Sari la conținut
Forum Roportal

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

ii si buna si rea,.... dar totusi ce e mult strica... deci cu chibzuinta ca doar asa faci performanta :friends: :doh: :doh:)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Fa-ti un control la cap si pe urma vino si posteaza. :friends:

On: Ce treaba am eu?! E treaba fiecaruia dom'le cum vrea sa isi traiasca viata, nu a mea. :doh:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Fiecare face ce vrea cu el insusi sau o femeie face ce vrea cu corpul sau.....cum poti sa spui ca sexu este arma diavolului?Daca unei femei ii place sa se injoseasca sau eu stiu ce asta este problema ei......multe din filme porno sau imbogatit deci este si o afacere. :friends:

Gandeste-te mai bine! :doh:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Studiind scrierile ascetice ale Sfintilor Parinti, putem sa intalnim diferite nume, care caracterizeaza patima aceasta, precum placere, senzualitate, voluptate, desfatare. Placere inseamna multumirea, bucuria pe care o simte omul din trairea unui lucru a unei idei etc. Senzualitatea este dragostea pe care o simtim pentru aceasta practica si prin extindere, pentru obiectul sau ideea care provoaca aceasta multumire. Acelasi lucru, aproximativ, putem sa spunem si despre voluptate. Voluptatea este desfatarea si desfraul in principal al sufletului. Dupa Ilie Presbiterul, "voluptuos este cel in care lucreaza pacatul gandului". Impatimirea este vicleana materie a trupului, in timp ce voluptatea este vicleana materie a sufletului. "Materie vicleana a trupului este impatimirea; a sufletului, este voluptatea" (Ilie Presbiterul). Astfel, desi cel patimas este "cel care are pacatul mai violent al cugetarii", chiar daca nu pacatuieste in afara, cel voluptuos este "cel care are lucrarea pacatului cugetarii chiar cand sufera inauntru" (Ilie Presbiterul). Cu alte cuvinte, voluptatea este in principal boala interioara a sufletului, care doreste si faptuieste pacatul in interior.

 

Mai general, patima senzualitatii, care actioneaza atat in suflet cat si in trup, este cauza oricarei fapte pacatoase. Cel voluptuos si senzual inclina spre rau, gandeste continuu raul, este sufocat si stapanit de acesta. Sufletul lui este necurat si spurcat.

 

 

 

Sfintii Parinti au expus adevarul ca patimile sunt miscarea sufletului impotriva firii. Prin urmare, nu sunt simplu forte rele care au patruns in sufletul nostru si pe care trebuie sa le dezradacinam, ci sunt actiuni ale sufletului impotriva firii. Energiile firesti ale sufletului prin incitarea diavolului si cu liberul nostru consimtamant sunt denaturate. Acelasi lucru poate sa fie spus despre placere. Placerea, cum o traim noi, oamenii patimasi,este miscarea placerii fizice denaturate.

 

Pentru Sfantul Maxim placerea are o dubla semnificatie. Sfantul Maxim observa intelesul pozitiv al placerii: "caci stie o singura placere, convietuirea sufletului langa ratiune", care "este dupa natura o nazuinta a mintii catre Dumnezeu". O astfel de placere este "necesara la constituirea naturii" si de aceea pentru dobandirea virtutii este "folositoare".

 

De cele mai multe ori insa placerea functioneaza in mod negativ, care este impotriva firii. Potrivit cu calitatea, adica sanatatea sau boala sufletului, se misca si placerea uneori in favoarea firii alteori impotriva firii. Semnificativ este exemplul pe care il mentioneaza Sfantul Ioan Sinaitul. Cineva i-a povestit o neobisnuita si limita a neprihanirii. "Frumusete cineva vazand, pe Creatorul in chip maret L-a slavit de la aceea; si de la o singura priveliste a fost miscat spre dragostea de Dumnezeu si la izvor de lacrimi; si era uimitor sa vezi ca cloaca celuilalt devine pentru altul pricina de cununi peste fire". De aceea Sfantul Ioan Sinaitul recomanda sa ne pazim cu sarguinta ca nu cumva placerea care survine si se dezvolta in suflet "de amari si perfizi medici sa fie amestecata in chip viclean". Adica, placere poate sa produca in suflet Dumnezeu, dar si diavolul. Si deoarece diavolul lucreaza cu inselatoare viclenie si de multe ori se transforma si "in inger de lumina", de aceea este posibil uneori sa provoace o placere spirituala aparenta ca sa inrobeasca mintea omului si sa-i stirbeasca dragostea.

 

De aceea nu trebuie sa acordam mare importanta nici placerilor spirituale, de vreme ce suntem stapaniti de patimi, pentru ca este posibil sa devenim obiecte ale inselaciunii si rapirii diavolesti. Placerea de Dumnezeu nu are nici o tulburare interioara, in timp ce placerea diavolului, chiar si aparent buna, ascunde o tulburare.

 

Adam a fost inrobit de ideea indumnezeirii. Aceasta idee oferita de diavol a provocat placere. Era insa inselatoare si i-a adus necaz si durere, moarte spirituala si trupeasca. De aceea se spune de catre Sfintii Parinti ca "mincinoasa si inselatoarea placere i-a adus caderea si moartea lui Adam.

 

Placerea este legata cu durerea. Desfatarea relei placeri, adica lucrarea impotriva naturii si miscarea ei, a creat suferinta si tristetea. Astfel exista o stransa legatura si dependenta a placerii si durerii, a voluptatii si suferintei. Placerea aduce suferinta si trairea suferintei este respingerea placerii. Sfantul Maxim spune ca, asa cum noptile succed zilelor si verile succed iernilor, tot asa se succed "desertaciunea si placerea, tristetile si durerile, fie in prezent, fie in viitor". Desfatarea placerii creeaza tristete si durere, atat in prezent, cat si in viitor. Cu cat cineva isi satisface placerea lui in viata aceasta, cu atat va suferi in cealalta viata. Este foarte caracteristic ca, asa cum invata Ilie Presbiterul, dupa cadere in suflet a intrat dorinta si tristetea, iar in trup placerea si durerea. Si chiar "cauza a durerii este placerea".

 

A fost spus si anterior, este nevoie si in acest punct sa fie repetat. Dupa invatatura Sfantului Maxim: "placerea si durerea in firea trupului nu au fost create impreuna", ci "le-a nascocit" incalcarea. Scrie Sfantul Maxim: "Din cauza placerii irationale care a survenit in fire durerea a patruns conform ratiunii prin intermediul multor patimi, in care si din care moartea". Astfel irationala placere a adus conform ratiunii durerea si ca rezultat moartea omului, atat spirituala, cat si trupeasca. Suferinta pe care o simtim, durerile, sunt consecinta desfatarii impotriva firii si impotriva ratiunii placerii. Si Sfantul Grigorie Palama invata ca placerea in lumea incalcarii, in starea de dupa cadere, placerea in casatoriile legale pentru nasterea de copii nu poate sa fie chemata "dar dumnezeiesc". "Caci este darul trupesc al naturii, si nu al harului, desi Dumnezeu a facut natura".

 

 

 

Desi Dumnezeu a facut natura, totusi placerea in casatoriile binecuvantate de Biserica - cu toate ca nu este condamnata - nu este dar dumnezeiesc, ci trupesc si natural. De altminteri modul in care este conceput omul, este tinut in pantece si se naste apoi constitute tunicile de piele pe care le-a purtat dupa cadere. Modul acesta nu a existat inainte de caderea omului. Deci este de dupa cadere si nu dinainte de cadere.

 

Desi una este placerea care se ascunde in noi, ea este caracterizata in multe feluri. Placerea, spune Ilie Presbiterul, este situata in toate membrele corpului, "nu pentru toate pare in egala masura de sacaitoare". Nu sacaie la fel pe toti oamenii. Acelasi lucru putem sa spunem si despre suflet. La unii irita partea volitionala a sufletului, la unii partea psihica a sufletului si altii cea rationala.

 

Aceasta inseamna ca putem sa impartim placerea in diferite categorii. Este placerea cugetarilor, a rationamentelor, placerea dorintei si placerea realizarii unei fapte. Exista oameni care se multumesc cu faptul sa viseze cu ochii deschisi si sa dialogheze. Exista placerea partii rationale a sufletului. In categoria aceasta intra si aceia care se multumesc cu faptul de a teologhisi prin logica si prin cugetarea omeneasca. Este si aceasta o satisfacere a patimii placerii, de aceea Sfintii Parinti invata ca pura teologie o ofera omului linistea si neprihanirea. Studiul meditativ al adevarurilor credintei este expresia si trairea placerii care exista in noi. Oamenii patimasi, care nu vor sa faca pacat la vedere, pentru ca acest lucru il impune pozitia pe care o detin, gasesc iesirea in gandirea teologica care astfel, in ultima analiza este, cum a fost spus, satisfacerea placerii.

 

Exista, de asemenea, oameni care se multumesc cu faptul ca doresc o fapta, nu vor insa pentru diferite ratiuni sa o realizeze. Aceasta placere intarata toate energiile sufletului. In afara omul acesta este moral, in interior insa este imoral! Satisfacerea acestui fel de placere nu lasa omul sa aiba viata spirituala curata. Desi se roaga, desi se spovedeste, dar atunci nu este deschis, mai mult isi satisface placerea lui.

 

De aceea in invatatura Sfintilor Parinti gasim adevarul ca rugaciunea trebuie sa fie legata cu toata invatatura ascetica a Bisericii, altfel nu ajuta omul sa se curateasca in interior. De asemenea, oamenii care sunt stapaniti si sunt imbibati de aceasta interioara senzualitate ascunsa nu pot niciodata sa faca spovedanie curata. Numai cand hotarasc sa scape de aceasta ascunsa senzualitate, atunci fac spovedanie curata. Daca ne gandim ca, dupa invatatura Sfintilor Parinti, in partea rationala a sufletului sunt inscaunate patimile ereziei, ateismului, ingratitudinii etc. In partea volitionala a sufletului exista patimile curviei, lacomiei etc- si in partea psihica a sufletului se dezvolta patimile urii, maniei, ranchiunei etc., intelegem ca placerea care se dezvolta in cele trei parti ale sufletului are legatura mare cu aceste patimi.

 

 

 

Placerea nu este in legatura numai cu curvia si numitele patimi trupesti, ci si cu erezia, ura, ingratitudinea, ranchiuna, ateismul etc. Este o fiara cu multe capete placerea, de aceea nici nu este usor intotdeauna sa fie caracterizata. In unele mari si grave greseli este usor sa distingem placerea, dar este destul de greu sa distingem cand este in legatura cu ura, ingratitudinea si erezia.

 

Omul in mod obisnuit isi satisface placerea cand lupta cu Dumnezeu si are ura impotriva fratelui sau. De altfel dispozitia de a dobandi slava si bunuri materiale ascunde in ea satisfacerea placerii. Vrem slava, putere, averi ca sa satisfacem patima placerii impotriva naturii.

 

Insa placerea nu este numai fiara cu multe capete, ci si una foarte stranie. Are propriile ei functiuni care o dezvaluie, care fac simtita prezenta ei, dar in acelasi timp o si ascund. Nu imi voi pierde timpul cu chestiunea aceasta, pentru ca s-a aratat putin in cele de mai inainte. Lucrul pe care vreau sa-l accentuez este ca, precum invata Sfantul Ioan Scararul, care s-a dovedit invatatorul vietii duhovnicesti, deoarece ne-a dezvaluit toate miscarile ascunse ale sufletului, "de multe ori cei care sunt inclinati spre senzual, compatimitori si milostivi si smeriti par sa fie". Este infiorator acest discurs al Sfantului Ioan care arata ca este posibil ca dedesubtul virtutilor aparente sa fie ascunse rau mirositoare patimi, indeosebi patima senzualitatii.

 

Cum poate insa sa distinga un milostiv si smerit ca are patima senzualitatii ? Sfantul Marcu Ascetui invata ca "cel senzual se intristeaza la mustrari si suferinte, iar cel iubitor de Dumnezeu, la laude si lacomii". Cand cel senzual este acuzat si calomniat, atunci arunca vesmantul de oaie, vesmantul compatimirii si al pioseniei si se transforma in fiara, in lup rapitor. Nu poate cel senzual sa suporte chinul si acuzatia, in timp ce dimpotriva, cel iubitor de Dumnezeu se intristeaza la laude si lacomii.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

ce rautaciosi sunteti!!!...daca omu asa simte...oricum,e ciudat rau de tot... :offtopic:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Pornografia nu inseamna arma diavolului cred

Prin filme XXX inveti cum sa faci sex cu o fata, nu sa sari pe ea ca un taur si numa tu sa ai orgasm, restu afla si tu daca nu esti gay??!!!

 

Ar trebui sa se deschida un topic numit: totul despre sex, ar fi topicul meu preferat :crazy:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

subiect controversat vad...

arma diavolului???? nu cred... daca este privit cu un anumit interes el poate fi chiar educativ. e adevarat ca unii isi fac un obicei in a se uita la filme porno dar... ce sa le faci... daca nu au si ei pe cineva real....

cat despre legatura dintre filmele porno so religie eu nu am avut niciodata ocazia sa vorbesc cu cineva foarte religios ca sa imi explice si mie parerea lui sincera despre sex. de ce sunt ei de acord ca acesta sa se petreaca doar dupa casatorie? daca acea persoana nu este cea potrivita pentru tine ce faci?? stai nefericit toata viata?

si uite asa ajungi pana la urma sa te uiti si la filmele porno....

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×