Iubirea din compasiune

Cavaleru a scris:

Indiferent cat primesti... daca nu poti sa oferi... mai devreme sau mai tarziu tot ai sa cauti altceva...

Mda...e atmosfera tensionata?

Da,dar sa zicem ca eu dau..dar nu intru totul.... of,greu de inteles!

cum sa nu?! te inseli amarnic. Stii cati oameni au nevoie de iubire sincera,adevarata? Stii cat de rara e iubirea neconditionata? Cum sa-i dai cu piciorul doar pentru ca visezi la cai verzi pereti? Sa-i dau cu piciorul doar pentru ca sunt idealista?

daca tu nu simti ce simte el, ce rost are? daca sentimentele nu sunt impartasite e inutil.

Nu vreau sa facem analogii cu singuratatea. Nu are legatura cu asta. Sa zicem ca eu sunt o femeie frumoasa care poate fi cu multi barbati,deci din start se elimina varianta singuratatii. Dar exista un om in viata mea care imi ofera totul,ma pot baza pe el oricand,si ma iubeste neconditionat. Am si eu o sclipire pentru el,in sensul ca nu il simt doar amic,prieten bun,ci as putea avea o relatie de alt gen. Insa nu e totusi fat frumos pe care il visam eu. Dar raman in aceasta relatie,pentru ca deja i-am dat sperante,l-am facut sa creada in mine,iar acum sa plec ar fi crud...deci e mila...

Si asta e doar un exemplu de ce incerc eu sa spun de fapt.

p.s.Nu ma refer nici la protectia parentala sau prieteneasca,am specificat,vad in acel om o posibila pereche.

Bun, dar nu cred ca este vorba neaparat de mila, este adevarat si iti dau dreptate cand sustii ca plecand de langa el ar fi un act de cruzime fata de cineva care nu merita asa ceva. Eu cred ca este vorba de "frica", adica nesiguranta viitorului, nu sti daca vei mai gasi o persoana care sa te completeze asa cum face el.

Iti dau un exemplu - Cam cu 2 ani in urma. o prietenie a luat o intorsatura neasteptata, nu vreau sa intru in detalii - si eu am trecut prin aceasta situatie, si mi-a fost frica sa rup relatia nu din mila, am preferat sa se ajunga la un consens comun, deoarece din experientele anterioare am invatat ca dragostea poate foarte repede sa se transforme in ura, si vei ajunge la un punct in care te vei intreba daca merita sacrificiu sa pierzi un prieten, confident, iubit sau sot, doar pentru ca nu te simti implinita total, stiind ca o revenire este aproape imposibila.

ca sa intelegi cel mai bine acest mecanism, iti sugerez sa te pui teoretic in pielea persoanei respective si sa vezi cum ai actiona tu daca ai fi in locul sau, numai asa vei putea sa-ti calculezi avantajele si dezavantajele unei decizii.

In concluzie - niciodata nu vei avea tot ce-ti doresti, deoarece tot timpul iti vei dori mai mult, eu cred ca este mai important sa gasesti o persoana care sa te inteleaga si sa te respecte, decat sa cauti la infinit persoana ideala, deoarece "tempus fugit" si te vei trezi cand totul va fi prea tarziu ca sa mai poti schimba ceva.

Miss-Take a scris:

Mda...e atmosfera tensionata?

Da,dar sa zicem ca eu dau..dar nu intru totul.... of,greu de inteles!

Si el stie asta?...De ce nu-i spui?...Nu ar fi mai simplu sa discutati despre sentimentele voastre?...Sau te complaci in situatia asta de frica sa nu ramai singura?

on:eu nu as sta cu cineva din mila...si mai mult,nu as suporta sa stea cineva cu mine din acelasi motiv...pentru asta exista familie,prieteni,etc...dar dragostea trebuie sa fie frumoasa,sa nu regreti nici o secunda ca stai langa omul ala,sa nu regreti ca timpul trece in defavoarea ta...

si,da...am renuntat odata la cineva...si nu-mi pare rau...ce rost avea sa-l fi mintit?

Miss-Take a scris:

eu nu intreb daca exista relatii bazate pe compasiune,pentru ca e clar ca ele exista,intreb daca poti iubi un astfel de om,daca poti ajunge sa fii dependent de el si de atentia lui fara sa-ti dai seama,desi niciodata n-au fost focuri de paie...

ti-am dat variante de relatii " cu mila si compasiune" ca raspuns......

cite despre " dependenta" poti intelege din raspunsurile pe care ti le-am dat " de ce"

multa iubire

ps.... cit despre " focuri" ele exista sau au existat din moment ce a fost sau este " o relatie"( acum depinde la ce " focuri" te referi - ca de acolo poti analiza si " asteptarile" si " neajunsurile" - si iara revenim la " identitatea clara a persoanei" care intra in relatie ca un intreg ......

multa iubire

Miss-Take a scris:

Nu ai raspuns cum am intrebat eu. Nu vorbim pura teorie. Vorbim de MILA,nu de a-mi da sau nu seama ca am ce cauta langa el. Vorbim de un om idealist,dar care isi doreste foarte multa liniste. Vorbim de un om care iubeste focuril de paie dar adora linistea,pentru ca ii ofera stabilitate. Cum se impaca cele doua?

Nu se impaca DAR, omul idealist trebuie sa constientizeze clar ce anume isi doreste mai mult pt el, linistea si siguranta sau visele pe care nu stie niciodata daca va avea sansa sa le indeplineasca. Omul idealist ar trebui sa stie ca focurile de paie inseamna stres si suferinta in plus si sunt departe de ceea ce se cheama fericire (poate e doar un moment-doua). Acum, e foarte relevant, daca si cat conteaza aceste momente de entuziasm, comparativ cu stabilitatea si linistea....dar, desigur aici intra si componenta "varsta"...

Si...ca sa nu facem teorie pura, daca tu esti in situatia data ( sa-ti fie mila sau sa accepti pe cineva langa tine doar pentru ca iti ofera stabilitate si liniste), din posturile tale, nu pari deloc genul care ar putea sa suporte asa ceva pe termen lung...sau...poate cine stie ...

In primul rand NU cred ca poti intra intr-o relatie (care implica sexul) din mila/compasiune. La inceput pot fi 1000 de alte motive care sa te determine sa accepti: o deceptie, dorinta de a "cunoaste" si altceva, teama de a nu singuriza, etc. Pe masura ce trece vremea, ce ti se vindeca ranile sau vanitatea, sau se instaleaza rutina, e normal sa faci un bilant si sa iei o hotarare... Daca hotarasti sa ramai, eu cred ca NU DIN MILA o faci, ci din alte sentimente, unele dintre ele reprobabile poate.

In orice caz, intr-o asemenea relatie, cred ca e mai bine sa te gandesti: "cine nu cunoaste setea si truda dintr-un bulgar de sare sa stea deoparte"!...

Pentru mine compasiunea nu este de ajuns. Pot tine la persoana respectiva, dar nu in felul acela, nu indeajuns pentru a fi indragostita de acea persoana. Compasiunea nu este suficienta, trebuie sa existe mult mai mult. Pot simti doar remuscare ca nu simt si eu la fel cum simte persoana respectiva pentru mine, dar mai mult nu.

Yvette a scris:

daca tu nu simti ce simte el, ce rost are? daca sentimentele nu sunt impartasite e inutil.

In teorie,da,e inutil,sufleteste,toti avem nevoie de cineva si fiecare ,in parte, intelege altfel inutilitatea. Am inteles,asta-i punctu' tau de vedere.

wolf79 a scris:

ca sa intelegi cel mai bine acest mecanism, iti sugerez sa te pui teoretic in pielea persoanei respective si sa vezi cum ai actiona tu daca ai fi in locul sau, numai asa vei putea sa-ti calculezi avantajele si dezavantajele unei decizii.

In concluzie - niciodata nu vei avea tot ce-ti doresti, deoarece tot timpul iti vei dori mai mult, eu cred ca este mai important sa gasesti o persoana care sa te inteleaga si sa te respecte, decat sa cauti la infinit persoana ideala, deoarece "tempus fugit" si te vei trezi cand totul va fi prea tarziu ca sa mai poti schimba ceva.

Tot in teorie,e foarte usor sa ne punem in pielea diferitelor personaje.

In concluzie la concluzia ta, asta este exact situatia despre care vorbesc eu: respect,intelegere,dar nu iubire ca-n filme,daca vrei. Cu alte cuvinte,sugestia ta este sa raman langa acest om.

GinGin a scris:

Si el stie asta?...De ce nu-i spui?...Nu ar fi mai simplu sa discutati despre sentimentele voastre?...Sau te complaci in situatia asta de frica sa nu ramai singura?

Cum poti sa-i spui unui om care te iubeste din tot sufletul,ca femeie,ca tu il iubesti doar ca om,ca ai putea face totul cu el,dar ca tu tinzi catre un taram in care el nu exista?

Foarte usor de spus in cuvinte.

Miss-Take a scris:

In teorie,da,e inutil,sufleteste,toti avem nevoie de cineva si fiecare ,in parte, intelege altfel inutilitatea. Am inteles,asta-i punctu' tau de vedere.

Tot in teorie,e foarte usor sa ne punem in pielea diferitelor personaje.

In concluzie la concluzia ta, asta este exact situatia despre care vorbesc eu: respect,intelegere,dar nu iubire ca-n filme,daca vrei. Cu alte cuvinte,sugestia ta este sa raman langa acest om.

Cum poti sa-i spui unui om care te iubeste din tot sufletul,ca femeie,ca tu il iubesti doar ca om,ca ai putea face totul cu el,dar ca tu tinzi catre un taram in care el nu exista?

Foarte usor de spus in cuvinte.

Nu pot decide eu pentru tine, esti singura in masura sa. Nu ar fi corect nici macar sa-ti sugerez ce sa faci - ideea mea a fost sa analizezi lucrurile si sa iei o hotarare.