Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
Kahila

Men un Black/MIBs

Recommended Posts

Cei care i-au intalnit spun ca, de obicei se deplaseaza in grupuri de doi sau trei, poarta costume inchise la culoare si palarii. Conduc masini negre, vechi, dar curate.

Fondatorul Biroului International al Farfuriilor Zburatoare, Albert Bender, a afirmat ca a fost vizitat de trei oameni in negru dupa ce a anuntat o teorie care ar explica fenomenul OZN. Ei i-au spus sa pastreze tacerea sau sa se astepte la "consecinte infioratoare".A fost pare-se si un film pe tema asta. Ce sant agenti guvernamentali, aliens ...ce parere aveti?

 

 

Scuze am gresit trebuia Men in Black...intelegeti voi.. :clap:

Edited by Kahila

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu cred ca-s agenti de vanzari de la pompe funebre ce vor sa inventeze o noua generatie de sicrie; de aia postul este la Stiinta, tehnica si inovatii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

MEN IN BLACK - OAMENII IN NEGRU

 

 

FAMILIA HOPKINS SI OAMENII IN NEGRU

 

 

 

Intamplarea doctorului Hopkins cu un om in negru.

11 septembrie 1976, ora 8:00 p.m., sambata.

 

S-a intamplat in momentul in care eram pentru mai mult timp in casa. Sotia si copiii iesisera sa vizioneze un film in aer liber. Toata povestea nu prea mi-a convenit. Telefonul a sunat si am ramas la apel. O voce barbateasca mi s-a prezentat ca vicepresedinte al Organizatiei de cercetari OZN din New Jersey si mi-a spus ca dorea sa stea de vorba cu mine despre cazul lui Stephens David. M-a intrebat daca eram sindur si daca mi-ar conveni sa-l intalnesc. Nu-i cerusem numele, ceea ce - aveam sa ma gandesc mai tarziu - era foarte necaracteristic pentru mine, deoarece nu ma vedeam cu nimeni cand eram singur, avand in vedere activitatile ilicite cu droguri din acest oras, in aceste timpuri cand a fost asasinat si un farmacist.

 

M-am dus imediat la usa din spate sa aprind lumina, cand l-am vazut pe omul acela imbracat in negru venind pe scarile verandei. Nu am vazut automobilul si, chiar daca l-ar fi avut, nu putea ajunge atat de repede de la orice telefon public. Ciudat, in momentul acela nu ma gandeam la asta, ci am deschis usa, el intrand pur si simplu. Era inalt, purta o palarie tare, neagra, un sacou negru, cravata neagra, camasa alba, pantaloni si pantoofi negri. M-am gandit: "Arata ca un anteprenor de pompe funebre!" M-a frapat imbracamintea sa fara cusur. Costumul sau nu avea nici macar o cuta si arata ca un manechin dintr-un magazin de confectii. Bratele si picioarele nu pareau sa-i umple costumul. Dunga pantalonilor era perfecta si ascutita ca briciul. Costumul arata ca si cum ar fi fost imbracat in acel moment. Toate dupa el pareau a fi super-perfecte. Intrebase daca se poate aseza, iar eu i-am permis aceasta. Cand se aseza, dunga pantalonului nu s-a incretit cum ar fi fost normal...

 

Si-a scos palaria si am vazut ca era complet chel si nu avea sprancene, nici gene. Fata ii era neteda, fara urme de par.Nasul era mic, urechile mici, situate mai jos. Capul si fata aveau o paloare cadaverica, cu buzele de un rosu aprins in contrast cu fata sa alba. Ochii nu erau deosebiti, dar nu as putea spune ce culoare anume aveau.

 

M-am aflart la foarte mica distanta de el, circa 4 metri. Nu eram inspaimantat in timp ce-l studiam si m-am intrebat care ar fi motivu. Cand m-a intrebat de cazul Stephens, am remarcat ca vorbea intr-un grai inexpresiv, monoton, sacadat. Vorbea intr-o engleza voerrbita fara cusur, fara accent dur si fara propozitii, fara fraze, doar un sir de cuvinte. Vocea ii fusese total neutrza si pasiva. Dupa ce i-am spus de cazul lui Stephens, a afirmat cam asa: "Chiar asta am gandit si eu!" In timp ce ii relatam cazul isi pusese nepasator dosul degetelor unei maini pe buze (purtamanusi din piele de caprioara, cenusii) si am remarcat ca rosul stralucitor al buzelor sale s-a manjit, iar dosul degetelor sale inmanusate s-a patat cu rosu. Individul acesta folosea ruj! Ma gandeam: "Asta este un tip excentric!" Gura lui era ca o despicatura, perfect dreapta care se deschidea cu dificultate. Nu am putut vedea dintii. Capul parea ca i se cufunda in guler. Barbia ii era retrasa su nu-ai miscase deloc capul,, nici nu si-l intoarse, sau sa-l incline, ori sa faca orice altceva. Capul ii era perfect solitar cu toata partea superioara a trupului sau. de fapt pot spune ca tot corpul ii era imobil, exceptand membrele inferioare.

 

Mi-a spus ca am doua monede in buzunarul din stanga, ceeea ce era adevarat. Mi-a spus csa iau una din aceste monede si sa o tin pe palma deschisa a mainii mele. Am luat-o pe cea mai mare si am asezat-o pe palma, privind catre acest om bizar. El spuse: "Nu va uitati la mine, priviti moneda." Am procedat astfel si, sub privirile mele moneda se facu de un albastru palid, apoi din ce in ce mai vag conturata, pentru ca in final sa dispara cu totul. In tot acest timp nu am simtit si nu am auzit nimic. M-am uitat la el si i-am spus: "A fost un truc dibaci." Dupa care m-a cuprins teama si i-am cerut sa-mi aduca moneda la loc. El a spus: "Nici dumneavoastra, nici altul din acest plan nu va mai vedea vreodata aceasta moneda."

 

Dupa aceea m-a intrebat daca stiam de ce a murit Barney Hill si i-am raspuns ca, dupa parerea mea, fusese consecinta unei boli indelungate. El mi-a zis ca nu era adevarat, ca Barney Hill a murit deoarece stia prea multe. M-a intrebat ca daca stiam cum a murit Barney Hill si eu i-am spus ca, dupa cate intelesesem, decedase dupa un atac de cord (informatie gresita dupa cum aveam sa aflu mai tarziu).

 

Mi-a spus apoi ca aceasta nu era adevarat, el murise pentru ca nu mai avea inima, exact la fel cum eu nu mai am acum moneda. asta m-a inspaimantat de-a binelea. Mi-a zis aca detin inregistrari pe bande despre cazul stephens precum si alte scrisori in legatura cu acest caz. Am spus ca este adevarat. Dupa aceea el mi-a poruncit sa distrug benzile si orice alte scrisori si literatura ce ar putea avea legatura cu OZN-urile, caci puteam suferi aceeasi soarta ca si Barney Hill. Mi-a spus ca ar vrea sa stie cand o voi face, insa nu mi-a spus ca el va reveni.

 

In timp ce pronuntase ultimele cuvinte, remarcasem ca vorbirea ii incetinise si ca ii scazuse in intensitate. Lent si cam nesigur, s-a ridicat si a rostit foarte incet: "Energia mea ma paraseste. Trebuie sa plec acum. Adio!"

 

Din patru pasi a ajuns la usa pe care i-am deschis-o. se tinea strans de balustrada, coborand scarile pas cu pas, inainte de a cobora fiecare treapta, mutand un picior langa celalalt. L-am observat cum se deplaseaza, nesigur si incet, pana la coltul cladirii si pe drum. Era atat de nesigur, incat am crezut ca ar putea sa cada. Am vazut o lumina stralucitoare inundand strada si m-am gandit ca aceasta ar trebui sa provina de la masina lui; dar nu se aflase acolo nici o lumina cand venise. Lumina era in mod sigur mai stralucitoare decat farurile de automobil, de o culoare alb-albastru. Am fugit imediat la fereastra din bucataria apropiata, uitandu-ma afara pentru a-l observa, dar nu am mai auzit si vazut nimic, iar lumina disparuse. M-am repezit din nou afara, la poarta din fata, dar tot nu am vazut vreo masina plecand. Parea ca el a disparut intr-o cu totul alta directie decat aceea din care venise...

 

Nu-mi amintesc sa-i fi vazut umbra. In directia in care plecase se afla un gard des si cred ca i-ar fi fost foarte greu sa treaca prin el, mai ales in tinuta aceea de sarbatoare. dar el nu a mai aparut. Am stat pe loc privind o bucata de timp,observand cu atentie strada, asteptand sa iasa, dar el nu a aparut si nici o masina nu a parasit soseaua. Doua sau trei masini au trecut intre timp si cred ca nu l-as fi scapat din vedere.

 

Am fost foarte tulburat de aceasta intamplare si am lasat toate luminile aprinse. intrevederea durase cam 20 de minute, timp in care nu am sesizat nici un fel de miros. Cand a venit in casa mea, cainele latrase, ca apoi sa-si puna coada intre picioare si sa se ascunda in cotet, ceea ce la el era un comportament neobisnuit. O pisica cu patru pui nou nascuti, ca si o pisica persana care se aflau in casa, pareau a fi neafectate.

 

Cand cei doi fii ai mei impreuna cu sotia s-au intors de la cinematograf, cam dupa o ora si jumatate, le-am povestit despre toata aceasta patanie. Fiul meu mai mare a propus sa cautam pe drum urme si luan o lanterna a iesit, gasind chiar in mijlocul drumului o serie de urme care se prezentau ca o amprenta a unui mic tractor-macara. aceste urme nu erau prea late si aveau numai aproximativ un metru lungime. Nu a gasit nimic altceva in afara acestor urme. Nici un model de automobil nu ar fi avut posibilitatea sa le imprime, deoarece carosabilul era prea ingust pentru ca o masina sa circule pe el. Pe de alta parte, erau prea adanci si prea distincte pentru a fi facute de o motocicleta. Urmele erau deja sterse a doua zi, desi nimeni nu folosise peste noapte drumul carosabil.

 

Am reintrat in casa, iar familia m-a zorit sa fac ceea ce imi spusese omul: am sters cele patreu benzi, apoi le-am aruncat in focul din camin. Am ars de asemenea cateva articole despre OZN-uri si am fost convins ca am curatat totul. Apoi am chemat-o pe Shirley Ficket cerandu-i sa ia contact cu National Enquirer ca sa le spuna ca nu mai doresc sa se publice nimic despre cazul Stephens. Mi-a parut foarte rau ca am distrus benzile acelea! Ele chiar ca nu aveau cu ce sa dauneze cuiva, dar ma straduiam ca totul sa fie in ordine si eram intr-adevar inspaimantat in acele monmente. Dormisem bine in noaptea aceea, dar dupa o saptamana am inceput sa am cosmaruri care se tot repetau si in care deam fata creaturii facandu-se din ce in ce mai mare, devenind din ce in ce mai aproape. Dupa inca o saptamana cosmarurile au incetat cu totul si nu au mai revenit de atunci. Am avut o sumedenie de neplaceri intre timp cu telefonul: odata era intrerupt, apoi se auzeau clicuri urmate de zgomote de fond care indicau ca linia era deschisa undeva la un alt telefon; dar niciodata nu am auzit voci straine. Totusi alti indivizi interveneau in conversatia mea telefonica. In prezent, telefonul nu-mi mai este deranjat si sper ca s-a terminat cu asta...

 

Doamna Madelaine Hpkins, sotia medicului si cei doi fii ai lor cu nurorirle, au certificat intru totul relatarea. Doamna Hopkins si-a ades aminte cat de surprinsa a fost ea si cei doi fi cand s-au reintors acasa: "Toate luminile ardeau, la poarta, in camera din fata, peste tot. Ne-am zis ca ceva se intampla, asa ca John (fiul) a intrat ca sa afle. L-am vazut pe sotul meu la masa, pe care se afla o arma. L-am intrebat ce se intampla, iar el a inceput sa-mi povesteasca. Am zis: La ce-ti foloseste arma, daca el a facut sa dispara o moneda? As fi dorit sa fi fost aici, dar cred ca in acest caz, el (omul in negru) nu ar mai fi venit."

 

Un barbat si o femeie ciudata ii viziteaza pe fiul si nora doctorului Hopkins.

 

Doctorul Hopkins isi continua relatarea: Iata descrierea bizarului caz al lui John si Maureen Hpkins, fiul meu mai mare si sotia sa.

 

Vineri, 24 septembrie 1976. Ora apelului telefonic: 7:30 p.m. (era inuneric). Timpul era senin, uscat si rece, aerul calm. A raspuns la telefon Maureen. numele dat de interlocutor era Bill Post. I se adresase pe nume si afirma ca este prietenul unui alt prieten care il cunoastea pe John, dar nu putea stabili cine era persoana respectiva. Sustinea ca era din Conway, New Hampsire si se afla la magazinul universal din Biddenford. A intrebat daca erau singuri si daca erau ocupati, deoarece dorea sa stie daca impreuna cu insotitoarea sa ar fi putut sa-i intalneasca. La un moment dat, un zumzait pronuntat s-a auzit in receptor si vocea omului a sunat distorsionata. Dorea sa afle locul unde se puteau intalni si intreba: "Nu este acolo pe aproape vreun McDonald's?" spunea ca se afla in centrul comercial King si ca ar putea fi acolo in 5 minute. Fusese o zide vineri, era seara, iar traficul pe soseaua nationala era foarte aglomerat si lent in acea zona. Chiar in conditii ideale i-ar fi fost imposibil: ii trebuiau cel putin 25-30 de minute, in acele conditii, sa ajunga unde trebuia.

 

Strainul ii desrisese masina lui Maureen prin telefon, spunand ca avea un numar temporar de New Jersey. S-au intalnit destul de repede si au constatat ca placuletele de identificare nu aveau nici litere, nici numere, mentionand numai "Tempotrary N.J., 1975"! Omul l-a intrebat pe John unde ar putea sta de vorba, iar john a propus sa mearga impreuna la el acasa. Au plecat ficare din ei in masinile lor, dar pe parcurs, din cauza stopurilor si a circulatiei intense, s-au pierdut unul de altul. Dupa un timp, John a constata ca strainul se afla din nou in spatele sau si s-a gandit ca aceasta persoana era foarte familiarizata cu zona aceea, stiind cum sa taie scurtaturile si sa ocoleasca semafoarele. pana la urma au ajuns cu bine la domiciliul lui John.

 

Barbatul era insotit de o femeie. Pareau a fi doi albi in jurul varstei de 40 de ani. el era inalt si bine legat, cu parul de culoare inchisa, taiat scurt si pieptanat drept in jos, stil nemaintalnit de multi ani. purta o camasa cu manecile scurte de culoare cafenie, cu nasturi asortati, deschisa la gat si fara cravata. Pantalonii erau brun inchis, perfect calcati si cu mansetele largi. Pantofii nu prezentau nimic deosebit. Purta ochelari cu rame intunecate. nasul si narile erau mici, ochii aparent normali de culoare inchisa, urechile de marime mijlocie, asezate mai spre spate. Vocea ii suna inalt cu o nuanta nazalizata. tenul era deschis. Parea a fi destul de agitat, era foarte vorbaret, fara a spune de fapt prea multe despre ceva anume.

 

Insotitoarea lui avea talie obisnuita, cu un abdomen destul de pronuntat. Avea sanii mici, fermi, destul de coborati si nu purta sutien. Purta o bluza complet alba, o fusta in culorile alb si negru dintr-un material necunoscut (parea sa fie sintetic), ciorapi din nylon, pantofi negri, cu tocuri mici asa cum nu se mai vad acum.Vorbea foarte putin, cu o voce plangareata. Era excesiv de fardata, peste standardul actual, inclusiv buzele foarte rosii. cand statea drept, parea ca se afla in afara centrului de greutate fata de orizontala, picioarele dand impresia ca-i sunt anchilozate din sold. Fata de insotitorul ei, mergea cu pasi foarte mici si se apleca mereu inainte dand impresia ca este gata-gata sa cada. nu purta ochelari si ochii ei albastrii pareau sa fie normali. Nasul era foarte ascutit. urechile erau mici, plasate mult catre spate; parul de un blond foarte spalacit, adunat la ceafa intr-un fel de coc. Amandoi aveau mai degraba o infatisare demodata, ca inurma cu mai bine de 20 de ani.

 

Cand John si strainii sosira, Maureen urmarea programul TV subacvatic cu Jacques Cousteau. Barbatul a facut o remarca asupra tipului de submarin, spunand ca este ceva rudimentar. El a zis ca activitatea desfasurata sub apa, dupa cum se vedea pe ecran er o joac de copil.

 

In continuare vizita aceasta a avut un caracter foarte straniu. Strainul a pus o serie intreaga de intrebari fara noima, incercand sa-l descoasa pe John despre viata lui cotidiana, facand dovada faptului ca avea cunostinta si despre o serie de detalii intime ale vietii lor de familie. Cunostea chiar foarte bine si imprejurimile, dand detalii amanuntite asupra drumurilor ce puteau fi folosite mai eficient pentru a se ajunge cu masina in anumite zone. Pe Maureen a intrebat-o cum este ea constituita si daca nu are fotografii care s-o reprezinte in pielea goala. Evident, sotia lui John s-a simtit foarte ofensata de aceasta cerere.

 

Foarte ciudat a fost si felul in care au plecat cei doi. femeia s-a ridicat in picioare spunand ca doreste sa plece. Insotitorul ei s-a ridicat si el, dar nu se putea urni din loc. Ea i-a repetat de mai multe ori ca vrea sa plece; dar el nu se misca. In cele din urma, ea ii spuse lui John cu vadita disperare: "Va rog miscati-l, eu nu-l pot misca!" Desi se afla mai aproape de usa dacat ea, nu-i impiedica iesirea. La un moment dat, barbatul paru ca vrea sa se aseze din nou, dar deodata o lua din loc, urmat de femeie, deplasandu-se in linie perfect dreapta din locul in care statusera. Nu si-au luat ramas bun in nici un fel...

 

Cu circa o saptamana inainte de aceasta ciudata vizita, cat si in saptamana urmatoare ei, John nu a mai putut dormi normal. Desi a folosit o serie de tranchilizante, acestea nu prea au avut efect asupra lui. Celalat frate al lui, ca si sotia acestuia, nu au avut de suferit nici un fel de urmari ale vizitei celor doi indivizi.

 

Dupa ce au mai trecut cateva saptamani, barbatul a telefonat din nou, vorbind cu Maureen. I-a cerut scuze pentru comportarea sa sipentru orice s-ar fi putut intampla in timpul vizitei lor. Si-a exprimat regretul, afirmand ca nu se va mai repeta, intreband daca ar mai putea sta din nou de vorba. maureen i-a taiat-o scurt, spunand ca nu vrea sa mai aibe de a face cu oameni ca ei...

 

Familia doctorului Hopkins a fost implicata, atat inainte, cat si dupa intamplarile descrise aici, intr-o serie intrega de evenimente cu caracter paranormal: cosmaruri si previziuni ce aveau sa se adevereasca in timp,teleportari de obiecte, fotografiei psihice, convorbiri si captari cu voci ale unor persoane defuncte, etc. Se poate spune ca fenomenul OZN - cu tot bagajul sau de enigme si intrebari ramase fara raspunsuri - nu poate fi studiat si inteles decat numai cu studiul in paralel al parapsihologiei.

 

 

<<< Men in Black - Oamenii in negru

 

 

Informatii preluate dupa cartea "OZN - Cenzura cosmica", Calin N. Turcu, Editura Domino

Share this post


Link to post
Share on other sites

interesante aceste relatari.

 

este posibil sa existe o organizatie guvernamentala secreta care sa se ocupe cu "inchisul gurilor" celor care vor sa faca publice anumite lucruri legate de fenomenul OZN.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sign in to follow this  

×