Iubirea din compasiune

GinGin a scris:

Inteleg ce vrei sa spui...

De multe ori nu e bine sa spunem chiar tot ce avem pe suflet persoanei iubite...e bine sa pastram pentru noi o bucatica din declaratia de dragoste pe care am vrea sa i-o facem...asa suferim mai putin in caz de...

Sau nu neaparat pentru ca nu e bine,ci pentru ca,sa stii,de multe ori persoana pe care o iubim e posibil sa nu ne inteleaga "adevarul" asa cum ne-am dori,sa ni-l interpreteze,modeleze,sa-i dea nuante.

Dar deja ne indepartam de la subiect :think:

Miss-Take a scris:

Vorbim de un om care iubeste focuril de paie dar adora linistea,pentru ca ii ofera stabilitate. Cum se impaca cele doua?

Dar ce se intampla daca ma multumesc cu omul asta,care imi daruieste linistea dupa care tanjesc,si peste ani si ani apare 'fulgerul'...ce fac cu sentimentele lui? De fapt,oricat de mult as tine la el,am construit o relatie in care,in prim plan,se afla,oricat de mult am incerca sa negam,sentimentul de mila,sau de siguranta,sau de stare de bine,de confort (poate nici ala) si atat. Si doare.

In momentul in care apare "fulgerul", depinde de caracterul fiecarei persoane in parte ce "decizii" va lua. Egal cum va reactiona, exista foarte multa durere, ceea ce se pare ca stii deja.

Cunosc o persoana care dupa cativa ani de casnicie a intalnit acest sentiment puternic. Dar relatia ei de pana atunci nu se bazase pe mila, ci pe siguranta, comfort, stabilitate. Rezultatul a fost 3 suflete sfasiate! Dupa foarte multa durere, s-a intors la stabilitate, nu si-a parasit familia... Dar durerea a provocat rani foarte adanci...

adanci si dureroase si peste ani, raman ca o nostalgie, ca o caldura in jurul inimii care doare si la distanta de ani

si te intrebi mereu, daca , daca aveam puterea sa ma rup, intrebarea ramane pana la sfarsitul vietii

Miss-Take a scris:

Iar daca stai sa rationezi ,sa gandesti la rece,iti dai seama ca efectiv nu ai nimic in comun cu omul respectiv,ca nu exista nici super atractie,nici viata ca-ntr-o oglinda,ci doar foarte multa bunatate,intelegere,respect..

Pe care celalat le ofera facandu-si astfel si aprtenerul sa invete a le oferi. cand ai nevoie de ce iti da celalt, cand asta iti trezeste sentiemnte foarte profunde si te face sa te intrebi ce ai de dat de primit si maia les ce are celalat de primti si nu poti tu sa dai, este iubire.

Altfel manifestat si receptata decat iubirea cinematografica. Dar este indiscutabil iubire.

Uneori nu putem primi o astfel de iubire din cauz ainimii naostre amputate sau schilofite de alte povesti toxice. Sunt studii psihoogice care arata cum invatam din relatii defectuoase cu parintii sau alte persoane sa primim iubire intr-un mod defectuos: ca forma de mangaiere la un rau ce ni s-a facut (parintele ce regreta ca si-a batut copilul si astfel invata sa asociem durerea, senzatiile atri cu iubirea), ca rasplata pentru un merit, ca forma de cersire a unei atentii etc.

Sufletele astfel ranite ajung sa distorsioneze limbajul iubirii pana la forma pe car eo pot intelege, asa cum s-au obisnuit cand erau foarte tineri.

In al doilea rand exista persoane care se apropie tocmai de cei ce nu-i pot iubi explicit - asta ii face sa ofere totul pt ca cedarea unei astfel de persoane este un premiu grozav, o recunaostere a meritelor. Sunt oameni car en-au fost apreciati niciodata in viata sau apreciati doar atunci cand au facut sacrificii, pentru ele doar. Si astfel sunt obisnuiti sa primeasc aiubirea ambalata in recunoastinta si apreciere.

Nu stiu in ce categorie intra situatia descrisa de tine. Acumos a citesc celelate postari. Abia am intrat pe topic si am vrut sa conturez un fir de discutie.

Si inca ceva. Daca el te iubeste atat de mult si nud oa riubire alui pt tine sau doar perceptia lui despre tine, ori nevoia luide iubire, atunci firesc ar fi sa iubeasca si neiubirea ta de el pe care ar fi trebuit sa o simta.

Daca nu cumva traieste in propriul lui vis de iubire pt tine. Sau daca nu cumva esti un premiu.

Cineva mi-a povestit de parteenrul pe car el-a avut: initial nu l-a iubit desi se purta exemplar cu ea. Cand a inceput sa-si alse sufletul sa-l cuprinda el si-a schimbat comportamentul. Ii luase premiul, speranta de a fi acectpat, ea devenise din inaccesibila, nazuroasa si pretioasa o femeie iubitoare.

da exista

multa iubire

the listener a scris:

da exista

multa iubire

Multumesc ariana si qusay pentru raspunsuri.

Listener, poti detalia ?

p.s. Daca omul tanjeste atat de mult dupa stabilitate si se intoarce de fiecare data la ea, asa cum ziceti voi, atunci cum se face ca apar aceste "rataciri", focuri de paie?

Miss-Take a scris:

Multumesc ariana si qusay pentru raspunsuri.

Listener, poti detalia ?

p.s. Daca omul tanjeste atat de mult dupa stabilitate si se intoarce de fiecare data la ea, asa cum ziceti voi, atunci cum se face ca apar aceste "rataciri", focuri de paie?

iubirea nu poate fi invatata din exterior......... si de multe ori omul " crede"ca celalalt e responsabil ca el iubeste sau nu iubeste ..... concluzia este ca " identitatea" lui este incompleta...... ca sa intelegi mai bine poti raspunde la o singura intrebare cu sinceritate........ " ai umbla cu tine"? ( si analiza sa fie profunda , nu superficiala ca nu te ajuta la nimic) .... de obicei la aceasta intrebare omul isi vede doar " bunele" si se impauneaza ca " celalalt" nu il pricepe ......... si de aici pornesc destule " controverse" atit in propria fiinta cit si in relatie cu celalalt........ exteriorul nu il poti controla deloc..... dar poti controla 100 la 100 - sentimentele, deciziile si opiniile tale....... iar celalalt poate fi atras tocmai de " lucrurile comune" dintre voi.sau respins " de lucrurile necomune" dintre voi - e dreptul la alegere ..... omul invata din "experienta" si nu iubire cum sa " se prezinte" la inceput ca sa fie placut..... si bineinteles ca se minte singur ( deseori isi pune " sufletul" in cui ca prezentarea " sa fie impecabila) si apoi incet incet dupa ce "primeste premiul ( slujba , partenerul/a, etc etc etc ) " se schimba...... ei bine concluzia este ca nu se schimba ci " este el"acum in adevarata fata ...... de multe ori am spus ca omul confunda iubirea cu " prezentarea"( imaginea, business) ........ deci " necunoasterea" de sine aduce mai devreme sau mai tarziu " certuri" ......... asta poate fi un lucru bun daca omul are iubirea din compasiune......... si rabdarea in atitudine ( ca sa intelegi rabdarea in atitudine si iubire pot inventa un exemplu- sa zicem ca " ii spui celuilalt " sa dea cu matura - prin vorba dar tu nu ai dat niciodata cu matura..... asta il va face pe celalalt sa analizeze " ca impunere" atitudinea ta....... si bineinteles ca va vedea asta ca un lucru " anormal") ,,,,,, in schimb daca ai avea doua maturi si in timp ce dai cu matura tu oferi si matura celuilalt sa dea va vedea ca nu sunt vorbe si " impunere" .... si va " invata" din asta........ etc etc etc..... )...... cit despre iubire nu te invata nimeni...... de mici suntem invatati cum sa fim "cei mai cei" iar apoi " credem" ca suntem cei mai cei" ( ca in familie suntem " apreciati" si " intelesi" chiar daca gresim cu carul sau contrariu - nu gresim si suntem tot timpul pusi la zid- " frica "de a lua decizii ....... cele doua extreme ) si apoi cu " imaginea" asta iesim in exterior unde ni se pare "normal" ca toti" sa " se supuna".sau " asteptam " ca celalalt " sa isi spuna " preferintele" ca sa vedem " cum sa ne mulam" pe ele( cele doua extreme ) :P ....... si bineinteles ca " apar" certurile( in exterior sau in propria fiinta) ....... nu am invatat rabdarea si iubirea........... si viata prin " diversele " ei " necazuri" ne invata asta...... cit suntem de capabili sa invatam depinde de noi......

ps identitatea proprie este esentiala...... :)

multa iubire

Miss-Take a scris:

Cu alte cuvinte,e posibil sa iubesti un om din compasiune?

dacat sa fiu iubita din compasiune, de mila, mai bine ma lipsesc.

Listener, ai vorbit mult si ai spus putin. N-am inteles decat ca trebuie sa te cunosti pe tine foarte bine ca sa te poti evalua corect. Si da,acum as umbla cu mine. Dar n-are nici o legatura cu subiectul topicului. Sau are si nu-nteleg eu? E posibil.

Tu incerci sa fii profund, dar imi pari mai degraba superficial.

Miss-Take a scris:

Listener, ai vorbit mult si ai spus putin. N-am inteles decat ca trebuie sa te cunosti pe tine foarte bine ca sa te poti evalua corect. Si da,acum as umbla cu mine. Dar n-are nici o legatura cu subiectul topicului. Sau are si nu-nteleg eu? E posibil.

Tu incerci sa fii profund, dar imi pari mai degraba superficial.

ok.... cum zici tu. :P ..... ca sa poti ajunge la intelegere trebuie sa faci tu ........ nu e de mirare ca ti se pare textul superficial...... cind o sa incepi sa faci si sa te evaluezi corect atunci vei citi " cu alti ochi" textul..... asta e alegerea ta.....acest tu incerci sa fi profund dar imi pari mai degraba superficial - nu are nici o legatura cu subiectul........ restul tot ce am spus ramine valabil...... nu depinde de mine daca tu faci sau nu......... :cry: nu fac filosofie...... :cry:

multa iubire