scka 07 0 Raportează post Postat Septembrie 27, 2007 O fi viata muritoare iar moartea nemuritoare? O intrebare la care raspuns nu stiu daca-l voi afla.Poate da poate nu,depinde de ce e dincolo ...de viata.Voi ce credeti. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Glamorous_witch_girl 4 Raportează post Postat Septembrie 27, 2007 eu nu cred ca exista viata dupa moarte.viata aceasta este singura realitate. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
mirela b 2 Raportează post Postat Septembrie 27, 2007 O fi viata muritoare iar moartea nemuritoare? O intrebare la care raspuns nu stiu daca-l voi afla.Poate da poate nu,depinde de ce e dincolo ...de viata.Voi ce credeti. Cred ca viata e ca un fel de scoala. Iti inveti sau nu lectiile si dupa aia mori (corpul moare ca spiritul se intoarce acasa). Dupa aia revii in alt corp si continui sa-ti inveti lectiile si iar mori (corpul). Si tot asa pana nu mai ai ce sa inveti. Si atunci nu mai revii pe pamant, adica intr-un corp fizic. Ramai acasa. Ai inteles ceva? :P E prea profund subiectul ca sa fie dezbatut pe forumul asta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Nebuloasa 7 Raportează post Postat Septembrie 27, 2007 Moartea nu este un fapt in sensul unei activitati. Viata este un fapt, o activitate; moartea nu este dacat sfarsitul vietii. Ea este un eveniment numai in sensul ca poate fi inregistrat intr-o istorie, o istorie fiecaruia, dar nu este o actiune propriu zisa. Putem compara viata cu un lichid care se scurge dintr-un rezervor. Moartea este momentul in care s-a teminat lichidul si nu mai e nimic de scurs. Nu are nici o importanta daca moartea a intervinit brusc, printr-un accident sau lent, la adanci batraneti. Este o aprecierea subiectiva a noastra ca primul caz este tragic, regretabil, iar cel de al doilea este firesc. Noi nu am stiut de fapt niciodata cat lichid era in rezervor. Numai in imaginatia noastra gandim rezervoarele de viata ale fiecaruia ca fiind egale. Putem continua comparatia cu lichidul ce se scurge din rezervor mai repede sau mai incet, dar ar fi pueril sa insistam. Putem conchide deci ca moartea este doar sfarsitul vietii si nu e cazul sa-i atribuim un rol exagerat de mare. Daca moartea nu este un eveniment de luat in seama, viata in schimb este si atunci revine probleme initala: este sau nu o diferenta semificativa dintre timpul de dinainte de nastere si cel de dupa moarte? In amblele situatii fiinta a carei moarte o discutam nu exista, deci cei doi timpi ar fi echivalenti: timpi in care el nu exista. Vedem acum, dupa ce am definit mai clar notiunea de timp, ca raspunsul este categoric nu, pentru ca primul timp, privit ca istorie, depozit al evenimentelor anterioare nu contine viata individului, dar cel de dupa moarte lui il contine. Istoria s-a imbogatit cu cu inca un fapt. Si poate ca tocmai constientizarea ideii ca viata noastra devine istorie face ca moartea sa devina importanta pentru fiecare dintre noi pentru ca devenim responsabili de urma care am lasat-o in timp ca istorie. Poate ca daca viata ar fi mai dura putin, am reusi sa-i dam urmei noastre prin istorie mai multa consistenta, sau s-o facem sa para cel putin onorabila. De aici si spaima de moarte, ca de judecata de apoi, ca si cum moartea ne-ar lasa dezbracati de ceea ce uneori ne straduim sa imbracam pentru a parea mai frumosi. Sigur, un fenomen atat de profund poate fi abordat in mai multe moduri, iar concluziile ar fi tot atat de diferite. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
m00nchild 0 Raportează post Postat Septembrie 27, 2007 (editat) Cred ca viata e ca un fel de scoala. Iti inveti sau nu lectiile si dupa aia mori (corpul moare ca spiritul se intoarce acasa). Dupa aia revii in alt corp si continui sa-ti inveti lectiile si iar mori (corpul). Si tot asa pana nu mai ai ce sa inveti. Si atunci nu mai revii pe pamant, adica intr-un corp fizic. Ramai acasa. Ai inteles ceva? ;) E prea profund subiectul ca sa fie dezbatut pe forumul asta. sunt de acord cu tine, browser, pana la un punct, si anume cand nu mai ai ce invata nu te intorci acasa si ramai acolo ci o iei de la capat :P de ce? nu stiu. daca as sti raspunsul la intrebarea asta probabil n-as mai fi om... Editat Septembrie 27, 2007 de m00nchild Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
mirela b 2 Raportează post Postat Septembrie 27, 2007 sunt de acord cu tine, browser, pana la un punct, si anume cand nu mai ai ce invata nu te intorci acasa si ramai acolo ci o iei de la capat ;) de ce? nu stiu. daca as putea sa raspund la intrebarea asta probabil n-as fi om... Nu o iei de la capat. Te contopesti cu absolutul :P si ramai perfect. Nu mai ai de ce sa o iei de la capat ca nu mai ai nevoie. Esti un fel de "ideal perfect". Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Glamorous_witch_girl 4 Raportează post Postat Septembrie 27, 2007 Sau poate este o alta metoda,mai frumoasa,de a spune ca nu mai existi? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Wolfy_san 0 Raportează post Postat Septembrie 27, 2007 In opinia mea, viata nu e ceva care are limite sau definitii . . . Viata e doar sansa omului de a descoperi ce se ascunde in el, in inima lui, in mintea sa . . . Viata e sansa omului de a-si descoperi potentialul mental si emotional! Pot trece secole pana le va atinge . . . Dar mai bine candva decat niciodata! In viata de apoi . . . nu stiu ce e aia! O viata avem si o data o traim. Dar sufletul nostru, e nemuritor . . . Reincarnare . . . Un concept ce nu-l pot defini. Nu cred in asa ceva . . . Dar acum, ma simt ca si cum sunt liber ca un vultur, ca si cum m-am nascut cu aripi, si acum invat sa zbor . . . Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ovu' 0 Raportează post Postat Septembrie 28, 2007 (editat) In opinia mea, viata nu e ceva care are limite sau definitii . . . Viata e doar sansa omului de a descoperi ce se ascunde in el, in inima lui, in mintea sa . . . Viata e sansa omului de a-si descoperi potentialul mental si emotional!Pot trece secole pana le va atinge . . . Dar mai bine candva decat niciodata!In viata de apoi . . . nu stiu ce e aia! O viata avem si o data o traim. Dar sufletul nostru, e nemuritor . . . Reincarnare . . . Un concept ce nu-l pot defini. Nu cred in asa ceva . . . Dar acum, ma simt ca si cum sunt liber ca un vultur, ca si cum m-am nascut cu aripi, si acum invat sa zbor . . .daca tot nu crezi in reincarnare...crezi k viata e destul de lunga k sa reusesti sa evoluezi destul???care ar fi explicatia ta la sufletele evoluate...adik oamenii "intregi"(sau aproximativ intregi)si cum spui k pot trece secole pana omul isi va invata lectia total daca u nu crezi in reincarnare...unde si-o invata???sunt de acord cu tine, browser, pana la un punct, si anume cand nu mai ai ce invata nu te intorci acasa si ramai acolo ci o iei de la capat :spiteful: de ce? nu stiu. daca as sti raspunsul la intrebarea asta probabil n-as mai fi om...iti pot oferi eu o posibilitate de raspuns...cand nu mai ai ce invata...ceea ce dureaza cateva milioane de ani(probabil)...o iei de la capat, dar intr-o existentza cu un nivel mai ridicat...vei trai, sau omenirea va trai la un nivel mai ridicat(ca inteligenta,cultura,mod de gandire etc etc)...si continui sa inveti...tot asa pana ajungi la nirvana...cand nu te vei mai intoarce deloc pe vreo planeta...vei fi un mini-dumnezeu:))sau poate chiar un dumnezeu...oricum ce am vb eu aici dureaza sute sau poate mii de milenii...asa k...nu iti pune prea mari sperantze de acum:D Editat Septembrie 28, 2007 de Ovu' Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Wolfy_san 0 Raportează post Postat Septembrie 28, 2007 Sufletul nu tine cont de trup, in opinia mea . . . De fapt :crazy: cred ca asta e reincarnarea :crazy: , eternitatea sufletului! Cer scuze :spiteful: m-am grabit :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
