Evolutia spiritului

a browser a scris:

Da, a evoluat. Daca nu evolua spiritul nu mai evolua nici restul. Cand ai timp si de alte chestii in loc sa iesi sa vanezi ca sa bagi la matzote, sau sa muncesti campul din zori si pana in noapte sau sa dai in cap la altii etc...incepi sa te gandesti si la nemurirea sufletului, la ce sa faci bun pentru altii, iti dezvolti inspiratia (intuitia) si asa mai departe. Te mai luminezi la creieri.

dimpotriva...omul religios al trecutului isi manifesta in orice actiune credinta. pentru el totul era sacru si reprezenta un prilej de meditatie si comuniune cu zeul, divinitatea sa...munca campului, iubirea pentru pamantul care dadea viata si o intretinea a dat nastere cultului pamantului, al mamei telurice, prezent in cam toate credintele care au suferit procesul de sedentarizare. nu mai spun de vanat..

pentru omul trecutului fiecare activitate pe care o efectua dobandea incarcatura religioasa. e de ajuns sa analizezi putin simbolurile mostenite de la asemenea culturi ca sa faci diferenta dintre viata lor spirituala si a noastra.

de-a lungul timpului omul a avut tendinta de a se elibera din constrangerile credintei(cel puti in europa), iar pentru spiritualitate si-a consacrat anumite zile speciale de-a lungul anului, a caror valoare religioasa se devalorizeaza treptat.

deci...schimbare...involutie

vortex a scris:

dimpotriva...omul religios al trecutului isi manifesta in orice actiune credinta. pentru el totul era sacru si reprezenta un prilej de meditatie si comuniune cu zeul, divinitatea sa...munca campului, iubirea pentru pamantul care dadea viata si o intretinea a dat nastere cultului pamantului, al mamei telurice, prezent in cam toate credintele care au suferit procesul de sedentarizare. nu mai spun de vanat..

pentru omul trecutului fiecare activitate pe care o efectua dobandea incarcatura religioasa. e de ajuns sa analizezi putin simbolurile mostenite de la asemenea culturi ca sa faci diferenta dintre viata lor spirituala si a noastra.

de-a lungul timpului omul a avut tendinta de a se elibera din constrangerile credintei(cel puti in europa), iar pentru spiritualitate si-a consacrat anumite zile speciale de-a lungul anului, a caror valoare religioasa se devalorizeaza treptat.

deci...schimbare...involutie

Nu-si manifestau credinta ci superstitiile. In vest exista un asa numit concept al "noble savage" propulsat de o parte din adeptii teoriei tale. Si ei sustin ca omul din trecut era mai spiritual, fiindca era mai "in touch" cu natura etc. Da' specialistii nu sunt de acord fiindca nu erau porpriu-zis in touch cu spiritualul din ei ci cu superstitiile. Ajunsesera sa faca jertfe umane (incasii etc.), ce spiritual vezi aici ca e orice da' nu spiritual?!

La asta m-am referit cand am zis ca a evoluat. Spiritualul nu se opreste la tu si campul tau ci la tu si cu tine insuti (inlauntrul tau). Dupa aia se reflecta si in afara. Da' nu are se sa se reflecte bun in afara cand inlauntru e...vax. D-aia au ajuns in trecut la jertfe umane pentru divinitate (aia de care le era frica).

a browser a scris:

Nu-si manifestau credinta ci superstitiile. In vest exista un asa numit concept al "noble savage" propulsat de o parte din adeptii teoriei tale. Si ei sustin ca omul din trecut era mai spiritual, fiindca era mai "in touch" cu natura etc. Da' specialistii nu sunt de acord fiindca nu erau porpriu-zis in touch cu spiritualul din ei ci cu superstitiile. Ajunsesera sa faca jertfe umane (incasii etc.), ce spiritual vezi aici ca e orice da' nu spiritual?!

La asta m-am referit cand am zis ca a evoluat. Spiritualul nu se opreste la tu si campul tau ci la tu si cu tine insuti (inlauntrul tau). Dupa aia se reflecta si in afara. Da' nu are se sa se reflecte bun in afara cand inlauntru e...vax. D-aia au ajuns in trecut la jertfe umane pentru divinitate (aia de care le era frica).

omul modern a renuntat la superstitii?...le-a inlocuit cu o intelegere spirituala mai profunda?...si ma refer la omul de rand, nu are rost sa vb de exceptii...eu am impresia ca omul de azi nu numai ca a renuntat la superstitii ci si la spiritualul din ele...

Evolutie.

Care spiritual ca numa' spiritual nu era? Asta e ideea. Macar in societatea de azi marea masa a oamenilor sunt cat de cat normali. Cat la suta din locuitorii orasului tau sunt criminali, hoti, violatori etc.? Un procent mic. Spiritualul din ei (ala latent care se manifesta insa chiar si inconstient) se manifesta sa le tina in frau pornirile animalice. Compara cu acum cateva sute de ani (spre ex. in Europa dar nu numai) unde se omorau (cucereau) unii pe altii fara pauza.

a browser a scris:

Care spiritual ca numa' spiritual nu era? Asta e ideea. Macar in societatea de azi marea masa a oamenilor sunt cat de cat normali. Cat la suta din locuitorii orasului tau sunt criminali, hoti, violatori etc.? Un procent mic. Spiritualul din ei (ala latent care se manifesta insa chiar si inconstient) se manifesta sa le tina in frau pornirile animalice. Compara cu acum cateva sute de ani (spre ex. in Europa dar nu numai) unde se omorau (cucereau) unii pe altii fara pauza.

ce intelegi tu prin spiritualitate?

E greu de raspuns in doua cuvinte. Cred ca e un fel de trezire a constiintei divine (in sira spinarii si apoi in creier) care da oamenilor un fel de abilitate sa-si exprime aceasta constiinta (divina) inclusiv sa-si foloseasca abilitatile pure si pozitive ale sufletului din ei. Nu-s' cum sa-i zic...un fel de destupare care duce la o comuniune a spiritului cu constiinta divina. Eu ii zic mai simplu intuitie. In momentul cand incepe sa functioneze nu mai vrei sa dai in cap, incepi sa te gandesti daca vrei sa dai in cap...daca e cazul si asa mai departe. Incepe sa predomine partea pozitiva din tine (suflet) si aia negativa se mai astupa. In timp (sute, mii de ani) evolueaza. Greu dar sigur.

Nu are de-a face cu religia neaparat, mai mai degraba cu credinta din om. Un ateu om ca lumea, neegoist ci altruist care face bine in jur e mai de admirat decat un credincios habotnic care duce o viata egoista. Un fel de intuitie sa faci ce trebuie, cand trebuie...si mai ales si atunci cand nu te vede nimeni (persoana fizica, om adica).

Nu stiu daca am fost clara.

Perioada moderna cunoaste cele mai mari genocide si masacre .Doua mari razboaie cu extindere planetara , cu victime de ordinul zecilor de milioane si distrugeri nemaintalnite in decursul istoriei . Genocide planificate in sistem idustrial , in adevarate fabrici ale mortii. Societati totalitare , in care individul e la cheremul dictatorulu atoatestiutor si a statului atotputernic , unde libertatile individuale sunt inghitite de ideologia care minte si careia trebuie sa i te supui neconditionat astfel iti pierzi viata si dupa tine si rudele . Munca fortata in numele unor idealuri utopice . Prin acest sclavagism modern omul nu numai ca e lipsit de orice libertate dar e nehranit , sufera de frig , e lipsit de orice asistenta cand inevitabil cade prada bolii si e fortat sa munceasca pana cade mort . Sclavii din Antichitate beneficiau de-un statut superior. Niciodata omul nu a fost asa de injosit , si viata asa dispretuita ca in epoca contemporana , in care vorbim de progresele stiinte si ale medicinei in general , dar ne intrebam vreodata care e procentul celor cu acces la asistenta din totalul populatiei , cand sunt inca oameni muritori de foame. In prezent totul se bazeaza pe fals ; este o cursa pentru consum , se-ncurajeza consumul si apar lucri inutile si necesitati inutile periclitand atat sanatate fizica cat si cea psihica si-nacelasi timp consumand inutil resursele planetei .

E o intrebare buna. Una evident problematica; din moment ce nu avem metode sistematice de cuantificare a spiritului, e practic imposibil de determinat cu exactitate daca se intampla ceva cu spiritul uman. Cateva pareri, evident subiective :

In contextul topicului nu cred ca gradul de civilizatie are vreo relevanta. Gradul de civilizatie se inscrie pe un parcurs evolutiv firesc al societatii, un parcurs care e in evidentul avantaj al speciei si nu rezultatul unui acord spiritual intre oameni. Evolutia gradului de civilizatie se realizeaza progresiv, pe masura acumularii informatiei si a cunostintelor pe care le avem despre natura, interna si externa (ca sa-i parafrazez pe budisti). Cu alte cuvinte, societatea se dezvolta material, informational si inter-relational indiferent daca generatiile succesive sunt identice din punct de vedere al spiritualitatii.

Este mai usor sa pari spiritual azi. Remarca legata de paragraful anterior. Traim in general mai bine, suntem mai liberi, mai educati, mai informati. Dar, din nou, e vorba de o spiritualitate strans legata de circumstantele in care traim, deci nu de o notiune care defineste fiinta omului si transcende preconditionarile vietii. Din nou, deci, nu e vorba de acel "spirit" abstract, pur, pe care ni-l imaginam.

Din perspectiva istoriei umanitatii, atat la nivel colectiv cat si al personalitatilor marcante ale diverselor epoci, a gandirii si actiunilor lor, si luand in considerare punctele anterioare, senzatia mea este ca spiritul omului nu a evoluat. A ramas pur si simplu neschimbat.

fitzroy a scris:

E o intrebare buna. Una evident problematica; din moment ce nu avem metode sistematice de cuantificare a spiritului, e practic imposibil de determinat cu exactitate daca se intampla ceva cu spiritul uman. Cateva pareri, evident subiective :

In contextul topicului nu cred ca gradul de civilizatie are vreo relevanta. Gradul de civilizatie se inscrie pe un parcurs evolutiv firesc al societatii, un parcurs care e in evidentul avantaj al speciei si nu rezultatul unui acord spiritual intre oameni. Evolutia gradului de civilizatie se realizeaza progresiv, pe masura acumularii informatiei si a cunostintelor pe care le avem despre natura, interna si externa (ca sa-i parafrazez pe budisti). Cu alte cuvinte, societatea se dezvolta material, informational si inter-relational indiferent daca generatiile succesive sunt identice din punct de vedere al spiritualitatii.

Este mai usor sa pari spiritual azi. Remarca legata de paragraful anterior. Traim in general mai bine, suntem mai liberi, mai educati, mai informati. Dar, din nou, e vorba de o spiritualitate strans legata de circumstantele in care traim, deci nu de o notiune care defineste fiinta omului si transcende preconditionarile vietii. Din nou, deci, nu e vorba de acel "spirit" abstract, pur, pe care ni-l imaginam.

Din perspectiva istoriei umanitatii, atat la nivel colectiv cat si al personalitatilor marcante ale diverselor epoci, a gandirii si actiunilor lor, si luand in considerare punctele anterioare, senzatia mea este ca spiritul omului nu a evoluat. A ramas pur si simplu neschimbat.

Spiritul are legaturi cu civilizatia , determina civilizatia , si invers . E ca in intrebarea ; care a fost primul oul sau gaina . Nu putem spune ca toate marile realizari ale omenirii s-au facut fara contributia spiritului . Doar ca orice inventie si descoperire cu efecte benefice asupra vietii , are si valente distructive , si cu cat omul avanseaza in domeniul cunoasterii , cu atat mai mult cresc riscurile ca acestea sa devine arme cu potentiale uriase . Raportul dintre spirit si civilizatie poate fi echivalent cu cel dintre cultura si civilizatie ; cu cat ne civilizam cu atat ne deculturalizam , si ajungem in stadiul in care civilizatia inlocuieste pe de-a-ntregul cultura , si deci si spiritul. Ne transformam in roboti , in masinile pe care le-am creiat.