elandi a scris:Mima este valabila pentru 99% dintre oamenii numiti educati. Parerea mea.
Dacă ne referim la Rom
Programarea parentala
Început de Cleric Prest, Dum 21 oct 2007 · 304 răspunsuri · 44.154 vizualizări
elandi a scris:Aici vorbim despre ce este, nu despre ce ni se pare noua. Nici despre ce ne-ar place. Ce spui tu ar fi valabil daca nu ar exista "strainul din noi", inconstientul. Niciodata nu suntem atat de sinceri fata de noi pe cat declaram. Educatia si cultura sunt altceva decat cunoasterea de sine. Apoi ceea ce simti si "nu se cuvine" nu se poate schimba. Ideea este sa recunoasti si sa nu dai curs a ceea ce este indezirabil.
Pai tocmai ca pentru a te schimba e nevoie de cunoastere. Iar cunoasterea (autocunoasterea cu adevarat) de unde o obtii sau cum o faci? Asa din bun senin? Mai ales daca in familia unde ai crescut a existat un grad mare de inconstienta. Eu cel putin daca nu ma puneam pe citit si mai apoi nu mergeam in psihoterapie pot spune cu siguranta ca nu eram ceea ce sunt scum si nu aveam ideile si cunostintele care le am. Probabil eram vreao "inconstienta" urmand exemplul si ideile parintelui care m-a crescut. E adevarat ca e greu sa ajungi sa te cunosti si sa-ti recunosti partile intunecate ale inconstientului dar daca te gandesti ca doar asa poti progresa si poti cu adevarat sa evoluezi intr-un om mai bun atunci cred ca esti destul de motivat sa o faci.
Ceea ce simti si nu se cuvine se cere acceptat mai intai asa cum este, apoi inteles de unde provine, si mai apoi cand ai inteles cat iti dauneaza tie si apoi celorlalti poate gasesti motivatia sa inlocuiesti cu altceva.
Ca să citez o vorbă cunoscută : "Lucrurile, ca şi caii, sunt cel mai bine struniţi
harald a scris:Dacă ne referim la Rom
Mi se pare interesant cazul copiilor cu mult peste nivelul parintilor, copii ai caror parinti nu realizeaza asta sau o realizeaza si le dau in cap involuntar sau voit propriilor copii.
elandi a scris:Asa ar fi de dorit. Cica oamenii mari au fost cei care s-au pus pe ei in discutie.
Mersi draga, dar ma simt cel putin flatata...care mare...n-ai tras pana acum concluzia ce mica tind sa ma simt atunci cand sunt printre oameni?
"QUOTE (Floricik_23 @ Dec 12 2007, 09:43 PM)
Probabil eram vreao "inconstienta"... "
Nu ca acum n-as fi .... dar cel putin ma stradui sa aplic cat pot eu de mult ceea ce am descoperit ca este bine...si o vaoi face in continuare...viata inseamna evolutie.
Editat Mie 12 dec 2007 22:10
elandi a scris:Cu cat esti mai educat, cu atat poti masca mai bine ceea ce simti dar "nu se cuvine" sa simti. Parintii din topor, care-si exprima fatis resentimentele fata de copiilor, sunt mai putin patogeni decat cei scoliti si astfel ipocriti.
Resentimentul vine din neputinta de a-ti exprima sentimentul de furie . Asa incat nu este nici pe departe un sentiment autentic. Resentimentele exprimate reprezinta patologie curata. Ele nu ar trebui sa existe, daca sentimentul adecvat unei situatii in care am fost tratati incorect, ar fi fost exprimat la vremea cuvenita. Cu cat mai multe resentimente, cu atat mai multa patologie. Deci, cum ramane cu parintii "din topor"?!
Floricik_23 a scris:Mersi draga, dar ma simt cel putin flatata...care mare...n-ai tras pana acum concluzia ce mica tind sa ma simt atunci cand sunt printre oameni?"QUOTE (Floricik_23 @ Dec 12 2007, 09:43 PM)
Probabil eram vreao "inconstienta"... "
Nu ca acum n-as fi .... dar cel putin ma stradui sa aplic cat pot eu de mult ceea ce am descoperit ca este bine...si o vaoi face in continuare...viata inseamna evolutie.
Ma intreb, oare terapia facuta a dus la faptul ca tu acum te consideri in continuare inconstienta? Cand un om zice despre sine ca este inconstient, chipurile in gluma "constienta", inseamna ca atunci inconstientul (de sine) tocmai rosteste adevarul. 
Si eu personal mai vad si ca increderea de sine e bine afectata, de a ajuns omul sa se desconsidere pe fata. :cry:
Editat Mie 12 dec 2007 22:57
Anya2007 a scris:Si eu personal mai vad si ca increderea de sine e bine afectata, de a ajuns omul sa se desconsidere pe fata.
Ca e mai bine sa se desconsidere doar in particular el cu sine insusi nu? :cry:
Care incredere in sine este perfecta?
Anya2007 a scris:Ma intreb, oare terapia facuta a dus la faptul ca tu acum te consideri in continuare inconstienta?
Este cumva constienta de sine vreodata perfecta sau intregita de tot. Nu omul cat traieste invata?
Taina a scris:ok. o sa repet. Kleinienii (sunt o scoala mai ales britanica) sustin ca invidia e innascuta. Mai bine zis capacitatea de a simti invidie e innascuta (corect). Unii o au puternica, altii deloc (o au toti, dar unii au capacitatea-inteligenta de a respinge nevoia de a invidia), altii slaba. Asta e o opinie controversata, nu toti sunt de acord cu ea, insa mai mult de jumatate dintre clinicienii care au lucrat cu psihotici o confirma (mitomanii si cleptomanii sufera greu de invidie).Sigur este faptul ca agresivitatea este innascuta. Orice om se naste cu capacitatea de a simti ura, furie etc. Asta pentru ca agresivitatea este cu siguranta necesara supravietuirii.
E interesanta ideea ca mama ar fi ea insasi invidioasa si i-ar transmite-o cumva bebelusului ei (nu e interesanta, e chiar reala si o face, bebelusul daca-i seamana genetic se va impregna mai puternic cu tendintele patologice ale mamei transmise atat genetic cat si informatic - nonverbal si verbal). Initial mama are rol reglator pentru afectele foarte puternice ale bebelusului. Cine a auzit un bebelus plangand stie cat de puternice sunt starile lui afective. Problema vine din faptul ca bebelusul care simte invidie are tendinta de a nu suporta (in mare, e prea mult de scris daca ajung la detalii) faptul ca nu se poate descurca singur, fara mama lui.
Exemplu: bebelusul vrea sa suga la san si mama nu e langa el. Atunci tipa si plange dupa ea. El poate sa astepte (tine cont ca vorbesc de primele sase luni de viata) doar o perioada foarte limitata in timp, de ordinul secundelor sau minutelor. Daca aceasta perioada e depasita, mama poate fi respinsa cand vine. Asta iarasi se intampla des cu toti bebelusii. Atunci ce face ? Pai, de pilda, poate respinge initial sanul mamei. Sau il poate musca. Sanul pe care si-l dorea si lipsea a devenit rau. In mod normal, daca mama isi pastreaza cat de cat stapanirea de sine si bebelusul nu e invidios, lui o sa-i treaca, dupa niste secunde o sa accepte linistit sanul. Daca e invidios simte cam asa "Ea are ce vreau eu bun si nu e mereu la dispozitia mea. Nu pot sa suport ca exista ceva bun in afara mea, de care eu sa depind. Asa ca il distrug (in fantasma de exemplu ii neaga importanta, n-are nevoie de mama, se descurca singur)."
Exemplul cu serviciul pe care i-l faci cuiva si te trezesti ca apoi persoana in cauza iti face o figura e similar. Acea persoana nu suporta gandul ca cineva il poate ajuta si ca ea nu s-a descurcat singura.
Ca popor tot asa, in loc sa-si concentreze eforturile pe a castiga si ei bani, incearca sa distruga ce au altii. De exemplu fura de la patron, desi poate ca el se poarta frumos cu angajatii si poate ca l-a ajutat cu multe pana in acel moment (corect, vezi popoarele care s-au ridicat spectaculos din psihoza colectiva premergatoare celui de a-l doilea razboi mondial acceptand neconditionat ajutorul teoretic si practic pentru care au platit si dobanda pana in anii `80).
In ce masura parintii pot impregna invidie in copilul lor eu nu am o opinie formata (studiaza autorii AT pentru a vedea opinia lor desi as zice ca nu e neaparat necesar, poti si singura sa asterni pe hartie cateva metode de impregnare cu invidie). Daca sustii ca tendinta de a simti invidie e innascuta, atunci evident ca nu se poate asa ceva. Dar mi se pare foarte posibil sa le incurajeze inclinatia catre invidie. Si mai posibil e sa le incurajeze o tendinta depresiva, sa nu se bucure de lucrurile placute din viata fara sa se uite mereu in curtea vecinului. Sau xenofoba de genul "numai noi, familia, suntem de incredere si buni, ceilalti te sapa si sunt prosti si rai".
Am inteles ce voiai sa transmiti, chiar mi-am lamurit niste aspecte...
Editat Mie 12 dec 2007 23:11
Anya2007 a scris:Resentimentul vine din neputinta de a-ti exprima sentimentul de furie . Asa incat nu este nici pe departe un sentiment autentic. Resentimentele exprimate reprezinta patologie curata. Ele nu ar trebui sa existe, daca sentimentul adecvat unei situatii in care am fost tratati incorect, ar fi fost exprimat la vremea cuvenita. Cu cat mai multe resentimente, cu atat mai multa patologie. Deci, cum ramane cu parintii "din topor"?!
Sunt aia care-si exprima furia fara rezerve.
Anya2007 a scris:Ma intreb, oare terapia facuta a dus la faptul ca tu acum te consideri in continuare inconstienta?
Floricik_23 a scris:Este cumva constienta de sine vreodata perfecta sau intregita de tot. Nu omul cat traieste invata?
Confruntarea cu "strainul din noi" este nesfarsita. Doar incepatorii cred ca dupa terapie numai esti "inconstient". :cry: