Început de Kilkoana, Mar 18 dec 2007 · 123 răspunsuri · 21.036 vizualizări
Ametist a scris:Una este sa stii ce efecte are actiunea ta asupra celorlalti (inteligenta sociala) si alta este sa simti ce efect are (inteligenta emotionala). Eu asa vad lucrurile.
Si cine , cum si cu ce poate stabili clar, cand cineva chiar simte efectul actiunii sale asupra celorlalti?! Este posibil ca eu sa imi imaginez ca simt acel efect, insa asta sa fie doar o falsa senzatie? Sau exista si posibilitati de a masura IE vazuta din aceasta perspectiva?
N-am terminat cartea lui Daniel Goleman. M-am poticnit. Ideea e buna, foarte buna.
Legat de ce spui, informatiile nu le obtii fiind "atent" la celalalt. Flerul nu presupune atentie. Lucrurile importante, discrepantele "iti sar in ochi".
Din ce am inteles, inteligenta emotionala se refera si la modul in care iti exprimi emotiile. Capacitatea de a fi asertiv, cum se zice. Goleman incepea cartea cu contra-exemple, cu cazuri de oameni coplesiti si scurcircuitati de emotii care o faceau de oaie rau.
Ametist a scris:Ai dreptate, insa eu prefer sa fac diferenta asa, intre inteligenta emotionala si cea sociala, si spun asta pentru ca eu vad empatia ca pe abilitatea de a te transpune in locul cuiva, incercand sa intelegi, sa simti ca si celalalt. Daca un om face asta, si isi da seama ca celuilalt ii este rau, si tot continua sa produca raul, e deja psihopatie. :D Una este sa stii ce efecte are actiunea ta asupra celorlalti (inteligenta sociala) si alta este sa simti ce efect are (inteligenta emotionala). Eu asa vad lucrurile.
De acord. Nu cred ca un hot poate fi empatic. Sau daca vorbim de empatie in acest caz, e una primara, restransa la abilittea de a citi si interpreta reactiile celuilalt. Personal vad empatia ca si tine, ca pe ceva mai profund de atat - capacitatea de a simti direct ceea ce simte altcineva. O capacitate pe care nu o pot asocia decat cu aspecte pozitive - altruism, sensibilitate, compasiune. Iar in aceasta interpretare a termenului empatia e ceva extrem de special; as spune ca e calitatea umana care ma fascineaza si pe care o apreciez cel mai mult atunci cand o descopar la cineva.
elandi a scris:N-am terminat cartea lui Daniel Goleman. M-am poticnit. Ideea e buna, foarte buna.Legat de ce spui, informatiile nu le obtii fiind "atent" la celalalt. Flerul nu presupune atentie. Lucrurile importante, discrepantele "iti sar in ochi".
Din ce am inteles, inteligenta emotionala se refera si la modul in care iti exprimi emotiile. Capacitatea de a fi asertiv, cum se zice. Goleman incepea cartea cu contra-exemple, cu cazuri de oameni coplesiti si scurcircuitati de emotii care o faceau de oaie rau.
Am citit si eu cartea.....
Totusi, mi se pare ca "detaliile" ne solicita atentia....Sa spunem ca eu am un tic....imi ating urechea (sau nasul) cand mint, inconstient, involuntar.....Apoi , imediat dupa ce se intampla, realizez .....
La o intalnire importanta sau la semnarea unui contract ma voi gandi mereu ca trebuie sa fiu atenta sa nu fac acel gest (in eventualitatea ca....interlocutorii mei ar sti ce inseamna).
joannahart a scris:Esti atent daca ceea ce spune e in acord cu gesturile, mimica lui......Ii deslusesti anumite "calitati", trasaturi de caracter.....ti se pare influentabil?.....este atent cand vorbesti tu?.......pare sincer?.....repeta des unele cuvine?....face pauze lungi?.....Cred ca din toate aceste aspecte poti trage cateva concluzii, pe care te vei baza cand vei incheia afacerea.....
Cu o astfel de abordare nu vezi nimic... decat, poate, propriile frici oglindite.... :D
Din punctul meu de vedere... intr-o afacere ar trebui ca cei doi sa prezinte ce vor din afacere... varianta optimista... si apoi sa depuna efort comun sa gaseasca varianta "Win-Win" 
Poti sa aburesti pe cineva... dar sa mimezi pasiunea si determinarea... e mai greu... pentru ca astea dau dependenta...
Sigur ca e greu sa mimezi pasiunea.....in general, nu numai pasiunea sexuala.....Insa nu e imposibil. Managerii foarte buni sunt interesati - la un interviu de exemplu, tocmai de acele gesturi care ies in evidenta sau se observa foarte greu.
Incerca si tu intr-o zi.......desi e pacat sa mimezi pasiunea, e mai bine sa o simti.... :D
Imi amintesc de cadoul primit de ziua mea de la cumnata mea, anul trecut......Am parut atat de incantata incat ea s-a felicitat probabil pentru alegerea facuta.....insa mama, a stiut imediat, dintr-un gest de-al meu ca nu sunt multumita deloc......
Studiindu-ti partenerul, vezi multe......E ca si cum ai citi printre randuri.Impresia creata despre acea persoana depinde insa de corectitudinea cu care poti interpreta mesajele nonverbale.....
Editat Vin 21 dec 2007 00:35
Anya2007 a scris:Si cine , cum si cu ce poate stabili clar, cand cineva chiar simte efectul actiunii sale asupra celorlalti?! Este posibil ca eu sa imi imaginez ca simt acel efect, insa asta sa fie doar o falsa senzatie? Sau exista si posibilitati de a masura IE vazuta din aceasta perspectiva?
Cred ca asta se poate face mai ales in cadrul unei relatii de profunda intimitate, in care celalalt iti da un feed-back sincer. Adica, asa iti dai seama daca ai capacitatea de a intui si de a simti ce simte celalalt. Daca partenerul (prieten apropiat, iubit) este sincer si iti spune ca "senzatia" ta este corecta, poti presupune ca si in alte situatii, intuitii tale sunt corecte. Cu toate astea, de multe ori nu este nevoie ca celalalt sa ne confirme verbal ca intuitia noastra, izvorata din abilitatea de a empatiza, este corecta: ne poate confirma attudinal, iar o persoana empatica isi da seama de acest lucru intrucat ea este atenta, chiar si involuntar, la schimbarile si transformarile care se petrec in ceilalti; si isi da seama intr-un mod foarte direct, poate uneori greu de pus in cuvinte ("Simt ca este ceva in neregula cu el, ca si cand ceva il apasa", etc.).
Ca o observatie personala: persoanele empatice au si capacitatea de a transpune metaforic senzatiile pe care le au. Pentru mine asta este un indicator.
fitzroy a scris:De acord. Nu cred ca un hot poate fi empatic. Sau daca vorbim de empatie in acest caz, e una primara, restransa la abilittea de a citi si interpreta reactiile celuilalt. Personal vad empatia ca si tine, ca pe ceva mai profund de atat - capacitatea de a simti direct ceea ce simte altcineva. O capacitate pe care nu o pot asocia decat cu aspecte pozitive - altruism, sensibilitate, compasiune. Iar in aceasta interpretare a termenului empatia e ceva extrem de special; as spune ca e calitatea umana care ma fascineaza si pe care o apreciez cel mai mult atunci cand o descopar la cineva.
Asta este si parerea mea.. chiar nu o pot asocia decat cu aspecte pozitive si intr-adevar, este o calitate foarte speciala, dar care se poate "antrena" prin cresterea sensibilitatii... sensibilitate fata de oameni, arta, frumos, armonie.
Editat Vin 21 dec 2007 00:59
joannahart a scris:Sigur ca e greu sa mimezi pasiunea.....in general, nu numai pasiunea sexuala.....Insa nu e imposibil. Managerii foarte buni sunt interesati - la un interviu de exemplu, tocmai de acele gesturi care ies in evidenta sau se observa foarte greu.Incerca si tu intr-o zi.......desi e pacat sa mimezi pasiunea, e mai bine sa o simti.... :D
Daca mimezi pasiunea pentru un job pentru care esti la interviu, probabil ca iti furi caciula. Nu poti fi eficienta intr-o slujba care nu te intereseaza suficient (interesul nu se refera la bani).
Un manager bun nu s-ar lasa pacalit de jocul tau. S-ar intreba daca poti face treaba la un nivel acceptabil, cat timp vei rezista pe postul respectiv si ce pagube ai putea produce.
Ametist a scris:Asta este si parerea mea.. chiar nu o pot asocia decat cu aspecte pozitive si intr-adevar, este o calitate foarte speciala, dar care se poate "antrena" prin cresterea sensibilitatii... sensibilitate fata de oameni, arta, frumos, armonie.
Chiar crezi ca se poate "antrena"? Ar fi frumos. Eu sunt sceptic la capitolul asta. Din tot ce am vazut si stiu despre subiect, empatia de care vorbim pare sa fie mai degraba o aberatie genetica, decat o capacitate care poate fi dezvoltata in mod constient. Fara indoiala manifestarea acestei capacitati depinde de multi factori de mediu din viata persoanei in cauza. Potentarea ei in momentul in care aceste conditii devin favorabile poate lasa unui observator impresia obiectiva ca persoana s-a schimbat. Insa convingerea mea este ca oamenii cu adevarat empatici au fost mereu asa, chiar daca, poate, nu s-au manifestat in acest sens cu suficienta claritate fata de ceilalti.
E fascinant si trist, in acelasi timp, sa observi cat de multe din asa zisele noastre calitati umane sunt perfect previzibile si explicabile in contextul biologiei comportamentale a speciilor. Trist pentru ca domeniul de manifestare al spiritualitatii individului e mereu restrans pe masura ce intelegem cat de mult din felul nostru de a fi, din reactii si emotii, se inscrie intr-un tipar firesc asociat cu sensul evolutiei comunitatilor si populatiilor (si implicit a speciei).
Ei bine, empatia mi se pare una din acele foarte putine atribute umane care nu pot fi plasate cu usurinta in acest coplesitor curent evolutiv. In acest sens as asocia-o, ca necunoscuta in contextul evolutiei, cu intelepciunea. Desi ambele sunt concepte cu evidenta valoare potentiala pentru dezvoltarea individului, utilitatea lor la nivelul speciei este indoielnica. Toate adaptarile societatii umane care ar putea fi corelate cu un anumit "spor" de empatie sau intelepciune pot fi explicate si integrate mai bine in mecanismele evolutiei prin alte procese. Daca intelegem empatia in felul in care am prezentat-o aici, si definim intelepciunea (in mod mecanic, ce-i drept) ca fiind capacitatea individului de a-si contextualiza constiinta (si a accede, in acest fel, la acele stari superioare de constiinta de care vorbesc filozofiile si religiile orientale), nici unul din cele doua capacitati nu este si nu a fost necesar evolutiei speciei umane. Mai mult, nu avem indicii a vreunei popularizari sau dezvoltari a acestor atribute, la nivelul populatiei globale, de-a lungul timpului. Nu suntem, ca societate, nici mai intelepti, nici mai empatici, decat eram acum 2000 de ani. Si asta ma face sa cred ca empatia ramane, ca si intelepciunea, unul din putinele "fire" de comunicare libera cu propria noastra spiritualitate, o legatura neingradita si neinterceptata de a accesa "altceva" decat ceea ce suntem meniti, biologic, sa accesam.
Editat Vin 21 dec 2007 08:45
fitzroy a scris:Chiar crezi ca se poate "antrena"? Ar fi frumos. Eu sunt sceptic la capitolul asta. Din tot ce am vazut si stiu despre subiect, empatia de care vorbim pare sa fie mai degraba o aberatie genetica, decat o capacitate care poate fi dezvoltata in mod constient. Fara indoiala manifestarea acestei capacitati depinde de multi factori de mediu din viata persoanei in cauza. Potentarea ei in momentul in care aceste conditii devin favorabile poate lasa unui observator impresia obiectiva ca persoana s-a schimbat. Insa convingerea mea este ca oamenii cu adevarat empatici au fost mereu asa, chiar daca, poate, nu s-au manifestat in acest sens cu suficienta claritate fata de ceilalti.E fascinant si trist, in acelasi timp, sa observi cat de multe din asa zisele noastre calitati umane sunt perfect previzibile si explicabile in contextul biologiei comportamentale a speciilor. Trist pentru ca domeniul de manifestare al spiritualitatii individului e mereu restrans pe masura ce intelegem cat de mult din felul nostru de a fi, din reactii si emotii, se inscrie intr-un tipar firesc asociat cu sensul evolutiei comunitatilor si populatiilor (si implicit a speciei).
Ei bine, empatia mi se pare una din acele foarte putine atribute umane care nu pot fi plasate cu usurinta in acest coplesitor curent evolutiv. In acest sens as asocia-o, ca necunoscuta in contextul evolutiei, cu intelepciunea. Desi ambele sunt concepte cu evidenta valoare potentiala pentru dezvoltarea individului, utilitatea lor la nivelul speciei este indoielnica. Toate adaptarile societatii umane care ar putea fi corelate cu un anumit "spor" de empatie sau intelepciune pot fi explicate si integrate mai bine in mecanismele evolutiei prin alte procese. Daca intelegem empatia in felul in care am prezentat-o aici, si definim intelepciunea (in mod mecanic, ce-i drept) ca fiind capacitatea individului de a-si contextualiza constiinta (si a accede, in acest fel, la acele stari superioare de constiinta de care vorbesc filozofiile si religiile orientale), nici unul din cele doua capacitati nu este si nu a fost necesar evolutiei speciei umane. Mai mult, nu avem indicii a vreunei popularizari sau dezvoltari a acestor atribute, la nivelul populatiei globale, de-a lungul timpului. Nu suntem, ca societate, nici mai intelepti, nici mai empatici, decat eram acum 2000 de ani. Si asta ma face sa cred ca empatia ramane, ca si intelepciunea, unul din putinele "fire" de comunicare libera cu propria noastra spiritualitate, o legatura neingradita si neinterceptata de a accesa "altceva" decat ceea ce suntem meniti, biologic, sa accesam.
Tocmai datorita propriului scepticism am pus intre ghilimele cuvantul "antrena". Cred ca poti creste gradul de sensibilitate, si astfel sa poti avea acces la capacitatea empatica, insa, daca ar fi asa, putem sa presupunem ca, asemeni creativitatii, empatia este un potential pe care toata lumea il are, in diferite grade, dar care trebuie activat, descoperit, hranit?