Informatia creeaza o legatura intre subiectul cunoasterii si obiectul acesteia. La nivel superficial creeaza o imbogatire a subiectului.
Cand este vorba despre credinta, aceasta imbogatire merge mult mai in profunzime. Ea descopera individului ca este rod al unei realitati anterioare lui si mult mai extinse decat el. Descopera putin cate putin legatura care exista intre subiect si diferitele obiecte pe care le cunoaste, descopera subiectului ca este parte dintr-un intreg, ca nu este un individ izolat in spatiu si timp (pe aici merge putin nihilismul lui Sartre si visele de autonomie absoluta a individului in Nietzsche).
Constiinta este elementul cel mai profund care configureaza personalitatea si doar partial se poate cunoaste, cealalta parte facand legatura cu izvorul ei (Frankl V.). In mod spontan ea nu poate da toate raspunsurile privitoare la adevarul absolut (unic si simplu) din care participam atunci cand cunoastem fragmentele care il compun.
Exista adevaruri esentiale ale existentei si adevaruri (=fragmente de adevar) contingente, relative (intre care subiectul poate face alegeri, dar mereu in functie de elementele esentiale ale existentei).
Multiplicitatea religiilor se datoreaza fie necunoasterii suficiente a elementelor esentiale ale existentei (despre Dumnezeu, om, lume), fie datorita neorientarii corecte spre acestea (formarea unitatii universale in diversitate de forme) in utilizarea formelor de traire a elementelor contingente ale esentei.
