Programarea parentala

Kallisti a scris:

Eu cred ca exista o cruce de dus in scenariul mamei.

Ar mai putea fi o teorie valabila. Stiind ca varsta inaintata a genitorilor poate determina cu mai mare probabilitate aparitia sdr Down, atat mama cat si tata sa incerce sa procreeze la o varsta inaintata, si sa isi asume toate riscurile posibile pentru aparitia bolii( lipsa investigatii complexe) :cry: Aici eu as putea suspecta un "scenariu necurat" . Pentru asta insa, este necesar ca fiecare genitor sa isi gaseasca partener complementar...adica dispus sa ignore riscul, in cunostiinta de cauza. Astazi insa mai toti stiu macar teoria ca " din parinti batrani pot iesi mai degraba copii tampiti"....unii insa prefera sa ignore chestia si o modifica cu ..." sau copii geniali"....expresie care inlocuieste de fapt "copii normali"

Floricik_23 a scris:

Altfel cum iti explici ca cineva care are increderea in sine la pamant va ajunge sa se respecte si sa se iubeasca din nou.

Eu personal nu cred ca ajunge nimeni ( dintre cei cu increderea la pamant), ca DOAR prin autoeducare sa se iubeasca. Ori a facut pe undeva o terapie buna, ori nu se iubeste si doar pare ca s-a recuperat. Asa vad eu problema. Educatia reprezinta altceva. A iubi e cu totul alta. Si a invata sa iubesti, vad sa fie alt lucru. Pot iubi o persoana si fara sa o educ ( vezi cazul partenerilor din cuplu, sau cazul copiilor ajunsi adulti, versus parintii lor). Exista o vorba romaneasca...educatia se face in cei 7 ani de acasa. ...de-aia si scriptul tot in primii 7 ani apare...e "rodul" unei portiuni din educatia parentala. :P Mai incolo, e mai dificil de educat...dar nu imposibil. Apoi, nu doar increderea in sine este cheia pentru reintegrare optima...mai sunt si alte chei....valorizare de sine corecta, sentimentul valorii de sine, setimentele, comunicarea, simtul responsabilitatii. Nu totul incepe si se sfarseste la increderea in sine....daca celelalte nu sunt ok, si increderea nu e ok. :evil:

[quote name='Anya2007' date='Dec 12 2007, 05:31 PM' post='1218842'

Eu personal nu cred ca ajunge nimeni ( dintre cei cu increderea la pamant), ca DOAR prin autoeducare sa se iubeasca. Ori a facut pe undeva o terapie buna, ori nu se iubeste si doar pare ca s-a recuperat. Asa vad eu problema. Educatia reprezinta altceva. A iubi e cu totul alta. Si a invata sa iubesti, vad sa fie alt lucru. Pot iubi o persoana si fara sa o educ ( vezi cazul partenerilor din cuplu, sau cazul copiilor ajunsi adulti, versus parintii lor). Exista o vorba romaneasca...educatia se face in cei 7 ani de acasa. :cry:...de-aia si scriptul tot in primii 7 ani apare...e "rodul" unei portiuni din educatia parentala. Mai incolo, e mai dificil de educat...dar nu imposibil. Apoi, nu doar increderea in sine este cheia pentru reintegrare optima...mai sunt si alte chei....valorizare de sine corecta, sentimentul valorii de sine, setimentele, comunicarea, simtul responsabilitatii. Nu totul incepe si se sfarseste la increderea in sine....daca celelalte nu sunt ok, si increderea nu e ok.

Eu prin autoeducare inteleg urmatorul lucru: te uiti cu atentie in interiorul tau si vezi situatia, pentru ce anume te poti valoriza, tinzi cumva sa te subestimezi si in ce masura, la ce mai ai de lucrat pentru a evolua si a te simti realizata, implinita, apoi treci la actiune, pentru a indeplini ce ai realizat ca trebuie sa mai faci pentru tine. Iubirea pentru ceilalti eu o vad similara, doar ca totul se face in acord cu vointa celuilalt, actionand pentru a-l vedea pe acesta cat mai implinit. deci practic la orice pas eu consider ca e nevoie de educare, de disciplina, pentru ca nu poti lasa la voia intamplarii viata ta si a persoanei iubite, sau a altora, vieti care sunt atat de pretioase. Deci de-aia cred eu ca la baza iubirii adevarate sta educarea, care se face prin disciplina, perseverenta. .

Deasemenea increderea in sine eu o vad ca fundamentala sentimentului valorii de sine, aprecierii de sine corecte ( fara subestimare dar si fara supraestimare); daca ai incredere in tine esti dispus sa-ti asumi si responsabilitati daca nu, atunci ti se par o corvoada.

In legatura cu psihoterapia, este vorba pe langa spijinul acordat de psihoterapeut, si de un lucru cu sine insusi a pacientului. Si aceasta activitate n-o poate face de fapt decat prin vointa proprie. Si ai cam vazut cum se leaga toate dupa parerea mea, vointa, disciplina, autoeducarea.

Mi-ar place sa vad care este si parerea ta despre iubire. :P

Anya2007 a scris:

Eu cred ca nu are legatura dragostea cu educatia. Sunt 2 chestii absolut diferite si care se invata...sau nu.

Dacă se

Floricik_23 a scris:

Mi-ar place sa vad care este si parerea ta despre iubire. :cry:

Ca este neconditionata. Si reprezinta dragoste in realitatea celuilalt.

harald a scris:

Dacă se

Anya2007 a scris:

Asa este, gandim diferit. Opinia mea este ca educatie nu este totuna cu dragostea.

De ce?

Imi cer scuze dc ti-am intrerupt postarea.

Anya2007 a scris:

Eu cred ca nu are legatura dragostea cu educatia. Sunt 2 chestii absolut diferite si care se invata...sau nu.

Cu cat esti mai educat, cu atat poti masca mai bine ceea ce simti dar "nu se cuvine" sa simti. Parintii din topor, care-si exprima fatis resentimentele fata de copiilor, sunt mai putin patogeni decat cei scoliti si astfel ipocriti.

elandi a scris:

Cu cat esti mai educat, cu atat poti masca mai bine ceea ce simti dar "nu se cuvine" sa simti. Parintii din topor, care-si exprima fatis resentimentele fata de copiilor, sunt mai putin patogeni decat cei scoliti si astfel ipocriti.

Eu cred ca cu cat esti mai educat cu atat poti sa iti dai seama si sa descoperi mai bine de unde vin acele sentimente pe care le ai, si care nu se cuvin. Iar apoi deasemenea ai mai mare posibilatate sa le schimbi, sa le transformi decat unii care au o cultura si educatie mai mici.

Ipocrit esti doar daca alegi sa fii asa.

Floricik_23 a scris:

Eu cred ca cu cat esti mai educat cu atat poti sa iti dai seama si sa descoperi mai bine de unde vin acele sentimente pe care le ai, si care nu se cuvin. Iar apoi deasemenea ai mai mare posibilatate sa le schimbi, sa le transformi decat unii care au o cultura si educatie mai mici.

Subscriu. :cry:

elandi a scris:

Cu cat esti mai educat, cu atat poti masca mai bine ceea ce simti dar "nu se cuvine" sa simti. Parintii din topor, care-si exprima fatis resentimentele fata de copiilor, sunt mai putin patogeni decat cei scoliti si astfel ipocriti.

Floricik_23 a scris:

Eu cred ca cu cat esti mai educat cu atat poti sa iti dai seama si sa descoperi mai bine de unde vin acele sentimente pe care le ai, si care nu se cuvin. Iar apoi deasemenea ai mai mare posibilatate sa le schimbi, sa le transformi decat unii care au o cultura si educatie mai mici.

Ipocrit esti doar daca alegi sa fii asa.

Aici vorbim despre ce este, nu despre ce ni se pare noua. Nici despre ce ne-ar place. Ce spui tu ar fi valabil daca nu ar exista "strainul din noi", inconstientul. Niciodata nu suntem atat de sinceri fata de noi pe cat declaram. Educatia si cultura sunt altceva decat cunoasterea de sine. Apoi ceea ce simti si "nu se cuvine" nu se poate schimba. Ideea este sa recunoasti si sa nu dai curs a ceea ce este indezirabil.

harald a scris:

Off:...ne-ar placea.

On: cred ca cu cat esti mai educat (7 ani de acasa, bun simt, ce ai vazut in familie si mediu etc.) cu atat iti poti controla mai bine animalul din tine, inclusiv gandurile si pornirile. Cand vezi doar animale in jur de mic degeaba ai trei facultati daca esti un nemernic in strafunduri.

Dar nu ma pricep.