Jump to content
Forum Roportal
HellenaJ

Fereastra sufletului

Rate this topic

Recommended Posts

Am citit zilele acestea despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit.Inainte de a se muta,mama,tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pt.a scoate din casa lucrurile vechi,pt.a face curatenie si pt.a pregati cat mai bine locuinta.In prima dimineata cand au ajuns in casa,fiica lor a observat,privind pe fereastra,o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate pe balcon."Mama,priveste ce rufe murdare intinde vecina noastra in balcon!Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea!Poate ar trebui sa merg sa o invat cum se face!Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca.."Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele,a privit apoi la fiica ei si nu a spus nici un cuvant.Si asa,la fiecare doua sau trei zile,fiica repeta observatiile,in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate,asa ca i-a spus mamei sale:"Priveste,a invatat sa spele rufele,cu toate ca nu am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face."Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:"Nu,astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre."

Si in viata se intampla de multe ori la fel..Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru,cea prin care observam faptele celorlalti.Inainte de a critica,potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatam sufletul pt.a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru.Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufleteasca a celorlalti,chiar daca ei nu sant niciodata perfecti.

Share this post


Link to post
Share on other sites

E adevarat, dar la urma urmei, noi raspundem de noi. Stim cum e bine, si totusi tot ca noi facem, chiar de gresim...

Privim pe o fereastra, dar tot in casa stam, chiar de stim ca mult mai normal ar fi sa iesim sa vedem cum se vede de afara.

 

Viata noastra e ca si o fereastra. Curata sau murdara? Asta presupune deja niste repere, criterii. In opinia mea, viata nu poate fi redusa la nimic. Fiecare isi alege cursul vietii, si deci pentru fiecare, ceea ce face e bine! In cazul nostru, daca ar intra cineva in casa, sa ne scoata afara, doar asa iti poti da seama de cum e fereastra...

 

Poate ca gresesc, dar fara interventii de afara, toate ferestrele sunt curate, privite de dinauntru!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ascuns intr-un colt din camera, e sufletul meu ... Mic cat un ghem de ata e si cumintel ... E trist si nu indrazneste sa priveasca in sus! Niciun semn de viata nu mai da :crazy:

Fereastra e inchisa si nu pot sa ajung la el ;)(

Cum pot vorbi cu sufletul meu...?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ascuns intr-un colt din camera, e sufletul meu ... Mic cat un ghem de ata e si cumintel ... E trist si nu indrazneste sa priveasca in sus! Niciun semn de viata nu mai da :yes:

Fereastra e inchisa si nu pot sa ajung la el :yes:(

Cum pot vorbi cu sufletul meu...?

 

 

Ascultandu-l, e un prim pas.

Vezi de ce nu-ti mai vorbeste, cu ce l-ai suparat si da-i ceea ce-i trebuie.

Sufletul face parte din tine, alaturi de minte, trup, spirit.

Nu neglija nici o parte a INTREGULUI.

Edited by zidita

Share this post


Link to post
Share on other sites
.....................

Venise femeie, minune - jertfită:

cu ochii de stele

şi părul

Edited by deea_s

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se isca,la cer se suie si iar coboara catre pamanturi,vesnic altfel.

(Goethe)

frumos graieste Goethe dar spune si ceva personal de acolo din adincul tau

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sunt foarte frumoase povestioarele tale.Stiu ca am am citit-o si pe aceea cu inteleptul si inelul .Hmm... fereastra sufletului.

Am observat ca multi dintre noi au tendinta de a fi mai intai critici si apoi autocritici. Personal, nici eu nu inghit o critica prea usor . Si mi se intampla sa fac si eu comentarii la adresa altora...

Este adevarat ca oamenii sunt supusi greselilor. E un alt mod de a invata ...

Si e si mai usor sa schimbi ceea ce fac altii, si ti se pare ca nu fac "bine", decat sa schimbi ceva ce faci tu ...Sau macar sa comentazi la adresa lor...

Ce mai pot spune : interesante povestioare.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sunt foarte frumoase povestioarele tale.Stiu ca am am citit-o si pe aceea cu inteleptul si inelul .Hmm... fereastra sufletului.

Am observat ca multi dintre noi au tendinta de a fi mai intai critici si apoi autocritici. Personal, nici eu nu inghit o critica prea usor . Si mi se intampla sa fac si eu comentarii la adresa altora...

Este adevarat ca oamenii sunt supusi greselilor. E un alt mod de a invata ...

Si e si mai usor sa schimbi ceea ce fac altii, si ti se pare ca nu fac "bine", decat sa schimbi ceva ce faci tu ...Sau macar sa comentazi la adresa lor...

Ce mai pot spune : interesante povestioare.

:cry: cui te-ai adresat domnule draga ?

se spune ca numai inteleptii iubesc mustrarea dar astazi se traieste atit de putin si tutmultos incit nu ai timp sa devii intelept ca ai si ajuns la ziua mortii :doh:

 

Am citit zilele acestea despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit.Inainte de a se muta,mama,tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pt.a scoate din casa lucrurile vechi,pt.a face curatenie si pt.a pregati cat mai bine locuinta.In prima dimineata cand au ajuns in casa,fiica lor a observat,privind pe fereastra,o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate pe balcon."Mama,priveste ce rufe murdare intinde vecina noastra in balcon!Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea!Poate ar trebui sa merg sa o invat cum se face!Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca.."Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele,a privit apoi la fiica ei si nu a spus nici un cuvant.Si asa,la fiecare doua sau trei zile,fiica repeta observatiile,in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate,asa ca i-a spus mamei sale:"Priveste,a invatat sa spele rufele,cu toate ca nu am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face."Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:"Nu,astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre."

Si in viata se intampla de multe ori la fel..Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru,cea prin care observam faptele celorlalti.Inainte de a critica,potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatam sufletul pt.a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru.Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufleteasca a celorlalti,chiar daca ei nu sant niciodata perfecti.

:- fereastra sufletului sint ochii ,un bun cunoscator al firii umane poate citi un om dupa infatisarea si gesturile lui iar in sufletul lui se poate uita prin ochii sai , ochii nu mint niciodata

 

cind apare urmatoarea povestire sau urmatorul capitol sint curios? :o:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×