elandi a scris:Nu e chiar asa. Altruismul (reciproc sau legat de relatiile de rudenie, sau cel asociat dominarii) nu este posibil fara empatie. Cooperarea asemeni.
Tocmai ma delectez cu ideile astea citind "Himera credintei in Dumnezeu" al lui Richard Dawkins. El, ca si alti biologi ai timpului nostru, arata ca tot ce este specific uman si "inaltator" poate fi, cu mare probabilitate, rezultat al selectiei naturale.
Argumentul tau din primul paragraf vine in sprijinul afirmatiilor mele, nu impotriva lor.
In primul rand, te contrazici - spui ca altruismul nu e posibil fara empatie, si in acelasi timp mentionezi alte surse posibile ale ei: altruismul legat de relatiile de rudenie sau cel asociat dominarii. Specifici sursa altruismului, si in acest caz altruismul tine de determinismul evolutionist. Insa pentru acest altruism nu ai nevoie de empatie. Interesul individual este servit de interesul grupului de apartenenta, este un principiu de baza al selectiei naturale. Acest interes genereaza singur altruismul la care te referi... nu ai nevoie de o capacitate anume de a simti ceea ce simte celalat in acest sens (i.e. de a fi empatic). Care e tot o potentiala sursa de altruism, de alta natura insa. Cum precizam in raspunsul meu anterior, empatia este, din ceea ce stim in prezent, un mister al evolutionismului nu pentru ca nu ar putea explica tipare specifice procesului de selectie naturala, ci pentru ca alte mecanisme (vezi mai sus) le explica mai bine.
In plus, daca empatia ar fi un ingredient strict necesar relatiilor de rudenie, data fiind importanta ei evolutiva, am fi mult mai empatici acum decat eram in trecut. Empatia e o capacitate, nu un mecanism specific unui anumit mediu. In consecinta, daca numarul oamenilor empatici ar creste, schimbarile din societate le-ar depasi cu mult pe cele asociate strict relatiilor familiale. Ori istoria societatilor umane nu ne indica nimic pozitiv in acest sens.
Cat despre Dawkins, nu-i confunda politica cu stiinta. Ii cunosc foarte bine opera, atat cea pur biologica cat si cea de popularizare a stiintei. Inclusiv "The God delusion", la care te referi. Iar contextul in care spune el, si "alti biologi ai timpului nostru", ca tot ceea ce este specific uman poate fi rezultatul selectiei naturale este unul diferit de subiectul discutat aici.
Daca ajungi sa-l cunosti pe Dawkins dincolo de cartile sale cele mai cunoscute, adica din interviuri, articole, cat si din modul in care este perceput de restul comunitatii stiintifice din care face parte, Dawkins este activistul numarul unu al evolutionismului; prin faptul ca e angrenat intr-o lupta deschisa cu cei care combat in mod activ evolutionismul, Dawkins e nevoit de multe ori sa faca unele compromisuri - toate, in general, legate de agresivitatea cu care prezinta anumite concepte stiintifice. Agresivitate care nu este mereu in ton cu certitudinile stiintei. E un lucru pe care l-a recunoscut deseori. Si nu e ceva negativ - avand in vedere ca e pus mereu in fata intolerantei si prejudecatilor, nu are cum sa-si impuna un punct de vedere, altfel perfect logic, fara sa forteze si el importanta anumitor argumente.
Intr-un domeniu atat de complex ca evolutionismul, faptul ca un om de stiinta iti spune ca selectia naturala poate sta la baza tuturor tiparelor umane e menit pur si simplu sa puna alte argumente (in speta sa contracareze o prejudecata complet exclusivista legata de opusul acestei afirmatii) in context. Pentru un om de stiinta afirmatia este fireasca, insa nu este un argument. Si nici nu face vreo referire la prioritatile cu care anumite tipare umane se inscriu in selectia naturala, si nici la cele care, desi explicabile, contrazic aceste prioritati.
