Programarea parentala

Floricik_23 a scris:

Ca e mai bine sa se desconsidere doar in particular el cu sine insusi nu? :cry:

Care incredere in sine este perfecta?

Ca e mai bine sa vorbim discutii, nu?! Eu am intalnit perosnae cu increderea de sine foarte buna. Perfectiune nu am vazut sa existe pana acum in nimic.

Este cumva constienta de sine vreodata perfecta sau intregita de tot. Nu omul cat traieste invata?

Eu cred ca exista persoane constiente pe deplin de ele. Nu luam in discutie cazurile de coma. Dar putem si sa conversam patologic pe tema data, fara sa avem final, nu?! In fond desconsiderarea celui din jur , este la moda. Cu cat mai din topor, cu atat mai "autentic" ne exprimam resentimentele, pe care le consideram ca fiind lucruri ok a le simti, nu asa?!

elandi a scris:

Sunt aia care-si exprima furia fara rezerve.

Daca si-au exprimat-o si in copilarie, la situatia potrivita( lucru fata de care sunt sceptica) este ok, nu au resentimente, decat daca au vazut la parinti ca asa e corect sa te simti. Daca si-o exprima la maturitate abia, atunci exista probabilitate mare, ca sa exprime nu numai furie ci si resentimente, sau sa exprime de fapt numai resentimente mascate sub furie.

Confruntarea cu "strainul din noi" este nesfarsita. Doar incepatorii cred ca dupa terapie numai esti "inconstient".

"Numai" sau "nu mai"? Ca nu am inteles. Si dupa care terapie? Psihanaliza cumva?!

Anya2007 a scris:

Dar putem si sa conversam patologic pe tema data...

Adica de ce patologic?

Anya2007 a scris:

In fond desconsiderarea celui din jur , este la moda.

"Ca e mai bine sa se desconsidere doar in particular el cu sine insusi nu? :cry: "

Atunci crezi ca e ok sa faca asta de mai sus? ca oricum te vei mai si desconsidera in viata sau te vei judeca mai aspru, ca altfel vei suferi de complexul de superioritate si autosuficienta.

Anya2007 a scris:

In fond desconsiderarea celui din jur , este la moda.

Cum ai ajuns tu la concluzia asta?

Floricik_23 a scris:

Adica de ce patologic?

Discutia fara finalitate, in care apar doar contradictii bazate pe emiterea de supozitii fara suport, este patologica. Ea se desfasoara doar pentru ca participantii doresc sa aiba un motiv de a se desconsidera reciproc.

Atunci crezi ca e ok sa faca asta de mai sus? ca oricum te vei mai si desconsidera in viata sau te vei judeca mai aspru, ca altfel vei suferi de complexul de superioritate.

Nu ma voi desconsidera in viata si nici nu ma judec. Ca reflectez asupra a ceea ce fac, am facut, sau voi face, este alta treaba. Nu ma judec. Complexele de superioritate vin de la o doza mai mare sau mica de paranoia. A te desconsidera este o forma de depresie. Adica "eu nu sunt OK, tu esti OK". Sunt tot forme de autoagresare. Nu reprezinta sanatate psihica. A considera ca toti sunt bolnavi, sau in nevroza compensata, cred ca este o alta forma de desconsiderare, venita din neputinta de a gasi solutii care sa ne multumeasca deplin. Sau din dorinta de a filozofa pe tema. Omul greseste in viata. Poate fi constient de greseala. Si poate alege sa nu o repete. Dupa cum poate alege sa invete sa greseasca cat mai putin. Asta imi suna mie a fi ok. Eu cred ca in viata nu gasim nicicand solutiile cele mai bune, ci doar cele mai putin proaste pentru situatia data.

Floricik_23 a scris:

Cum ai ajuns tu la concluzia asta?

O vad.... cu ochii liberi. :cry:

Floricik_23 a scris:

Discutia fara finalitate, in care apar doar contradictii bazate pe emiterea de supozitii fara suport

Parerea mea...chiar au avut suport...si nu cred ca unul patologic, si erau mai mult decat supozitii.

Anya2007 a scris:

Omul greseste in viata. Poate fi constient de greseala. Si poate alege sa nu o repete. Dupa cum poate alege sa invete sa greseasca cat mai putin. Asta imi suna mie a fi ok. Eu cred ca in viata nu gasim nicicand solutiile cele mai bune, ci doar cele mai putin proaste pentru situatia data.

Da. De acord....mai mult sau mai putin. Totusi o incredere in tine sanatoasa te indreptateste cred, sa gasesti solutii daca nu cele mai bune, unele bune totusi.

...dar ai ocolit elegant raspunsul la intrebare...si din comentariul tau la postarea mea s-a inteles o chestie

Floricik_23 a scris:

QUOTE (Floricik_23 @ Dec 12 2007, 11:37 PM)

...dar ai ocolit elegant raspunsul la intrebare...si din comentariul tau la postarea mea s-a inteles o chestie

Nu e OK sa faca "aia de mai sus", daca la conversatia patologica te referi. Nu inteleg exprimarile tale. Pentru mine sunt confuze.

Care sunt cele mai des intalnite porunci parentale ?

Exista un anumit set de porunci sau difera in functie de pacient ?

freakkk a scris:

Care sunt cele mai des intalnite porunci parentale ?

Cred ca foarte des intalnita si total rigida si ilogica si nesanatoasa este: "Tu trebuie sa ma asculti, asta-i datoria ta de copil pentru ca eu sunt parintele tau".

Floricik_23 a scris:

Cred ca foarte des intalnita si total rigida si ilogica si nesanatoasa este: "Tu trebuie sa ma asculti, asta-i datoria ta de copil pentru ca eu sunt parintele tau".

Ascultarea nu trebuie sa fie cu ochii inchisi.

freakkk a scris:

Care sunt cele mai des intalnite porunci parentale ?

Exista un anumit set de porunci sau difera in functie de pacient ?

Important e ca "poruncile" nu se dau mot-a-mot asa cum se asteapta unii. Din cauza asta se si executa, pentru ca sunt date subliminal, se imprima in inconstient si vor fi rulate toata viata. Odata constientizate (modul in care au fost date) poti sa le ignori mai ales daca primesti permisiunile complementare de la terapeut.

De exemplu, romanii au permisiuna "Sa traiti bine!" data de parintele Basescu, dar ei au transformat-o in "Bine ca mai traiti" - asa cum le-a dat-o Ceausescu si anteriorii timp de 50 de ani. Responsabilitatea de "a trai bine" revenea tuturor romanilor, de la Basescu in jos. El ne-a dat-o. E corecta. Insa nu coincide cu poruncile anterioare din inconstientul colectiv al romanilor. Acolo e bine imprimata porunca "sa traiti prost". Cam 2 generatii e nevoie pentru a se sterge inconstientul colectiv.

Floricik_23 a scris:

Cred ca foarte des intalnita si total rigida si ilogica si nesanatoasa este: "Tu trebuie sa ma asculti, asta-i datoria ta de copil pentru ca eu sunt parintele tau".

iosafat a scris:

Ascultarea nu trebuie sa fie cu ochii inchisi.

Da, doar ca din pacate copilul in general e fragil si vulnerabil, si mai degraba el tinde sa-si asculte paintele pentru ca are nevoie de iubire, de aprobare. Iar daca se opune acestuia deoarece constientizeaza "rigiditatea" poruncii date de parinte, va beneficia probabil de critica si dezaprobare (esti un copil rau, neascultator). Iar in cazul asta are toata posibilitatea sa se considere la randul lui un individ rau.

Principalul lucru de urmarit in educarea copilului ar trebui, ar fi bine sa fie indrumarea de catre parinte, care sa-i dea copilului posibilitatea sa-si traiasca viata intr-un mod in care sa se simta cat mai implinit si fericit. Orice directiva care nu include si implinirea copilului ci doar "mofturi" de-ale parintilor, acestia din urma asteptand sa fie indeplinite de copil neconditionat, poate duce in cele din urma la frustrari de ambele parti. Copilul simte si intelege, chiar daca e mic

iosafat a scris:

De exemplu, romanii au permisiuna "Sa traiti bine!" data de parintele Basescu, dar ei au transformat-o in "Bine ca mai traiti" - asa cum le-a dat-o Ceausescu si anteriorii timp de 50 de ani. Responsabilitatea de "a trai bine" revenea tuturor romanilor, de la Basescu in jos. El ne-a dat-o. E corecta. Insa nu coincide cu poruncile anterioare din inconstientul colectiv al romanilor. Acolo e bine imprimata porunca "sa traiti prost". Cam 2 generatii e nevoie pentru a se sterge inconstientul colectiv.