Inteligenta emotionala

Cavaleru a scris:

Cu suficient Johnny Walker la bord... transmiti la toata lumea. Partea legata de transmiterea genelor e putin sub nivelul mental...

Drept vorbind, este doar o conditie favorizanta.

Cavaleru a scris:

Personal cred ca o persoana detasata e un receptor si mai bun pentru ce simt cei din jur. Din cate stiu eu nu controleaza emotiile prin elimianarea perceptiei lor ci prin depasirea lor, prin eliminarea efectului pe care il au asupra propiei persoane, prin eliminarea atasamentului fata de emotii.

Ca sa ma exprim putin mai plastic... un budist (din cate stiu eu) nu-si construieste o armura impenetrabila prin care sa nu mai treaca nimic ci mai degraba devine eteral... astfel incat nu mai poate fi atins de nimic.

Corect.

elandi a scris:

Poti sa te calmezi. Am adus vorba de Dawkins doar ca sa-ti testez starea. Esti acelasi.

Daca te simti superior spunandu-mi ca "ma contrazic", "confund", "gresesc", "amesteci sensul notiunilor" sa stii ca este iluzoriu. Este doar pentru a-ti pastra confortul psihic fragil.

Si cum functioneaza preconditionarea daca nu prin intermediul psihic? Prin ceea ce simtim? Ai putea sa-ti transmiti genele daca nu te-ai simti irezistibil atras de o femei?

Inchipuit, desigur.

Am postat pe acest topic cu un raspuns adresat lui Ametist. Prima propozitie din replica ta, care a deschis acest "dialog", a fost "nu este chiar asa". Dupa un asemenea inceput, te-ai cam descalificat de la dreptul moral de a face observatii despre modul in care imi manifest presupusa superioritate. Si cu toate ca amandoi ne-am manifestat o oarecare doza de orgoliu (e esential de subliniat insa ca tu ai facut asta mai intai, ca intotdeauna) eu macar am si procesat argumentele tale si le-am raspuns intr-un mod structurat.

Manifestarile tale de pedanterie imi sunt familiare. Cat de echilibru psihic fragil - toata faza cine si cum se simte "superior" e un complex de-al tau. Si asta te reduce la un om rautacios. Nu e nimic nou. Stim amandoi cum stau lucrurile, si cu toate astea nu te-ai putut abtine de la a-mi raspunde pe acest topic, tot in stil rautacios. Cu alte cuvinte, daca nu esti bagat/a in seama, iti faci tu loc cu coatele doar sa nu ramai in urma. :)

Te-am mai rugat si in trecut ceva. Nu-mi mai raspunde pe forum. Stiu ca iti este greu, complexul este dureros, dar fa un efort. Nu ma intereseaza catusi de putin persoana ta, argumentele tale prea putin, nu m-am "bagat in seama" vreodata cu tine. Fa un efort si incearca sa faci la fel. Pentru linistea ta sufleteasca.

laurent-III-rd a scris:

De ce spui ca unui calugar budist ii este straina empatia ? Nu cred ca poti fi altruist , fara sa fi empatic. Altruismul este expresia empatiei, sau mai bine spus, transpunerea vointei in fapte, in urma a ce a ce simte fata de cel cu care empatizeaza .

Tu vezi numai din prisma omului de stiinta, de aceia iti este greu sa admiti un rationament simplist.

Altruismul nu poate exista fara empatie. Iar el este pe masura nivelului de empatie a celui ce actioneaza dezinteresat.

Ce scapi tu din vedere este ca altruismul este o atitudine morala, or daca nu exista empatie ar putea fi exprimat gresit. Daca vezi pe cineva plangand, in loc sa il consolezi, ii vei oferi un ..mar.

Cavaleru a scris:

Personal cred ca o persoana detasata e un receptor si mai bun pentru ce simt cei din jur. Din cate stiu eu nu controleaza emotiile prin elimianarea perceptiei lor ci prin depasirea lor, prin eliminarea efectului pe care il au asupra propiei persoane, prin eliminarea atasamentului fata de emotii.

Ca sa ma exprim putin mai plastic... un budist (din cate stiu eu) nu-si construieste o armura impenetrabila prin care sa nu mai treaca nimic ci mai degraba devine eteral... astfel incat nu mai poate fi atins de nimic.

Laurent, daca as vedea doar din perspectiva omului de stiinta, mi-ar fi foarte usor sa admit un rationament simplist. :) Dar parca e spitalul de raniti pe forumul asta, cum sare unul la bataie se aduna si ceilalti care au acelasi complex. "Hop si eu".

Jedi, suna plauzibil ce scrii tu, doar ca nu este adevarat. Pentru un calugar budist emotiile sunt o iluzie, si o iluzie periculoasa. Deci chiar asta face, isi construieste o armura impenetrabila. Tot asa cum un preot ortodox nu savureaza muzica rock ca sa spuna mai apoi ca deh, dar depasesc placerea produsa. Are o doctrina individuala foarte puternica, opusa emotiei respective.

Ca sa-ti faci o idee, aceeasi armura impenetrabila e folosita de ei impotriva unor senzatii primordiale, o proba mult mai dificila decat in cazul emotiilor. Este metoda care le permite celor... sa le zicem avansati, sa se elibereze de orice fel de durere fizica. La fel, diferenta e evidenta: un intelectual occidental ar putea invata sa accepte si sa traiasca cu durerea, fara sa lupte cu ea. Ei pur si simplu o elimina prin control psihic, castigand lupta.

------------------------------------

Ca sa nu va mai roadeti unghiile de prisos, voi mai posta aici doar cand vor exista raspunsuri de substanta pe tema discutata, luand in considerare argumentele prezentate. Pentru ca subiectul ma fascineaza. Aerele unora nu. :)

Chiar ca iluzoriu. Da nu la ei, ci la noi.

fitzroy a scris:

Jedi, suna plauzibil ce scrii tu, doar ca nu este adevarat. Pentru un calugar budist emotiile sunt o iluzie, si o iluzie periculoasa. Deci chiar asta face, isi construieste o armura impenetrabila. Tot asa cum un preot ortodox nu savureaza muzica rock ca sa spuna mai apoi ca deh, dar depasesc placerea produsa. Are o doctrina individuala foarte puternica, opusa emotiei respective.

Ca sa-ti faci o idee, aceeasi armura impenetrabila e folosita de ei impotriva unor senzatii primordiale, o proba mult mai dificila decat in cazul emotiilor. Este metoda care le permite celor... sa le zicem avansati, sa se elibereze de orice fel de durere fizica. La fel, diferenta e evidenta: un intelectual occidental ar putea invata sa accepte si sa traiasca cu durerea, fara sa lupte cu ea. Ei pur si simplu o elimina prin control psihic, castigand lupta.

Eu cred ca vorbim despre acelasi lucru dar poate il privim putin diferit... Emotiile sunt iluzie DAR perceptia emotiilor e altceva... poti "vedea" iluzia si in loc sa te lasi complesit de ea sa o intelegi si doar sa o percepi.

Uite de exemplu, un curcubeu. Un om simplu din vechime vazandu-l poate ca-i atribuia cine stie ce incarcatura religioasa. Un om modern stie ca nu e decat un fenomen optic. Dar faptul ca in el nu se trezeste sentimentul religios care poate se trezea in cel din vechime, nu inseamna ca nu poate aprecia frumusetea curcubeului.

Cavaleru a scris:

Eu cred ca vorbim despre acelasi lucru dar poate il privim putin diferit... Emotiile sunt iluzie DAR perceptia emotiilor e altceva... poti "vedea" iluzia si in loc sa te lasi complesit de ea sa o intelegi si doar sa o percepi.

Uite de exemplu, un curcubeu. Un om simplu din vechime vazandu-l poate ca-i atribuia cine stie ce incarcatura religioasa. Un om modern stie ca nu e decat un fenomen optic. Dar faptul ca in el nu se trezeste sentimentul religios care poate se trezea in cel din vechime, nu inseamna ca nu poate aprecia frumusetea curcubeului.

una e sa " apreciezi" acel lucru si alta e sa il "simti"........

multa iubire

Iarna nu-i ca vara.

Cavaleru a scris:

Eu cred ca vorbim despre acelasi lucru dar poate il privim putin diferit... Emotiile sunt iluzie DAR perceptia emotiilor e altceva... poti "vedea" iluzia si in loc sa te lasi complesit de ea sa o intelegi si doar sa o percepi.

Uite de exemplu, un curcubeu. Un om simplu din vechime vazandu-l poate ca-i atribuia cine stie ce incarcatura religioasa. Un om modern stie ca nu e decat un fenomen optic. Dar faptul ca in el nu se trezeste sentimentul religios care poate se trezea in cel din vechime, nu inseamna ca nu poate aprecia frumusetea curcubeului.

Stiu ce spui. Si e cat se poate de normal punctul tau de vedere. Cred ca se aplica imensei majoritati a oamenilor. Nu insa si unui calugar budist. Am mentionat de la inceput un calugar budist, ca sa subliniez ca acest tip de detasare este specific celor care imbratiseaza cu o disciplina riguroasa dogma budista in totalitatea ei.

Dogma budista precizeaza fara echivoc ca descoperirea sinelui e accesibila doar celor care blocheaza orice influenta exterioara. In acest sens, emotiile, senzatiile, sunt zgomot, si nimic mai mult. Toate tehnicile de meditatie orientale se bazeaza pe aceasta respingere a gandurilor si emotiilor (iar intr-un final, a senzatiilor). Chiar si incepatorii sunt invatati sa-si focalizeze gandirea intr-un punct (care poate fi extern sau intern, in functie de tehnica de meditatie) tocmai pentru a elimina orice "altceva". Ei, in cazul unui calugar acest blocaj este extrem de puternic. El nu simte nimic (mai corect ar fi sa spun ca simte doar ceea ce izvoraste direct din karma proprie, dar nu e foarte relevant pentru discutia noastra si ar deturna sensul ei). Pentru ca simturile nici macar nu-i mai sunt procesate cognitiv, blocajul se produce prin respingerea oricaror analize a senzatiilor.

In exemplul tau - un observator care vede curcubeul, el primeste stimuli optici, transformati in impulsuri electrice, care ajung la creier. Impresia de frumos nu este automata. Ea se produce prin analiza si contextualizarea acestor senzatii. Ori prin meditatie poti ajunge (conform dogmei budiste) sa blochezi pur si simplu aceasta analiza a senzatiilor care se produce in subconstient. Cineva capabil de un asemenea nivel de autocontrol va respinge emotiile (care presupun o contextualizare si mai complexa a senzatiilor) cu usurinta.

In practica putini calugari ajung la acest nivel de detasare universala. Insa acesta este scopul final. Nimic din notiunile valorice nu are insemnatate pentru ei, in termeni folositi de noi. Frumosul si uratul sunt echivalente, in virtutea acestei filozofii. Amandoua reprezinta pentru mintea care isi cauta identitatea acelasi lucru - zgomot.

Exista in occident o perceptie mai "blanda" asupra meditatiei budiste si a scopului ei final. Perceptie care a fost popularizata chiar de unii initiati ai budismului, si de anumite curente ale acestuia (e.g. zen budismul). Si care cuprinde notiunea meditatiei "in frumos"; intr-un cadru natural armonios, in care mintea e mai calma din cauza mediului. Perceptia contravine insa dogmei budiste, asa cum este ea descrisa in toate scrierile ei importante. E doar o metoda de a-l ajuta pe cel neinitiat sa castige putin echilibru, inainte de a se putea dedica dogmei. Pentru ca locul in care meditezi, in cazul unui initiat, este absolut irelevant. Mai mult, nu poti sa iti asculti sinele fara sa faci totala abstractie de acest loc. Este motivul pentru care o practica traditionala budista subliniaza importanta meditatiei in situatii incomode, tocmai pentru a prezenta o provocare celui care incearca sa-si limpezeasca mintea - o metoda tipica, aplicata de mii de ani (de dinaintea lui Buda chiar) este ca cel care mediteaza sa o faca asezat pe osemintele parintilor sai.

In concluzie, ceea ce spui tu e ceva firesc in contextul gandirii noastre. Nu si pentru initiatul budist care urmeaza in mod strict dogma. El este altruist, o calitate asociata cu compasiunea dobandita prin accesarea supraconstientului, insa tocmai expresia acestui altruism e dovada faptului ca nu e catusi de putin empatic. S-ar putea spune ca e empatic in ceea ce priveste existenta insasi, insa aici vorbim de o cu totul alta empatie, care nu are nici o legatura cu contextul discutiei - inteligenta emotionala.

Stie ca e iluzoriu totul si din cauza asta corpul material (fizic) plus senzatiile care-l insotesc si care vin din ego - nu-l mai afecteaza. Nu-l afecteaza nu fiindca nu e empatic pentru ca este ci fiindca stie ca e doar maya aceasta suferinta, aceasta dualitate in ceea ce vede in jur. Parerea mea.

Poveste Zen:

Profesorul: Bolovanul asta mare din fata ta exista sau este doar in mintea ta?

Elevul: Exista doar in mintea mea.

Profesorul: Inseamna ca tare greu esti de cap!