Cei doi copii mai mici ai mei stateau intr-o zi pe olite. S-a iscat o polemica intre ei (nu e o poveste inventata):unul spunea "tata e copil"
(eu eram tanar bine pe atunci) altul il contrazicea si spunea "nu, tata e tata". Apoi au "migrat" saltandu-si olitele unul spre altul si au inceput sa se bata. Am intervenit la timp amuzat si bucuros ca inca nu au varsat nimic pe jos in casa. Sper ca n-am jignit cu aceasta poveste.
Daca ne incapatanam sa-L vedem in trei dimensiuni pe Cel care a facut dimensiunile, daca vrem sa-L incorsetam in timp pe Cel prin care au luat fiinta veacurile, vom ramane vesnic in polemici asemanatoare cu cea de sus.
Poate reusesc sa fiu mai explicit cu exemplu urmator care este foarte limitat si mecanicist dar poate sa aduca o vaga umbra a adevarului in problema Trinitatii. nu am pretentia de mai mult:
O piramida ca cea a lui Keops dar mica , de jucarie, cu lateralele divers colorate cum va fi comentata de cei care recunosc doar doua dimensiuni? Unii vor spune: "Vad un patrat (adica ei vad baza). deci piramida e un patrat". Altul va striga :"Nu e adevarat, piramida e un triunghi rosu" Altii: "E un triunghi dar e albastru" (acestia vedeau cate o laterala) Cineva din Trei dimensiuni le va sopti :este un singur obiect este o piramida dar o vedeti in trei ipostaze. Ea mai are si altele pe care nici nu le puteti intui: greutate, moment de inertie, duritate etc.
Asta s-a intamplat si in fizica, atunci cand Heisenberg a mers sa descrie matematic entitatile subatomice ca particule iar Schroedinger a facut aceasta descriindu-le ca unde.Amandoua metodele functionau. Azi se lucreaza insa dupa Schroedinger. Vai si ce polemica a mai fost! Unda sau particula? Si asta nu era decat materia, creatia ,dar Creatorul! Cine-l va cuprinde sa spuna ceva despre El in afara de ceea ce El ne dezvaluie. Daca Isus s-a facut una cu Dumnezeu atragand mania evreilor care au luat pietre si pe urma L-au acuzat de hula, daca El venea de la Tatal si spune "Eu si Tatal una suntem" , atunci nu ne raman prea multe de inteles decat ca suntem mici si nu stim nimic si la "Dumnezeu totul este cu putinta". Poate sa fie pe pamant ca Fiu si sa se roage Tatalui in ceruri. Nu Tatal L-a inviat pe Fiu: "...Imi dau viata,
am puterea s-o dau si am puterea s-o iau iarasi" Nu este un Tata care priveste separat din cer si un Fiu aruncat pe pamant. Dumnezeu este omniprezent si omnipotent. Atnci, in timpul vietii lui Isus lumea a experimentat aceste atribute.
Nu, Dumnezeu nu este Trinitate (termen care suna chiar putin agramat) ; este chiar mai mult de atat. Habar n-avem cat. A ales sa ni se prezinte asa ca sa-I cunoastem mai bine dragostea. Atat putem vedea azi. Cunostinta a crescut si va mai creste, vesnicia nu ne va fi de ajuns sa -L cunoastem deplin ca altfel s-ar termina. Dar e unul singur.
Toata discutia celor ce contesta Trinitatea are punctul ochit foarte bine: Isus nu a fost Dumnezeu pe pamant. Ei revin la practici Vrajitoresti atunci cand acuza ca botezul in Numele Trinitatii este nul.
Apostolii il rosteu in Numele Lui Isus ca sa sublinieze Dumnezeirea Lui.
Termenii de Tatal si Duh Sfant erau prezente in V.T.
Este formula importanta sau marturisirea de credinta a botezatului? Dupa ce a suferit pe cruce pentru noi, se va impiedica Dumnezeu sa ne primeasca din cauza "ignorantei dogmatice" care rateaza implinirea intocmai a unui ritual ? Cred ca Cel ce cerceteaza inima si rarunchi va pune pe fiecare la locul sau.
