a browser a scris:Stie ca e iluzoriu totul si din cauza asta corpul material (fizic) plus senzatiile care-l insotesc si care vin din ego - nu-l mai afecteaza. Nu-l afecteaza nu fiindca nu e empatic pentru ca este ci fiindca stie ca e doar maya aceasta suferinta, aceasta dualitate in ceea ce vede in jur. Parerea mea.
Vei gasi cu usurinta, daca vrei, fundamentele argumentelor mele in Sutre. Si le vei gasi si mai bine explicate in cartile lui Vivekananda - care poate iti sunt familiare, daca nu ma insel citisem pe undeva ca te intereseaza subiectul.
Dincolo de sursele din textele budiste, e simplu sa ne gandim de ce e logic si necesar ca un calugar budist sa nu fie empatic: odata ce accepti emotiile, nu mai poti decide ce te afecteaza si ce nu. Poate un om sa fie indragostit fara sa fie afectat? Poate un om sa fie furios fara sa fie afectat? Emotia insasi e "afectare".
Lucrurile sunt si mai clare in cazul senzatiilor. Poti sa simti durere si sa nu te afecteze? Si sa spunem lucrurilor pe nume aici, nu e vorba de o durere de masea. Initiatul budist are ca scop atingerea unei stari in care nici un stimul extern nu-l afecteaza. Poti simti cum ti se taie o mana si sa nu fi afectat? Biologia ne spune raspicat cat de mult depinde confortul psihic de cel fizic. E deci logic ca daca exista o posibilitate de a depasi prin control psihic bariera suferintei (pentru ca asta reprezinta de fapt pentru budism suma emotiilor si senzatiilor) singura posibilitate este de a le nega din start. Din punct de vedere biologic, ar fi echivalentul unui drog care blocheaza accesul stimulilor la creier.


