România
Roportal.ro

Poezii/versuri preferate

Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări

pierrot665 mesaje#951

Din gindul vostru impartit in vesnice fragmente,

eu nu opresc nimica.

ati gingavit ca vreti vreodat`

sa va-ntariti in altul.

(alt ce primise de la mine)

nu mai ajunge-acum

fara de pata gindul vostru de iubire.

in toate v-ati lipsit de toate.

acum e vremea de apoi,

de moarte.

si...nu minti.

stiut-ai de la inceput ce sint,

si vreme-amara facutu-mi-ai tu mie pe pamint.

acum,

tirzie vremea ta,

ingina scuze mincinoase...

mai zi,

eu nu m-am saturat de tine.

Salvie36.062 mesaje#952

despre moarte

.

de ovidiu nacu

hai să vorbim despre moarte

şi despre ceea ce

red2shoes18.167 mesaje#953

Ultima scrisoare - Mihai Beniuc

Sfarsitul a venit fara de veste.

Esti fericita? Vad ca porti inel.

Am inteles, voi trage dunga peste

Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.

Cunosc insemnatatea ei deplin.

Stiu, voi aveti in viata alta norma.

Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,

Mai mult in drumul tau nu am sa ies.

Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata

Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.

Putea sa fie mult - nimic n-a fost.

In vesnicia mea de plictiseala

Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri

Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.

Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,

Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,

Pe frageda fiinta-a ta de lut,

Simteam in mine murmurul pelagic,

Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta

Statuia ta de aur greu, masiv,

Cum serioase veacuri se descalta

Si-ngenunchiate randuri, submisiv,

La soclul tau dumnezeiesc asteapta

Sa le intinzi cu zambet linistit

Spre sarutare adorata dreapta

'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,

Ai fi ramas in auriul vis

Ca o eterna, roza, aurora

De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea

Si nici nu stiu de ai sa mai citesti

Din intamplare randurile-acestea

In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,

N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.

As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",

Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,

Tu vei ramane nufarul de nea

Ce-l oglideste beat de pofte taul

Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,

Te voi iubi mereu, fara cuvant,

Si lumea n-o sa stie niciodata

De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,

Scaldata-n apa visurilor, lina,

Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer

O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,

Cand or sa te improaste cu noroi

Tu fugi in lumea visului la mine,

Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,

Cu versuri nemaiscrise te mangai.

In dulcea lor cadenta leganata

Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,

Sa plec de-aicea, de la voi, curand,

Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,

Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece

Pe veci pecetluitele hotare,

M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,

Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

Aedrius R.J9.240 mesaje#958

In ceata departarii din sufletele noastre ,

In doruri necuprinse , pierdute-n destramare

Ai regasit speranta iluziilor albastre

Zbatandu-se in pieptul lovit de remuscare

Ca papadia smulsa de-a vantului aripa ,

Ca norii risipiti in zari adanci , pribege

Iubirea noastra astazi din lanturi se ridica

Cautand cu disperare noi patimi sa inchege ...

Zadarnic amintirea incerca sa destepte

Dorinte adormite in umbra nerabdarii

Cand intr-o zi iubitul pe mine o sa m-astepte ...

Atunci eu voi fi straja la poarta nepasarii .

Intr-o inima zdrobita ...

Intr-o inima zdrobita ...

Nimeni nu-i primit

Fara inaltul prilej

De a fi suferit !

Sa astepti o ora - e mult

Cand iubirea dupa o ora se arata ,

Sa astepti o vesnicie - e putin

Cand iubirea e rasplata .

Sa mor pentru tine - e mult prea putin

Sa mor pentru tine - e mult prea putin

Cel mai simplu indragostit e in stare

Dar eu traiesc pentru tine ...

Nu-i pretul mai mare ? ...

A muri e un moft care trece ,

A trai e sa mori repetat

Fara sa ai vreodata ragazul ...

Sa mori cu adevarat !

(Redesteptand iubirea - Gianina Ianas)

lynxul_negru16.913 mesaje#959

Cantec naiv, Emil Brumaru

Roua

Se plimbă cu şarpele boa.

Nuiaua

Se plimba cu catifeaua.

Durerea

Se plimbă cu mierea.

Dar tu,

Cu cine te plimbi, psihi-mu?

bridget jones38.444 mesaje#960

foarte indraznet Brumaru, dar stie cum sa aseze cuvintele, sa te farmece si nu sa te alunge.. :huggles:

← Înapoi la Poezie