......................................
Trista e şi mititică,
Vai de ea, cocioba noastră.
De ce stai tu, mătuşică,
Ghemuită la fereastră?
Te cuprinse oboseala
De at
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
......................................
Trista e şi mititică,
Vai de ea, cocioba noastră.
De ce stai tu, mătuşică,
Ghemuită la fereastră?
Te cuprinse oboseala
De at
Corydon
Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.
Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul...
Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase...
Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar...
Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze
C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.
Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.
Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase ?
Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.
Radu Stanca
Focul vanat,asta e titlul poeziei lui Esenin.
Focul vanat e gonit de vant
Zarile-au uitat sa ma mai doara
De iubire-ntaia oara cant
La scandal renunt intaia oara.
Am fost crang paraginit de loc
La femei si vodca dam navala
Nu-mi mai place azi sa beau,sa joc
Sa-mi pierd viata fara socoteala
E de-ajuns sa te privesc tacut
Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul
Ca uitand intregul tau trecut
Tu sa nu mai poti pleca la altul
Tu-mers gingas-tu,-surasul meu
Dac-ai stii,cu inima-i pustie
Cum poate iubi un derbedeu
Si cat poate de supus sa fie!
Carciumile le-as uita pe veci
N-as mai sti nici versul ce inseamna
De-as atinge-aceste brate reci
Si-al tau par ca floarea cea de toamna
Vesnic te-as urma pe-acest pamant
Departarea mi-ar parea usoara
De iubire-ntaia oara cant,
La scandal renunt intaia oara. SERGHEI ESENIN (nu stiu titlul poeziei, sorry... :roll: )
si o poezie careia nu-i stiu titlul, nici autorul.
Va bate ceasul cand vei spune:
"-Am obosit sa te iubesc!"
si-n ceasul acela , fara nume
eu voi pleca, tacut, firesc
navigator spre alta lume
lasand tributul ce-l platesc
iluziei de vesti mai bune.
Nu plange, cand tarziu , vei spune:
"As vrea din nou sa te iubesc!"
Do not stand at my grave and weep,
I am not there, I do not sleep.
I am in a thousand winds that blow,
I am the diamond glints of snow.
I am the sunlight in ripen grain.
I am the gentle autumn
Ascunde-ma in tine
Ascunde-ma sub pleopa ce-nchide
Mirajul visului din noapte,
In ziua ce iar va deschide,
Glasul tau frumos si plin de soapte.
Ascunde-ma in lacrimi de gheata,
Pe-obrazul uitarii trecute
Da voie privirii de ceata,
Misterul sa mi-l
Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frăm
Iubirea noastra a murit aici.
Tu frunza cazi, tu creanga te ridici.
Atat amar de ani e de atunci!
Glicina tu, tu florile-ti arunci.
A mai venit de-atuncea sa v-asculte,
Voi plopi adanci, cu voci si soapte multe?
Voi ati ramas intorsi tot spre apus,
Voi cresteti toti de-a pururea in sus.
N-o mai zariti , din varfuri, nicaieri?
Stiti voi ce vorba este vorba "ieri"?
La poarta, umbr-aceluiasi stejar.
Ma rog, intrand, de domnul gradinar.
Fantana curge, ca si-atunci, mereu.
Tu curgi, fantana, pe trecutul meu.
Si toate sunt precum le-am cunoscut,
Ramase-asa, ca dintru inceput.
I-am spus ca vreau sa caut un mormant,
Pe care l-am sapat , de mult, cantand.
Si mi-a raspuns ca nu e in gradina lui.
E-adevarat.Nu este mormantul nimanui.
Tudor Arghezi- Oseminte pierdute
Eu sunt acel pe care l-am visat,
L-am cautat si-am vrut sa-l nascocesc,
Ca prin gunoiul meu cel omenesc
Sa treaca raza, ager si curat.
Acel ce-atinge neatins noroiul
Si poate duce drum si peste cer
Si sa ramaie fier de este fier,
Rugina-n el sa nu-si puie altoiul.
Sa nazuiasca-n marmura schimbare,
Singuratatii, de sus, de stalactit,
Fiind cu toate-n veac nepotrivit
Si aripile fiindu-i vesnic calatoare.
Eu stiu tacea cand visul a murit,
Si-n toata clipa-nalt cate-o statuie
Tacerii , pe un drum ce suie
Neispravit.
Tudor Arghezi- Miez de noapte
Editat Sâm 24 mai 2008 21:56
Nici nu mă spăl de multele iubiri
George Ţărnea
Nici nu mă spăl de multele iubiri
Mi-e greu să fac din dragoste o vină
Sau prost
Plumb
George Bacovia
Dormeau ad