MariaB a scris:Miracolul nu consta in efect (vindecare, alinare...), ci in atmosfera care determina acel efect (chiar daca efectul este posibil explicabil din punct de vedere stiintific).
Gresesti: miracolul este actiunea in sine (oricare ar fi ea: vindecare, infaptuirea unor lucruri aparent imposibilie, etc). Incepe cu atmosfera de care vorbesti si termina cu efectul. La aia m-am referit mai devreme cind am spus ca sint doar actiuni pe care inca nu le intelegem pe deplin.
MariaB a scris:Este vorba despre puterea credintei!-si chiar daca miracolul va putea fi explicat din punct de vedere stiintific, el ramane un miracol pentru cel care i-a simtit puterea
-cei care nu cred isi refuza disponibilitatea de a simti miracolul, trairea lui, ramanand doar la nivelul cunoasterii, la nivelul intelectului, departe de simtire...
de aceea, cel care are credinta este mai bogat, pentru ca este mai bogat spiritualiceste, in timp ce ateul se imbogateste doar cu o cunoastere in plus daca se apropie de un miracol, iar aceasta cunoastere in plus ii poate fi chiar incomoda, daca nu ii este doar inutila
Daca cunoasterea asta de care vorbesti il poate ajuta sa explice, iar cu ajutorul explicatiei sa repete actiunea ("miracolul"), atunci aceasta cunoastere e mult mai importanta decit ... :P bogatia voastra spirituala
. Ghici cine iese in cistig. 
Pe de alta parte, vad ca tu faci o greseala foarte grava, care este tot in dezavantajul credinciosilor: delimitezi strict cunoasterea si credinta. Tu transmiti asta: fii tu destept si cunoscator si lasa-ma pe mine prost si credincios, ca tot eu ies in cistig. De ce trebuie sa fie asa? Cunoasterea si credinta se completeaza perfect, nu se exclud.
