"Care este Biserica lui Isus?"
BUna intrebare! Scandalul fragmentarii ei trebuie sa le dea de gandit tuturor celor care se numesc crestini.
In ceea ce priveste mantuirea, chiar daca va scandalizeaza, trebuie sa spun ca Dumnezeu nu il judeca pe om dupa apartenenta la o anumita Biserica, fie ea si cea mai crestina posibil. Dumnezeu il judeca pe om dupa propria lui constiinta. Si ca sa nu cadem in autonomism sau "spontaneism", individul are obligatia de a cauta adevarul (si nu propriul adevar! - exista multe lucruri care depasesc frontierele individului si care il implica) si de a-l urma.
Biserica nu poate fi inteleasa in sens exclusiv orizontal: una dintre institutiile lumii acesteia, pentru care se poate opta, sau nu. Vorbeati despre Apocalips. Acolo este o prezentare alegorica (si nu doar) a ceea ce este Biserica. In primele capitole sunt prezentate sapte biserici: comunitati de pe pamant. Ele au o dimensiune care depaseste limitele spatio-temporare, o dimensiune spirituala care sta in puterea lui Isus ("el tinea in mana sapte stele" - care corespund celor sapte candelabre "pamantene" ale respectivelor comunitati). Toate aceste comunitati sunt diferite, datorita conditiilor istorice, culturale, economice, sociale in care traiesc, dar sunt unite intre ele asa cum toti membrii unei familii sunt diferiti ca indivizi, dar impartasesc viata si formele fundamentale de traire a ei. Aceste comunitati diferite formal sunt respectate in identitatea lor, in caracteristicile proprii; singurul lucru care li se reproseaza este raul. In lume binele si raul merg impreuna. Adresandu-se in special unei comunitati persecutate, Apocalipsa aminteste ca raul nu poate avea ultimul cuvant; ca chiar daca aparent raul invinge, el este de fapt marele pierzator. In momentul in care victoria binelui va fi definitiv vizibila, in/prin cel care a invins raul si moartea, atunci indivizii vor fi analizati de partea cui au ales sa stea; iar analiza se va face in functie de cele stiute si de cele ascunse in inima fiecaruia.
In aceasta viata cunoasterea adevarului si diferentierea intre bine si rau nu este usoara. Din pacate, unii au inteles ca trebuie sa se rupa si sa creeze grupuri infruntate intre ele: complet anticrestin. Ce simplu ar fi fost daca s-ar fi inteles definitia pe care Dumnezeu o traieste si o da despre putere: nu este pentru a se impune, ci pentru a sluji la cresterea celuilalt/celorlalti - efect secundar: astfel creste cel care slujeste (nu impunandu-se).
Subscriu la invitatia facuta de Ratzinger de a cauta cu umilinta adevarul, fara prejudecati, fara dorinte de suprematii umane: atunci se va intelege ca crestinismul se poate trai in foarte multe feluri, fara a se rupe prin aceasta unitatea; iar dificultatile pe care le ridica anumite adevaruri de credinta s-ar putea clarifica mai usor si pentru binele tuturor.
Ma rog, asta este concluzia la care am ajuns dupa multi ani de cautari.
"