Majoritatea oamenilor sunt atât de complet identificaţi cu vocea din mintea lor — curentul
neîntrerupt de gânduri involuntare şi compulsive şi emoţiile care le însoţesc — încât am putea spune
despre ei că sunt posedaţi de minte. Câtă vreme sunteţi complet inconştienţi, luaţi gânditorul drept
ceea ce sunteţi voi cu adevărat. Aceasta este mintea egocentrică. O numim egocentrică deoarece
fiecare gând — fiecare amintire, interpretare, părere, punct de vedere, reacţie, emoţie conţin un
sentiment de sine, de eu (ego).
Aceasta este inconştienţa, din punct de vedere spiritual vorbind.Gândirea voastră, conţinutul minţii voastre este desigur condiţionat de trecut: educaţia pe care aţiprimit-o, mediul familial şi cultural şi aşa mai departe. Nucleul central al întregii voastre activităţi mentale constă în anumite gânduri, emoţii şi moduri de reacţie, repetitive şi persistente şi cu care vă identificaţi cel mai mult. Această entitate este însuşi egoul.
După cum am văzut, atunci când spuneţi „eu”, cel care vorbeşte în majoritatea cazurilor este
egoul, nu voi. El este plămădit din gând şi emoţie, dintr-un mănunchi de amintiri cu care vă
identificaţi în termeni de „eu şi povestea mea”, din roluri pe care le-aţi deprins şi le jucaţi fără s-o
ştiţi, din identificare la nivel de colectivitate, şi aici mă refer la naţionalitate, religie, rasă, clasă
socială sau crez politic. Egoul implică de asemenea identificări personale, nu doar cu posesiuni, ci şi
cu opinii, aspect exterior, resentimente pe termen lung sau concepţia despre sine însuşi ca fiind mai
bun sau nu la fel de bun ca alţii, ca fiind un om de succes sau un ratat.
Conţinutul egoului variază de la o persoană la alta, dar în fiecare ego se regăseşte aceeaşi
structură. Cu alte cuvinte: egourile diferă doar la suprafaţă, în profunzime sunt identice, în ce fel sunt ele identice? Ele se hrănesc cu identificarea şi separarea. Când trăiţi prin intermediul sinelui fabricat de minte, constând din gândire şi emoţii — adică prin ego — fundamentul identităţii voastre este unul precar, deoarece gândul şi emoţia sunt prin natura lor efemere, trecătoare. De aceea orice ego se luptă continuu să supravieţuiască, încercând să se protejeze şi să se extindă. Pentru a susţine gândul corespunzător lui eu, el are nevoie de gândul opus corespunzător lui „celălalt”.
Tu nu vezi ce scumpic e ?
