Am citit zilele acestea despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit.Inainte de a se muta,mama,tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pt.a scoate din casa lucrurile vechi,pt.a face curatenie si pt.a pregati cat mai bine locuinta.In prima dimineata cand au ajuns in casa,fiica lor a observat,privind pe fereastra,o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate pe balcon."Mama,priveste ce rufe murdare intinde vecina noastra in balcon!Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea!Poate ar trebui sa merg sa o invat cum se face!Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca.."Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele,a privit apoi la fiica ei si nu a spus nici un cuvant.Si asa,la fiecare doua sau trei zile,fiica repeta observatiile,in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate,asa ca i-a spus mamei sale:"Priveste,a invatat sa spele rufele,cu toate ca nu am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face."Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:"Nu,astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre."
Si in viata se intampla de multe ori la fel..Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru,cea prin care observam faptele celorlalti.Inainte de a critica,potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatam sufletul pt.a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru.Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufleteasca a celorlalti,chiar daca ei nu sant niciodata perfecti.
