România
Roportal.ro

Teoria relativitatii

Început de oliver, Joi 31 ian 2008 · 205 răspunsuri · 61.987 vizualizări

lupini37.135 mesaje#181
FUSCUS a scris:

Timpul este cuantificat: cea mai mica unitate de timp este momentul Plank. Atunci cum poate timpul sa se comprime la infinit cum sustine Einstein?

Nu trebuie să "amestecăm" cuantificările. O cuantă e cea mai mică unitate fizică bine delimitată, ce interacţionează cu materia. Cele mai mici unităţi fizice de acest fel, deocamdată sunt particulele de energie: fotonii, bozonii, fermionii şi gravitonii.

Timpul nu e alcătuit din cuante, ci acel moment Planck, e o unitate de măsură creată de om, la fel cum e unitatea numită zi, oră, minut, secundă. Dacă în cazul zilei, aceasta reprezintă rotaţia completă a Pământului în jurul axei, tot aşa şi timpul Planck reprezintă timpul în care e parcursă lungimea Planck (1,6 ٠ 10-35 m) de către un foton.

Timpul Planck e 10-43 secunde, adică 0, 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 01 secunde !

Unitatea mai mică decât timpul Planck, se numeşte unitate adimensională şi se consideră că e de la momentul zero până la timpul Planck, adică timp de o unitate adimensională, toate cele patru forţe fundamentale au fost unite.

Marinel2.294 mesaje#182
FUSCUS a scris:

De ce ar avea Einstein dreptate mai degraba decat Newton.

Timpul este cuantificat: cea mai mica unitate de timp este momentul Plank. Atunci cum poate timpul sa se comprime la infinit cum sustine Einstein?

Sunt foarte multe deosebiri

FUSCUS138 mesaje#183
lupini a scris:

Nu trebuie să "amestecăm" cuantificările. O cuantă e cea mai mică unitate fizică bine delimitată, ce interacţionează cu materia. Cele mai mici unităţi fizice de acest fel, deocamdată sunt particulele de energie: fotonii, bozonii, fermionii şi gravitonii.

Timpul nu e alcătuit din cuante, ci acel moment Planck, e o unitate de măsură creată de om, la fel cum e unitatea numită zi, oră, minut, secundă. Dacă în cazul zilei, aceasta reprezintă rotaţia completă a Pământului în jurul axei, tot aşa şi timpul Planck reprezintă timpul în care e parcursă lungimea Planck (1,6 ٠ 10-35 m) de către un foton.

Timpul Planck e 10-43 secunde, adică 0, 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 01 secunde !

Unitatea mai mică decât timpul Planck, se numeşte unitate adimensională şi se consideră că e de la momentul zero până la timpul Planck, adică timp de o unitate adimensională, toate cele patru forţe fundamentale au fost unite.

Nu este asa. Momentul Planck este cea mai mica unitate de timp, iar lungimea Planck este cea mai mica unitate a spatiului. Sub acestea doua nu mai exista spatiu si timp, adica nu mai avem unitati divizibile. Universul arata ca un imens display 3D ce ruleaza un film cu 1043 cadre pe secunda. Lugimea de unda Plank este un pixel al acestui display.

lupini37.135 mesaje#184
FUSCUS a scris:

Nu este asa. Momentul Planck este cea mai mica unitate de timp,

Ce reprezintă unitatea adimensională

lupini37.135 mesaje#186
FUSCUS a scris:

Adica o secunda este alcatuita din 1043 puncte numite momente planck.

Timpul Planck reprezintă timpul în care e parcursă lungimea Planck (1,6 ٠ 10-35 m) de către un foton.

Timpul Planck nu e o existenţă fizică ci o unitate de măsură, adică o convenţie.

FUSCUS138 mesaje#187
lupini a scris:

Timpul Planck reprezintă timpul în care e parcursă lungimea Planck (1,6 ٠ 10-35 m) de către un foton.

Timpul Planck nu e o existenţă fizică ci o unitate de măsură, adică o convenţie.

OK. Ce este lungimea Plank? Exista ceva mai mic? Cum este miscarea particulelor, continua sau in salturi cuantice?

lupini37.135 mesaje#188
FUSCUS a scris:

Ce este lungimea Plank?

Lungimea Planck e o unitate de măsură a lungimii, adică e şi asta o convenţie. O lungime Planck are 1,6 ٠ 10-35 metri, adică a 10-20-a parte din diametrul unui proton.

Marinel2.294 mesaje#189

Metrul este o convenţie, diametrul unui proton, nu.

Editat Mar 5 apr 2011 16:01

Lazzarov1 mesaje#190

Stimabile domn, in mod rational apreciez logica dumitale nativa si sanatoase, insa ma simt nevoit sa precizez unele lacune. Sa incep cu inceputul. Fizica clasica, Newtoniana, prezinta un grad de acuratete ridicat, dat fiind faptul ca are atat de multe aplicatii practice in mecanica legata de vitezele caracteristice vietii omului, cu toate acestea, fizica newtoniana are si ea, la randul ei, o gama larga de incertitudini. In latura stiintifica a tezei tale, ai utilizat principile clasice pentru a contrazice existenta paradoxului, fapt perfect normal, dat fiind ca simplitatea logicii alunga mare parte din posibilele complicatii. Bazandu-ne pe logica bivalenta, daca valoarea de adevar a propozitiei "viteza luminii este finita si constanta" ia valoarea zero, adica fals, atunci si afirmatia ta, "timpul nu se dilata absolut deloc" ia tot valoarea zero, fiind o implicatie directa. Ceea ce spulbera majoritatea afirmatilor aparent logice, este faptul ca in fizica, mai multe propozitii carora li s-a atribui valoarea de adevar unu se contrazic. Dumneata stii, logica polivalenta este utilizata in orient in ingineria mijloacelor de transport tocmai pentru ca are un grad mai mare de acuratete si, prin urnare, aplicatii mai eficiente. Considerand ca in acest punct al dezvoltarii stiintifice post-clasice nu ne mai putem folosi de logica bivalenta, nedorind ca pana si o singura contradictie sa spulbere un sistem relatat la aria de utilizare a logicii respective. O propozitie nu poate fi afirmata vehement la fel cu nu poate fi contrazisa vehement, fapt indicat de rationamente matematice.

Dumneata observi, intr-o ecuatie variabilele depind una de alta, iar cand numarul lor este mai mare de doi, nu se mai poate discuta de o proportionalitate finita intre ele. Intalnindu-ne, de pilda, cu o ecuatie xy=mn, ecuatie cu patru variabile. Aceste variabile x, y, m, n, prezinta o infinitate de moduri in care pot fi proportionale intre ele. Care este aplicatia fizica a acestui fapt? De pilda, o ecuatie fizica clasica este ecuatia energie potentiale: Ep=mgh.Mecanica clasica este numita valida in momentul in care aplicam un sistem de referinta, insa avand libera vointa de a alege sistemul de referinta, toti cei patru coeficienti ai parametrilor sunt nedeterminat proportionali intre ei, rapindu-ne orice posibilitate de a afirma corect "a variaza in functie de b" daca a si b nu sunt singurele variabile din ecuatie. Ca urmare a acestui fapt, afirmatia dumitale "teoria relativitatii nu exista" sau "timpul nu se dilata" nu sunt in totalitate adevarate, timpul si spatiul functioneaza ca determinanti ai miscarii, insa modul lor de a-si schimba sau pastra relatile dintre parametrii sunt complet nedefinite.

Parerea mea este ca cercetarea ar fi rational inclinata spre inovarea conceptilor practice, daca acestea conduc la posibilitatea de a pune in practica ceea ce noi acum numim "abstract".

← Înapoi la Teorii stiintifice neverificate