Inteligenta emotionala

Sa nu te iei niciodata dupa impresiile pe care si le-a facut cunoscute altcineva despre persoana aceea(pentru ca , in anumite contexte, fiind imprimate in mintiuca, se vor manifesta exact asa cum ti s-a sugerat), ci tot ceea ce vine inspre tine sa treci prin filtrul inimii. Mintea te poate deruta(de aceea spusesem pe undeva(si) pe-aci ca mintea s-o coboram in inima, sa se alchimizeze si sa se inalte limpede si clara la locul sau cuvenit) insa inteligenta inimii, niciodata. Ea iti va aduce inapoi in minte ceea ce este benefic caii optime alese de sufletel si vei stii ce-ai de facut, ascultand-o bineinteles.(este parerea mea(poti s-o accepti sau nu, este alegerea ta); la mine, si nu numai, a functionat si functioneaza "corect", in sensul de optim).

Aseneth a scris:

Ce as putea face pentru a avea incredere in propria mea inteligenta emotionala si a o dezvolta in acelasi timp?

Citeste cateva carti despre emotii, reflecteaza la felul in care noile informatii iti lumineaza aspecte ale vietii tale emotionale. Cheia este CONSTIENTIZAREA. Cand intelegi bine ce procese au loc in tine, cand te cunosti si stii ce anume simti, ce emotii se deruleaza si cand, atunci nu mai poti da gres cu emotiile.

S-ar putea spune: bine, dar analiza asta nu face ca misterul emotiilor sa dispara? Eu zic: constientizarea face ca omul sa inteleaga in ce situatii isi poate lasa libere emotiile, si in ce situatii asta e riscant. Care emotii il elibereaza, si care il fac dependent sau vulnerabil.

Emotiile trebuie lasate libere numai intr-un cadru "safe", securizat, nu cu oricine, nu oricand. Numai cand cadrul e safe emotiile aduc plusul de condiment vietii (ceea ce si asteptam de la ele, sa ne faca viata mai luminoasa, mai placuta de trait, mai intensa, mai creativa).

Un om constientizat nu mai poate fi manevrat.

downtempo a scris:

Emotiile trebuie lasate libere numai intr-un cadru "safe", securizat, nu cu oricine, nu oricand.

De acord.

Cum crezi ca se aplica asta in cazul personalitatilor borderline?

Aseneth a scris:

La mine IQ-ul a variat sinsuoidal , de la 150 , am avut un minim de 115 si acum am 140

M-am uitat la interesele tale: astrologie si paranormal. La un IQ asa mare banuiesc ca iti poti da seama imediat de ceva elementar precum faptul ca astrologia e o prostie. Exista 2 explicatii. Ori nu ai IQ asa mare, ori IQ-ul nu masoara defapt inteligenta, ci doar te ajuta sa rezolvi probleme ceva mai complicate la matematica, fara insa sa iti permita sa ai o viziune mai larga asupra lumii.

Dupa mine, o persoana inteligenta e una care isi poate da seama mai usor care e faza cu lumea din jur.

Abc2009ro a scris:

M-am uitat la interesele tale: astrologie si paranormal. La un IQ asa mare banuiesc ca iti poti da seama imediat de ceva elementar precum faptul ca astrologia e o prostie. Exista 2 explicatii. Ori nu ai IQ asa mare, ori IQ-ul nu masoara defapt inteligenta, ci doar te ajuta sa rezolvi probleme ceva mai complicate la matematica, fara insa sa iti permita sa ai o viziune mai larga asupra lumii.

Dupa mine, o persoana inteligenta e una care isi poate da seama mai usor care e faza cu lumea din jur.

Ma intereseaza astrologia ca amuzament, destindere, nu ca pseudostiinta. Am inceput sa studiez astrologia la 13 ani in urma unor jocuri psihologice foarte dure pe care tata le juca cu mine. Avand o minte matematica, am inceput sa fac statistici. Sa ma compar cu cei din jur sa vad ce as putea face pentru a obtine alte reactii de la cei din jur. Si asa am inceput sa introduc datele in statistia... de la fizionomie, la cati frati are fiecare, la in ce data s-au nascut., al catelea copil la parinti, ce zodii sunt parintii, etc. Trebuie sa recunosc ca anumite date statistice din domeniul astrologiei, m-au ajutat sa trag cateva concluzii folositoare. Concluzii care nu sunt batute in cuie, pentru ca nu sunt Acvaria sau Urania sa cred orbeste ca oamenii cunosc la ce grad e nu stiu care satelit al lui Jupiter, dar nici pe Luna nu se stie daca au ajuns inca. Acum, ca sa fiu sincera, dupa ani de studiu, mi-am dat seama ca ma ametesc cu astrologia ca sa uit ce se intampla in jurul meu de fapt. Dar ce am citit a ramas, povestile mi-au placut... si au ramas multe necunoscute pe care as vrea sa le aflu, repet, ca ceva in plus, nu ca linie de conduita in viata.

edit: asta era si intrebarea mea, cum sa-mi dezvolt EQ - sa-mi dau seama cum e cu lumea din jur :)

Aseneth a scris:

Trebuie sa recunosc ca anumite date statistice din domeniul astrologiei, m-au ajutat sa trag cateva concluzii folositoare.

ti-ai construit un delir de interpretare a realitatii (evident fals) dar care te-a ajutat sa accepti realitatea asa cum era ea, totusi fara ca tu sa sti exact cum era, pentru ca astrologia e doar o minciuna creata sa justifice comportamente aberante, mai precis, lipsite de iubire, dar puteai accepta asa ceva la varsta aia? nici vorba. copiii neiubiti se refugiaza in fantasme, unii ajung sa se creada mici cristosi, altii agentul 007, ma rog, ceva care sa le confere putere absoluta asupra mediului ostil creat de parintii lor.

Big Lebowski a scris:

ti-ai construit un delir de interpretare a realitatii (evident fals) dar care te-a ajutat sa accepti realitatea asa cum era ea, totusi fara ca tu sa sti exact cum era, pentru ca astrologia e doar o minciuna creata sa justifice comportamente aberante mai precis, lipsite de iubire, dar puteai accepta asa ceva la varsta aia? nici vorba. copiii neiubiti se refugiaza in fantasme, unii ajung sa se creada mici cristosi, altii agentul 007, ma rog, ceva care sa le confere putere absoluta asupra mediului ostil creat de parintii lor.

Partial sunt de acord cu tine (respectiv cu partea subliniata cu bold). Fiecare dintre ne construim asemenea sisteme sau mecanisme care ne ajuta sa interpretam realitatea, sa-i dam un sens si sa ne explicam existenta noastra, erorile, eforturile si suferintele noastre in termenii unor instante mai inalte, justificatoare. Unii apeleaza pentru asa ceva la religie, altii la credinte universale combinate, ezoterice sau filozofii mistice, in vreme ce altii se limiteaza la viziuni antropologice sau judecati etice/morale. Dar folosim asemenea sisteme (constient sau nu) in mod cotidian, pentru orice, nu numai pentru a justifica unele comportamente aberante intalnite in copilarie.

lynxul_negru a scris:

Partial sunt de acord cu tine (respectiv cu partea subliniata cu bold). Fiecare dintre ne construim asemenea sisteme sau mecanisme care ne ajuta sa interpretam realitatea, sa-i dam un sens si sa ne explicam existenta noastra, erorile, eforturile si suferintele noastre in termenii unor instante mai inalte, justificatoare. Unii apeleaza pentru asa ceva la religie, altii la credinte universale combinate, ezoterice sau filozofii mistice, in vreme ce altii se limiteaza la viziuni antropologice sau judecati etice/morale. Dar folosim asemenea sisteme (constient sau nu) in mod cotidian, pentru orice, nu numai pentru a justifica unele comportamente aberante intalnite in copilarie.

.

Si atunci, care e realitatea reala? Cum sa traim realitatea fara a o interpreta, cum sa reusim sa o gasim si sa o deosebim? Banuiesc ca fiecare vede realitatea in felul lui; dar cum arata ea in stare pura, care e?

Daca si-a construit viata si relatiile cu cei din jurul ei pornind de la astrologie, da, s-ar putea spune ca a plecat de la o baza falsa. Dar daca si-a pastrat distanta fata de astrologie si si-a folosit mintea, nu as vorbi despre un delir de interpretare.

Rose`s a scris:

Si atunci, care e realitatea reala? Cum sa traim realitatea fara a o interpreta, cum sa reusim sa o gasim si sa o deosebim? Banuiesc ca fiecare vede realitatea in felul lui; dar cum arata ea in stare pura, care e?

nu pot sa spun ca eu cunosc realitatea pura. probabil ca fiecare din noi vedem o mare parte din aceasta realitate. sistemele de care vorbeam mai sus nu sunt neaparat opace, adica nu ascund in mod neapart parti ale realitatii. in cele mai bune cazuri ne ajuta sa intelegem, sa ne explicam unele evenimente din realitate intr-un mod care sa le faca suportabile, acceptabile, in acord cu sinele nostru

in cele mai rele cazuri, da, se intampla ce spune allexandra, adica unele din acele sisteme de aparare a sinelui si explicare a lumii obtureaza lumea reala. am si eu cunoscuti care traiesc intr-o lume formata in mare parte din explicatii fantastice si iluzorii.