Inteligenta emotionala

Ninja2 a scris:

Increderea adevarata tine de lucruri concrete, nu de ganduri frumoase, de autosugestie.

Serios ? Si unde sunt lucrurile ale "concrete" ma rog ? Crezi ca un om e normal, social vorbind, doar pentru ca abilitatile lui sociale sunt bazate pe lucruri concrete ? Un anxios social are nevoie de ceva concret ca sa socializeze mai bine ? (am dat exemplu de persoana cu IE minima).Eu cred ca tocmai "gandurile frumoase" sunt baza pentru IE.Ce gandesti despre tine, aia se concretizeaza.Nu crezi ?

Autosugestia este foarte importanta in echilibrarea unor aspecte , insa pentru a putea sa avem incredere in propria noastra inteligenta emotionala este necesara, mai intai, ascultarea si auto-critica, auto-observarea chiar cu minutiozitate (in sensul de practica interioara continua- Patanjali) si spun aceasta deoarece de multe ori impresiile negative ale propriului ego sau strecurarea unor impresii negative din lumea exterioara inlauntrul nostru, inabusa linistea noastra si automat apare confuzia si neincrederea in vocea interioara.

LuciaD a scris:

Autosugestia este foarte importanta in echilibrarea unor aspecte , insa pentru a putea sa avem incredere in propria noastra inteligenta emotionala este necesara, mai intai, ascultarea si auto-critica, auto-observarea chiar cu minutiozitate (in sensul de practica interioara continua- Patanjali) si spun aceasta deoarece de multe ori impresiile negative ale propriului ego sau strecurarea unor impresii negative din lumea exterioara inlauntrul nostru, inabusa linistea noastra si automat apare confuzia si neincrederea in vocea interioara.

Nimic mai corect .

Trebuie sa stim de unde vin gandurile negative inainte de-a le inlocui cu cele pozitive.Si asta se realizeaza prin ce ai spus mai sus.

Ninja2 a scris:

Increderea adevarata tine de lucruri concrete, nu de ganduri frumoase, de autosugestie.

Eu iti dau dreptate.

In ceea ce ma priveste, aprecierile celor din jur nu au nici un efect asupra mea. Realizarile personale, performantele, insa, da.

Amarena a scris:

Eu iti dau dreptate.

In ceea ce ma priveste, aprecierile celor din jur nu au nici un efect asupra mea. Realizarile personale, performantele, insa, da.

Foarte corect.

Dar ca sa ajungem sa avem performante si realizari profesionale, avem nevoie de o doza de incredere in noi insine si o mare capacitate de a imbina cognitia cu emotiile, gandurile cu sentimentele, ca sa avem un randament cat mai mare.

Or daca emotiile noastre sunt distructive si in plus avem pretentia ca singura mintea logica ne poate aduce rezultatul dorit, atunci ne inselam.

Cheia performantelor noastre, se gaseste in echilibrul dintre minte si suflet, gandire si sentiment, IQ si EQ.

Rose`s a scris:

Foarte corect.

Dar ca sa ajungem sa avem performante si realizari profesionale, avem nevoie de o doza de incredere in noi insine si o mare capacitate de a imbina cognitia cu emotiile, gandurile cu sentimentele, ca sa avem un randament cat mai mare.

Or daca emotiile noastre sunt distructive si in plus avem pretentia ca singura mintea logica ne poate aduce rezultatul dorit, atunci ne inselam.

Cheia performantelor noastre, se gaseste in echilibrul dintre minte si suflet, gandire si sentiment, IQ si EQ.

Dau un exemplu general din viata mea :

IQ imi zice ca X nu e in regula.

EQ imi zice ca X nu e in regula.

Am vise noaptea care imi spun ca X nu e in regula.

X in timpul asta are un comportament impecabil fata de mine si fata de ceilalti.

Imi intreb prietenii, familia, toti imi zic ca ori sunt paranoica, ori mi s-a urat cu binele.

Ma hotarasc, intr-un final sa incep o relatie cu X.

Dupa un timp, aflu pe pielea mea ca X era exact cum am crezut eu initial, avusese nevoie de mine pentru a-si atinge cu totul si cu totul alte scopuri decat cele declarate.

Data viitoare cand intalnesc o alta persoana , cum voi face distinctia intre intuitie si neincrederea lasata de fostii?

Aseneth a scris:

Dau un exemplu general din viata mea :

IQ imi zice ca X nu e in regula.

EQ imi zice ca X nu e in regula.

Am vise noaptea care imi spun ca X nu e in regula.

X in timpul asta are un comportament impecabil fata de mine si fata de ceilalti.

Imi intreb prietenii, familia, toti imi zic ca ori sunt paranoica, ori mi s-a urat cu binele.

Ma hotarasc, intr-un final sa incep o relatie cu X.

Dupa un timp, aflu pe pielea mea ca X era exact cum am crezut eu initial, avusese nevoie de mine pentru a-si atinge cu totul si cu totul alte scopuri decat cele declarate.

Data viitoare cand intalnesc o alta persoana , cum voi face distinctia intre intuitie si neincrederea lasata de fostii?

Foarte greu. Primul impuls, declansat de NA, va fi acela de a intra in stare de alarma. Primul impuls va fi acela de a respinge pe oricine are un comportament cat de putin asemanator cu primul om care te-a dezamagit. Pt ca memoria emotionala asta a imprimat, a retinut si NA reactioneaza la primul semn. Acorda-ti timp insa ca toate informatiile sa ajunga la neocortex, nu reactiona la primul impuls, lasa si mintea logica sa analizeze. Si daca exista un echilibru intre minte si suflet, vei stii ce ai de facut si emotiile false date de memoria NA, vor scadea in importanta.

Aseneth a scris:

Dau un exemplu general din viata mea :

IQ imi zice ca X nu e in regula.

EQ imi zice ca X nu e in regula.

Am vise noaptea care imi spun ca X nu e in regula.

X in timpul asta are un comportament impecabil fata de mine si fata de ceilalti.

Imi intreb prietenii, familia, toti imi zic ca ori sunt paranoica, ori mi s-a urat cu binele.

Ma hotarasc, intr-un final sa incep o relatie cu X.

Dupa un timp, aflu pe pielea mea ca X era exact cum am crezut eu initial, avusese nevoie de mine pentru a-si atinge cu totul si cu totul alte scopuri decat cele declarate.

Data viitoare cand intalnesc o alta persoana , cum voi face distinctia intre intuitie si neincrederea lasata de fostii?

Mie mi se pare ca in privinta oamenilor stim adevarul.Atat ca alegem sa nu-l vedem uneori.Intuitia trage semnale de alarma foarte importante, pe care ratiunea nu are cum.Daca visele iti spun ca ceva nu e in regula cu acel om atunci fie acel om iti aminteste de o experienta foarte neplacuta din trecut (iar asta il cam face de ocolit,nu ?), fie stii adevarul despre el dar il negi.Daca te referi la relatii de cuplu, acestea ne pacalesc foarte usor la inceput, si asta ar putea fi din n motive.(dependenta afectiva, nesiguranta, frica de singuratate, conflicte nerezolvate cu parintii in special!).

Intrebarea pe care o pui e dura.Cred ca neincrederea se poate inlatura cu timpul.Daca X iti demonstreaza ca nu poseda acele trasaturi care te-au deceptionat la fostii atunci neincrederea ar trebui sa dispara.Intuitia in general zgandare mereu.Timpul e important aici, si controlul emotional.

Cand atragem oameni care ne fac rau, ne deceptioneaza constant, asta poate fi explicat prin faptul ca ii cautam pentru a retrai anumite perioade din trecut cu speranta ca le vom depasi acum.Cred ca asta e baza complexului Oedip.Trebuie sa constientizam propriile slabiciuni si sa pastram increderea exact acolo unde e nevoie de ea: in tine insuti. Nu incerc aici sa incurajez suspiciunea si neincrederea in oameni, spun doar ca e bine sa fim siguri de integritatea propriului nostru eu inainte de-a incerca sa-l extindem in locuri unde ar putea fi lezat.Iar un eu integru nu e o tinta chiar asa de greu de atins.

Rose`s a scris:

Foarte greu. Primul impuls, declansat de NA, va fi acela de a intra in stare de alarma. Primul impuls va fi acela de a respinge pe oricine are un comportament cat de putin asemanator cu primul om care te-a dezamagit. Pt ca memoria emotionala asta a imprimat, a retinut si NA reactioneaza la primul semn. Acorda-ti timp insa ca toate informatiile sa ajunga la neocortex, nu reactiona la primul impuls, lasa si mintea logica sa analizeze. Si daca exista un echilibru intre minte si suflet, vei stii ce ai de facut si emotiile false date de memoria NA, vor scadea in importanta.

Tocmai, ca e o panza de paianjen. Cand analizez o situatie de fapt, ma gandesc si la celalalt, nu numai la mine. Poate si el/ ea a avut experiente neplacute in trecut. Poate ceea ce simte intuitia mea este neincrederea celuilalt in oameni, nu neaparat o parte negativa a lui. Balanta va fi foarte echilibrata... pe de o parte ranirea unei persoane care chiar tine la mine, pe de alta parte posibila ranire a mea pentru ca nu mi-am ascultat vocea interioara. Si eu nu sunt genul " mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima" . Intotdeauna am pus pe picior de egalitate interesele mele cu ale apropiatilor. E foarte greu, exact cum ai spus.

Aseneth a scris:

Tocmai, ca e o panza de paianjen. Cand analizez o situatie de fapt, ma gandesc si la celalalt, nu numai la mine. Poate si el/ ea a avut experiente neplacute in trecut. Poate ceea ce simte intuitia mea este neincrederea celuilalt in oameni, nu neaparat o parte negativa a lui. Balanta va fi foarte echilibrata... pe de o parte ranirea unei persoane care chiar tine la mine, pe de alta parte posibila ranire a mea pentru ca nu mi-am ascultat vocea interioara. Si eu nu sunt genul " mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima" . Intotdeauna am pus pe picior de egalitate intersele mele cu ale apropiatilor. E foarte greu, exact cum ai spus.

E o situatie in care timpul e factorul important. Timp in care sa cunosti persoana respectiva, sa o analizezi si cu mintea si cu sufletul in aceeasi masura si abia apoi sa iei o decizie.

Ideal ar fi sa nu ne lasam niciodata cuprinsi de impulsul primar, fie ca e vb de manie sau dimpotriva , de dorinta. Cand e vb insa de o posibila relatie, timpul de acomodare si cunoastere poate fi util pt a lua o decizie cat mai corecta.