M-am nascut intr-un cartier muncitoresc, intr-o familie de muncitori.
Pentru ca nu aveam bani, de un 1 Martie i-am dat profesoarei de
matematica un martisor mic, o floricica de aluminiu, asa erau atunci. L-a ridicat
sa-l vada toata clasa si a spus: "Bai Sima, p'asta sa il dai lu' mata!". Nu
m-am suparat, pentru ca mama mi-a spus ca numai oamenii mari au voie sa se
supere sau sa se enerveze. Eu am suparat-o o singura data, cand am intrebat-o
daca Ceausescu poarta tot pantofi de vinilin ca ai mei care te taie la
glezne.
Mi-a dat o palma de mi-a trecut supararea pe viata, plus un sfat
prietenesc sa nu mai vorbesc urat despre tovarasul Ceausescu. Am crescut fara
suparari si dupa liceu am picat la facultate. Un bou. Asa imi zicea tata atunci:
"am crescut un bou la usa mea, 18 ani ai mancat degeaba". Asa ca mi-a dat
un scaun in cap si m-a trimis in fabrica. Ucenic la nea Costica, la presa
de 35 de tone. "Ce faci bai, manzule!", m-a intampinat el voios. "Nu stii
nimica, nu?" "Nu stiu!" am spus eu. "Du-te la nea Puiu sa-ti dea el ceva de
lucru".
Nea Puiu era maistrul. "Ce vrei ba?... Aaaaa, esti din Bucuresti! Voi
bucurestenii sunteti niste putori. Pune mana si cara flansele astea in
tarcul ala..."
Trei zile am carat flanse de otel, cam un vagon, dupa care l-am
intrebat din nou ce sa fac. "Du-le inapoi". Le-am dus. Norocul meu a fost o ninsoare
care mi-a umplut vremea alte trei zile. Am dat la zapada toata curtea
fabricii. Manz, na... Aia batranii nu puteau, ca se dadeau cu saniuta in hala. Ma
trimeteau dupa 8 saniute la alimentara, pe la pranz. Mi-au spus ca daca
ma prinde directorul e treaba mea, nu m-au trimis ei. Daca ciripesc, se
ocupa nea Sandu. Cu un levier.
Am fost muncitor 3 luni. In timpul asta au murit 4 muncitori acolo. 3
in coma alcoolica si nea Sandu de ciroza. Mi-am dat demisia si am spus
acasa ca m-au dat afara.
Fiind un prost, am invatat sa lucrez pe calculator. Am ajuns desktop
publisher. Uneori ma intalnesc cu vechi prieteni, care ma intreaba
prima oara ce salariu am. Eu nu-i intreb. Dupa acea ma intreaba ce lucrez, si
de ce nu lucrez cu Corel. Pentru ca am Mac. Mda, nu stiu ce-i aia. Schimba
subiectul. Ce e ala, aparat de fotografiat? Din 1958? Ha ha ha! Faci
poze? Alb negru? Ba Dorine, tot tampit ai ramas. A, esti si casatorit? Cum,
si cu copil? Ha ha ha! Cu cine l-a facut nevasta-ta? Ai c-am glumit...
Acum stau in alt bloc, tot de muncitori. Fosti. Acum sunt pensionari. O
baba s-a dus din Drumul Taberei la Gara de Est sa cumpere ulei. E mai ieftin
cu 50 de lei la Fabrica Solaris iar abonamentul RATB e gratis. A luat 20
de litri. O economie frumoasa. Cand a ajuns acasa i s-a facut rau si a
luat medicamente de 50.000. Noroc ca sunt compensate si intra la gratuitati.
Alta baba e miloasa. Arunca mancarea pe geam la caini. Mai cade si pe
masini da' noroc ca aia micii se suie pe ele si mananca si de acolo. Las'
ca aia cu masini au bani sa le vopseasca daca se zgarie. Cineva a
aruncat pe toboganul de gunoi un vas de WC. S-a infundat. N-are nimic, taie
burlanu' si punem altu', ca e la comun. Nu costa mult.
Alta baba tine aragazul aprins zi si noapte, fie vara fie iarna. Numai
asa poti sa faci economie la chibrite.
Dar tinerii sunt altfel. Cei de varsta mea. Sunt mai dinamici, mai
occidentali. Gasca din fata blocului are caini de bataie. Pentru
pariuri, ca din munca nu te alegi cu nimic. Mai sar la copii, doar nu ii pune
nimeni sa iasa afara. Ce, n-au Cartoon network? Ca noi n-aveam cand eram mici...
Ha ha ha! Tinerii traiesc din plin. Gratar in fata blocului. Viata in
natura. E frumos. Asa e Romania. Doar eu sunt imbecil. Vreau sa fiu
pensionar si sa am o pensie de 20 de milioane, abonament gratis,
tratament la Slanic si televizor castigat la teleconcursuri. Aveau dreptate aia
batranii: "pa mine ma batea mesteru' si bine mi-a facut!
Asemanarile cu situatii reale sunt pure coincidente
Tare bancu