Credinta este un act de deschidere a omului spre Creatorul sau, pe care il (re-)cunoaste ca Tata. In momentul in care omul reuseste prin acest act de credinta sa sparga tavanul propriului eu si sa vada cerul, totul in jur dobandeste o culoare diferita: sunt aceleasi lucruri pe care le-a avut pana atunci, dar sunt totusi diferite; deodata dobandesc un alt sens. Si unele lucruri care pana atunci erau considerate ca normalitate incep sa apara ca lucruri de prisos, sau respingatoare. Este inceputul unui proces de "integrare", de intregire a propriei identitati, care aduce cu sine transformari profunde. Cu acest Dumnezeu incepe un dialog personal de cunoastere, de prietenie, de iubire; incepe un schimb de gesturi: Domnul ne invata sa descoperim semnele iubirii sale in cuvinte, gesturi, lucruri..., iar noi invatam sa facem gesturi, sa avem atitudini, sentimente de iubire si din iubire fata de el.
Pasul al doilea este privirea spre cei din jur. O credinta adevarata descopera in cei din jur fii ai aceluiasi Tata. Nu mai poate sa ii priveasca cu dispret, sau cu condescendenta, pentru ca acelasi Dumnezeu cu care a inceput relatia sa de iubire, are o relatie de iubire si cu fiecare din persoanele pe care le intalneste. Atunci incepe sa simta ca formeaza impreuna cu ei o singura familie, invata sa descopere in ei lucruri extraordinare, iar cand apar lucruri nedorite, in loc sa ii scoata ochii celui care a gresit, face tot posibilul sa il inteleaga si sa il sprijine (nu pentru statornicirea raului, ci pentru a iesi din el; pentru ca nimeni nu face raul pur si simplu, ci din ignorare a binelui sau a cailor care conduc spre el). De aceea, un om care crede nu este nici individualist, nici elitist, nici oportunist, nu se simte in afara acestei lumi si nici nu ii marginalizeaza pe altii (cel putin mental, daca nu chiar prin cuvinte si gesturi care ridica ziduri intre el si ceilalti). Si cu o astfel de atitudine nu se mai simte in pericol, nici nu pune in pericol; este pur si simplu fericit si creaza fericire, da si primeste, uneori este ingrijorat, dar nimic nu ii rapeste pacea interioara.