isihie a scris:In ebraica e Bereschit bara elohim .... Elohim e plural, desi se traduce cu singularul "Dumnezeu". Deci o traducere exacta ar fi exact cum zici tu...
Fie multimea nr. naturale N. Luam multimea numerelor pare {2,4,6...} si multimea numerelor impare {1,3,5,...}. N este Tatal, multimea nr. pare este Fiul, iar multimea nr. impare este Sf. Duh. Exista o bijectie intre oricare doua multimi, iar toate multimile au exact acelasi nr de elemente ( e demonstrat matematic, am avut curs la facultate
). La figurat, poti spune ca aceste trei multimi sunt de o fiinta ( multimi infinite de numere naturale )... Ma rog, e o incercare naiva de a demonstra ceva si stiu ca are lipsuri...Conceptul de treime e mult mai greoi si mai greu de imaginat...
O sa mut discutia despre trinitate aici.
Elia a scris:
Nimeni nu poate contesta conlucrarea a trei "forte" sau "factori" la crearea Universului, sau la rezolvarea problemei pacatului aparuta in acest Univers.
Dar de aici si pana a afirma ca aceste forte formeaza un Dumnezeu triunic, cand Biblia vorbeste numai de un Dumnezeu unic, este cale lunga.
Singurul Dumnezeu adevarat este Tatal, iar Duhul si Fiul sunt generati de El, Ii apartin si se foloseste de ei, asa cum se folosete si de ingeri.
Se poate spune ca exista doi Dumnezei, Tatal si Fiul, dar unul este originalul si altul este copia. Fiul are totdeauna un inceput, daca este Fiu adevarat, si nu poate fi in timp decat posterior Tatalui.
Duhul nu este un Dumnezeu aparte, ci este parte intrinseca si indisolubila a Dumnezeului unic.
Daca Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui, si noi suntem trup si duh intr-o singura persoana, atunci si Cratorul trebuie sa fie un trup si un duh intr-o singura persoana. Nu vad de ce Dumnezeu ar trebui sa umble intr-o forma disociata, ca Dumnezeu-trup si Dumnezeu-duh.
Ca Dumnezeu isi poate folosi duhul imanent altfel decat noi oamenii, este foarte adevarat, dar aceat lucru nu poate conduce in nici un caz la conceptul cu doi Dumnezei distincti, Tatal si Duhul, la care se adauga Fiul, indiferent daca vorbim de trinitatea clasica cu un dumnezeu in trei ipostaze sau de trinitatea triteista formata din trei persoane distincte.
Nu spune in Biblie ca la inceput a fost Cuvantul ? Cuvantul, i.e. Fiul, i.e. Iisus a fost de la inceput. Eu si Tatal Meu una suntem... Duhul si Fiul nu sunt generati, nu sunt creatii. Cuvantul a existat de la inceput, nu poti spune ca e creat. Iar de Duh nici atat ( Duhul lui Dzeu se misca deasupra apelor de la inceput, nu exista o geneza a Duhului sau a Cuvantului )...Tu vorbesti de timp, pe cand Fiul, Tatal si Sf. Duh existau inainte de facerea universului si ,implicit, de aparitia timpului. Timpul are un inceput. Fiul precede aparitia timpului. Nu putem vorbi de timpul cand a aparut Fiul sau Tatal. Ei sunt acolo din vesnicie...
Acest mesaj a fost editat de catre isihie: Astazi, 05:50 PM
Chiar tu vorbesti de un "inceput". Deci inaintea "vesniciilor", sau inainte de aparitia timpului, cum bine zici si tu, a inceput existenta "Cuvantului" sau "Fiului". Eu nu spun nicaieri ca a fost creat, ci nascut. Cum a avut loc aceasta nastere nu stim, rupt de la sanul Tatalui, o dedublare a lui Dumnezeu, nu stim?! Cert este ca Dumnezeu are un Fiu real, din aceiasi substanta si cu aceleasi atribute, numai ca are un inceput. Asta insa nu-l impiedica sa fie la fel de "Dumnezeu", ca si Dumnezeu Tatal.
Daca Fiul a aparut odata cu Tatal, atunci este orice, numai Fiu nu. Este doar un Fiu cu numele, "Fiu" este un rang sau un titlu pe care Il poarta, sau este un personaj care joaca rolul de Fiu. In acest caz Dumnezeu se joaca cu cuvintele, le incarca cu un continut care nu are acoperire in realitate. Iar acest lucru nu este posibil. In "pilda" cu Avram si Isac, il vedem pe Dumnezeu suferind pentru jerfa Fiului Sau.