ca e foarte posibil sa existe oameni care n-au avut si n-o sa aiba parte-n viata lor de dragoste.

Naeema a scris:

Fidelitatea este o alegere. De asta sunt convinsa 100%. Da pot fi blamati in buna constiinta cei care inseala. De partenerii lor bineinteles. Asta-i culmea acum, sa gasim justificatie bio-chimica comportamentului unor ...inselatori.

In ultimul timp determinismul castiga tot mai mult teren. Poate din cauza modului pesimist si iresponsabil de-a fi al omului modern. Determinism si liber arbitru pot fi privite in orice, depinde de fiecare in ce vrea sa creada. Tot mai des se gasesc justificari de genul asta pentru tot felul de lucruri josnice. Cam urata directia pe care se merge.

sunt si ei oameni, mititeii, doar ca-s mincinosi si viciosi, atata tot

Naeema a scris:

Fidelitatea este o alegere. De asta sunt convinsa 100%. Da pot fi blamati in buna constiinta cei care inseala. De partenerii lor bineinteles. Asta-i culmea acum, sa gasim justificatie bio-chimica comportamentului si alegerilor lor.

Fidelitatea e o alegere in masura in care esti construit sa-ti poti permite sa alegi sa fii fidel.

Cum ai reactiona tu daca partenerul tau ti-ar spune intr-o buna zi...draga mea, te-am inselat cu tot cartierul si jumate din judet si cu sora'ta dar iarta-ma ca sunt deficient hormonal ? :rot:

Daca a ajuns sa-mi fie partener este exclus sa ma confrunt cu o asemenea situatie. :)

In plus, exista naturi umane mai instinctuale, si altele mai rationale. Exista si alte influente. Acestea pot inclina omul sa fie mai mult sau mai putin fidel. Un om cu o structura mentala mai pregnanta, va putea sa isi controleze mai usor pornirile de infidelitate. Veti putea argumenta ca si aceste aspecte sunt determinate genetic - asa si este! Nici aici gena nu se contrazice cu karma de exemplu - asta e explicatia care mie imi pare plauzibila.

Suflet, iubire, karma - sunt cuvinte, care exprima mai bine sau mai rau aspecte care eu sunt convins ca se afla dincolo de corpul nostru fizic. Oamenii de stiinta au ironizat totdeauna informatiile de natura ezoterica, dar e ceva, dincolo de perceptiile noastre normale, care asteapta sa fie inteles si explicat.

P r o z a c a scris:

Fidelitatea e o alegere in masura in care esti construit sa-ti poti permite sa alegi sa fii fidel.

Daca a ajuns sa-mi fie partener este exclus sa ma confrunt cu o asemenea situatie. :)

aha, unii au avut noroc la nastere, stelele i-au favorizat, lasa sa se aleaga altii cu infidelii

pasati pisica!