Mihai Eminescu - At
Poezii/versuri preferate
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Jacques Pr
O iubesc pe Alba-ca-Zapada
de Adrian Păunescu
Mi se-nlăcrimează rece spada
C
Amnezie
Dacă iei o portocală
Şi-o dezbraci
Si ura si iubirea
Si ura si iubirea acuma de la tine
Far' de insemnatate vietii mele-ar fi,
Iubirea ti-am platit-o cu lacrimi si suspine
Si ura-ti neimpacata cu ce-as mai rasplati.
Dar tu de vrei ca-n urma-ti eu tot sa mai plang inca
Si vecinic sfasiata sa vezi inima mea,
De-un chin fara de margini, de o durere-adanca
Cu glas far' de manie sa-mi spui ca ma-i uita.
Cand imi plec
Cand imi plec fruntea pe mana
Fuge gandul meu pribeag
Si ma cred ca-ti sunt stapana
Tie, vecinic mie drag.
Si mai cred, ca altadata,
Ca tu mie te inchini,
Si cu inima-ntristata
Greu, de dorul meu suspini.
Atunci cate sunt in luna,
Cate-n stele si povesti
Trec prin mintea mea nebuna
Socotind ca ma iubesti.
Dar tresar... si de pe mana
Ridicand fruntea incet,
Eu din visu-mi de stapana
Trista roaba ma destept.
Veronica Micle
P.S. O fi fost Eminescu un mare geniu, dar Veronica a fost sigur un om profund ... intens.
Editat Mie 1 dec 2010 04:26
Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea ad
Editat Mie 1 dec 2010 04:35
Eusebiu Camilar
Luntrea aurie
Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,
At
Tu nu esti....(Tudor Arghezi)
Tu nu eşti frumuseţea spiralelor candide,
Alexandru Andritoiu
De dragoste
O, mai cu seama seara te iubesc,
cand lucrurile par nedeslusite,
cand portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea incepe sa palpite,
cand arborii-s mai taini si mai mari
si cand se-adu fantanele mai bine,
imbucura-ma ! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.
Arata-mi-te iarasi respirand
ca apele de luna imbiate.
Un strop de mari in ochi mi s-a rasfrant,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.
Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hartie.
E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrand sa ne impace.
O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, in ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.
Femeie care vii prin noapte,
Sa-mi mangai inima ranita,
Sa-mi talmacesti strabune soapte,
Mi-ai fost sotie sau iubita?
Ne-am intalnit vreaodata, oare,
In viata simpla, omeneasca,
In care carnea, desi doare
Inca se zbate sa traiasca?
Am fost iubiti in vremi apuse,
Nepomenit nici de-o carte,
Eroi de tragedii nespuse
Decat pe-ascuns, la miez de noapte?
Pavel Corut